Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 262/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 262/
Ședința publică din 12 noiembrie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Costea Monica
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea apelurilor civile promovate de apelanta intervenientă SA. cu sediul în Nord,-, județul C și apelanții pârâții PRIMARUL ORASULUI, ORASUL PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL, toți cu sediul în Sud,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 511/C/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în B,-,.2,. 11, sector 1, având ca obiect contestație împotriva Legii 10/2001.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 05 noiembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da apărătorului apelanților pârâți posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 12 noiembrie 2008, pentru când a soluționat astfel:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată inițial sub nr. 2950/2003 pe rolul Tribunalului Constanța reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului și Orașul prin Primar, a solicitat instanței anularea dispoziției nr. 447/05 septembrie 2003 Primarului orașului cu consecința, în principal, a obligării pârâților să-i restituie, în natură, imobilul format din construcție și teren, situat în Nord, reprezentând lotul nr. 41 "", iar în subsidiar, să fie obligat pârâtul Primarul Orașului să emită o dispoziție prin care să dispună restituirea, în natură, a aceluiași imobil, sub sancțiunea de daune -cominatorii de 1.000.000 lei/zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, modificată, a notificat Primarului Orașului Nord, cu notificarea nr. 290 din 08 august 2001, pentru restituirea imobilului, format din construcție și teren, în suprafață de 750. situat în Nord, reprezentând lotul nr. 41 "".
Imobilul a fost naționalizat, acesta regăsindu-se la poziția nr. 222 din Anexa II a Decretului nr. 92/1950, pe numele autoarei (), al cărui unic moștenitor este reclamantul. Acesta, la rândul său, moștenise respectivul imobil de la mama sa -. Aceasta dobândise terenul, la rândul său, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3034 din 26 septembrie 1935 de Tribunalul județului C, înscris în Registrul de și sub nr. 5757 din aceeași dată, iar construcția în temeiul autorizației de construire nr. 1781 din 29 septembrie 1936.
Prin dispoziția contestată s-a propus ca valoare echivalentă a imobilului - teren, ce nu este posibil a fi restituit în natură, suma de 22.500.
Dispoziția nr. 447/5.09.2003 este nulă, deoarece nu cuprinde motivarea completă în fapt și în drept (aceasta nu face vorbire deloc despre construcția existentă pe teren, deși a format obiectul notificării), iar imobilul nu face parte din excepțiile de la regula restituirii.
La data de 4.11.2003 (fila 13 dosar 2950/2003) formulează cerere de intervenție în interes propriu, solicitând instanței respingerea acțiunii reclamantului, parțial inadmisibilă, parțial nefondată.
A susținut intervenienta că, prin Ordinul nr. 154/26.04.1991, al Secretariatului de Stat, în temeiul art. 20 al Legii nr. 15/1990, " ", situata în Nord, -, la poziția 51 din tabelul anexă, a fost inclusă în patrimoniul, reprezentată prin edificate și teren, în suprafață de 196,72.
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între și, autentificat sub nr. 1557/27.06.2003, se înstrăinează terenul în suprafață de 196,72. aferent construcției.
Prin contractul de concesiune nr. 10/14.05.2002, Consiliul Local și Primarul orașului, în calitate de concedenți, cesionează intervenientei, terenul situat în Nord, loturile 26 (parțial) și 41 din cu suprafața de 951,64. pe durata de 49 ani.
La data de 2.12.2003, reclamantul a formulat precizări la cererea introductivă (fila 43) prin care a solicitat ca, în contradictoriu cu și, anularea dispoziției Primarului, obligarea pârâților și a intervenientei la restituirea imobilului în litigiu, iar în subsidiar, obligarea pârâților și a intervenientei să emită dispoziție de restituire, în natură, a imobilului.
La termenul din data de 2.03.2004 (fila 123 - dosar 2950/2003) reclamantul a renunțat la judecata față de pârâții și, precizând că solicită anularea dispoziției Primarului orașului, precum și restituirea terenului în suprafață de 554. ce reprezintă suprafața de teren rămasă liberă.
În aceeași ședință a fost admisă în principiu cererea de intervenție în interes propriu.
Precizările mai sus-menționate au fost consemnate și în scris (fila 122 - dosarul nr. 2950/2003) și reprezintă obiectul cererii deduse judecății.
Prin sentința civilă nr. 586/10.03.2006 Tribunalul Constanțaa respins, atât cererea principală, cât și cererea de intervenție în interes propriu, ca nefondate apreciind că reclamantul nu și-a justificat calitatea de persoană îndreptățită, în sensul Legii nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 19/C/17.01.2007 Curtea de Apel Constantaa admis apelurile formulate de reclamant și intervenientă împotriva sentinței civile nr. 586/10.03.2003, sentința apelată a fost desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare Tribunalului Constanța.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin noi precizări, depuse la data de 24.05.2007 (fila 22 dosar -), reclamantul și-a completat acțiunea cu un capăt de cerere suplimentar, solicitând instanței să constate, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local C și, nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. 10/14.05.2002, contract ilegal și fraudulos, încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. 5 al Legii nr. 10/2001.
În ședința publică din data de 21.06.2007 (fila 34), reclamantul a învederat instanței că își menține, în continuare, poziția procesuală de la termenul din 2.03.2004, în sensul că renunță la judecata față de și și că obiectul prezentei cererii îl reprezintă - obligarea pârâților Primarul și Orașul prin Primar să restituie, în natură, suprafața de teren de 585,58. iar în subsidiar să fie obligați să emită decizie de restituire a părții de teren rămasă liberă de construcții, obligarea Primarului orașului să înainteze notificarea unității deținătoare a construcției, în vederea soluționării notificării și să se constate nulitatea absolută a contractului de concesiune.
Prin încheierea de la acest termen instanța a respins excepția tardivității cererii completatoare, în referire la care a admis însă excepția inadmisibilității apreciind că, în situația casării (sau desființării - în speță) cu trimiterea cauzei spre rejudecare, judecata se desfășoară în limitele precis determinate în sensul dispozițiilor art. 315 - 316 raportat la art. 296 Cod procedură civilă, limite ce nu pot fi depășite sau ignorate prin soluționarea unui alt obiect al acțiunii care nu exista formulat la data la care s-a judecat primul apel.
În ședința publică din data de 21.06.2007, atât pârâții cât și intervenienta s-au opus modificării într-un mod neechivoc, motiv pentru care modificarea cererii introductive, precizată, în primul ciclu procesual, apare ca inadmisibilă.
În ședința publică din data de 21.06.2007, reprezentantul convențional al intervenientei a precizat instanței că obiectul cererii de intervenție în interes propriu îl reprezintă constatarea valabilității atât a contractului de concesiune, cât și a contractului de vânzare-cumpărare în ceea ce privește suprafața de 196 teren și construcție, acțiunea sa fiind una în constatare cu caracter declaratoriu.
Prin sentința civilă nr.511/24.04.2008 Tribunalul Constanțaa luat act de renunțarea la judecata acțiunii față de pârâții și,a admis în parte acțiunea și a anulat dispoziția nr. 447/2003. Au fost obligați pârâții să restituie în natură suprafața de 595. situată în Nord, ce face parte din lotul nr.41,- și să trimită notificarea nr. 290/2001 unității deținătoare pentru ca aceasta să se pronunțe prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra construcției și a suprafeței de 196,72. teren.
A fost respinsă cererea de obligare a pârâților Primarul orașului și Orașul prin Primar de a emite decizia sau dispoziția motivată de restituire în natură a suprafeței de teren de 595. și cererea de obligare a pârâților să facă propunere de restituire prin echivalent cu privire la construcție și suprafața de teren de 196,72.
Cererea de intervenție în interes propriu a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada calității sale de succesor al defunctei, decedată la 15.08.1964, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 30/2003 (filele 70 și 71 din dosarul civil nr. 404/C/2006 al Curții de APEL CONSTANȚA ), persoana menționată, în actul de preluare a imobilului notificat - anexa II la decretul 92/1950 la poziția 222.
În ceea ce privește identificarea imobilului ce face obiectul notificării din cuprinsul raportului de expertiză topografică efectuat în rejudecarea cauzei (fila 122) rezultă că suprafața de teren liberă de construcții este de 750. din care scăzându-se suprafața de teren ocupată de, rezultă suprafața de 595. cu privire la care acțiunea reclamantului va fi admisă.
În prezent imobilul construcție reprezentând "-" se află în proprietatea, dobândită prin cumpărare de la (conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1557/27.06.2003 - fila 22, dosar 2950/2003).
Dispoziția nr. 447/5.09.2003 apare cu atât mai criticabilă cu cât Primarul orașului nu avea calitatea de unitate deținătoare a construcției - - și a suprafeței de 196,72. pentru a dispune cu privire la restituirea acesteia, capătul de cerere așa cum a fost acesta precizat (fila 122 - dosar 2950/2003) urmând a fi admis cu consecința respingerii variantei subsidiare formulate la acesta.
Întrucât reclamantul a renunțat la cererea de chemare în judecată față de și cum cererea vizează exclusiv acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent cu privire la acest imobil, iar cererea reclamantului de constatare a nulități contractului de concesiune nu va mai fi primită, în sensul mai sus-arătat, titlul intervenientului nu este contestat sau în primejdie de a fi anulat.
De altfel, reclamantul nu a atacat, prin demersul său judiciar contractul de vânzare-cumpărare astfel că cererea de intervenție este nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intervenienta SC SA și pârâții Primarul Orașului, Orașul prin Primar, Consiliul Local criticând hotărârea atacată pentru netemeinicie și nelegalitate.
Apelanta intervenientăa susținut nelegalitatea hotărârii de fond întrucât: nu au fost respectate limitele casării; sentința nu este congruentă cu decizia nr.149/2007 a Curții de APEL CONSTANȚA și omite soluționării excepțiile invocate de intervenientă în apărare.
Totodată, intervenienta a criticat și încheierea din 23.05.2008 prin care, instanța rectifică la cererea reclamantului eroarea materială strecurată în sentință privind identificarea terenului în suprafață de 595.
Apelanții pârâți Primarul Orașului, Orașul prin Primar, Consiliul Localau susținut că, în mod greșit s-a apreciat posibilitatea acordării terenului în natură încălcând dreptul de folosință al proprietarului construcției.
Sentința nu respectă dispozițiile art.10 din Legea NR. 10/2001 care impun restituirea pe vechiul amplasament numai a imobilelor care nu sunt ocupate de construcții.
Atât timp cât lotul este afectat de construcție restituirea în natura nu este posibilă.
Potrivit art.14 din Legea 10/2001 contractul de concesiune 10/2003 se transmite către pentru o perioadă de 49 ani, condiții stabilite de către Consiliul Local și.
Intimatul reclamant și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare, în sensul respingerii ambelor apeluri.
La termenul de judecată din 24 septembrie 2008 intimatul reclamant a invocat excepția tardivității declarării apelurilor.
Examinând cu prioritate excepțiile invocate Curtea reține că potrivit dovezilor de comunicare atașate la dosarul de fond sentința tribunalului le-a fost comunicată atât apelanților pârâți cât și apelantei interveniente la data de 12.05.2008.
Apelul formulat de către pârâți a fost declarat la data de 27.05.2008 așa cum rezultă de pe ștampila poștei aplicată pe plicul depus la fila 5, cu care a fost expediată cererea.
Apelul intervenientei are aplicată datiera arhivei instanței de fond din ziua de 28.05.2008.
Potrivit art.284 alin.1 Cod procedură civilă termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Termenul pentru exercitarea căilor de atac se socotește, conform art.101 alin.1Cod procedură civilă, pe zile libere astfel că în raport de data comunicării hotărârii și cea a poștei, înscrisă pe plic, apelul societății interveniente este declarat în termen.
Analizând hotărârea atacată în raport de criticile formulate Curtea apreciază nefondate apelurile pentru următoarele considerente:
Referitor la criticile apelantei interveniente se reține că prin decizia civilă nr. 19/C/2007Curtea de APEL CONSTANȚAa desființat sentința civilă nr.586/2003a Tribunalului Constanța motivat de faptul că,deși cererea de intervenție în interes propriu a fost respinsă nu rezultă că pretențiile acesteia au efectiv analizate de către instanța de fond.
Constatând omisiunea tribunalului dea analiza pretențiile intervenientei, instanța de apel a trimis cauza spre rejudecare cu indicația ca prima instanță să dea o soluție unitară cererilor cu judecata cărora a fost investită.
În rejudecare, la termenul de judecată din 21.06.2007 atât reclamantul cât și societatea intervenientă și-au precizat obiectul cererilor. Reclamantul a precizat că solicită obligarea pârâților să restituie în natură suprafața de teren liberă de construcții, obligarea Primarului Orașului să înainteze notificarea, privind construcția, unității deținătoare precum și constatarea nulității absolute a contractului de concesiune, cerere care a fost considerată ca inadmisibilă față de dispozițiile art. 315 și 316 Cod procedură civilă. Intervenienta a precizat că prin cererea formulată se solicită să se constate valabilitatea contractului de concesiune și a contractului de vânzare cumpărare privind construcția și terenul.
Tribunalul a soluționat cererea de intervenție pe fond apreciind că reclamantul nu a contestat valabilitatea contractului de vânzare cumpărare cu privire la construcție, iar față de obiectul acțiunii deduse judecății titlul de care se prevalează intervenienta nu este în primejdie de a fi anulat în prezenta cauză.
Ori, raportând limitele impuse de decizia instanței de apel la modul în care a fost soluționată, în rejudecare, cererea de intervenție, Curtea apreciază ca sentința apelată nu vine în contradicție cu dispozițiile instanței de trimitere și nici nu omite soluționării vreo cerere sau excepție.
Deși in motivele de apel intervenienta susține că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției prescripției dreptului la acțiune din actele și lucrările dosarului nu rezultă ca s-a invocat excepția și nici ce capăt de cerere privește.
Față de aceste considerente, criticile apelantei interveniente sunt neîntemeiate.
Și apelul declarat de intervenientă împotriva încheierii din 23.05.2008 este nefondat.
Instanța de fond a dispus îndreptarea erorii materiale în sensul menționării corecte a vecinătăților terenului restituit în natură reclamantului, iar în apelul declarat, intervenienta nu expune nici o critică referitoare la aceste dispoziții.
Analizând, în conformitate cu art.292 alin.2 Cod procedură civilă, încheierea apelată Curtea reține că în mod judicios instanța de fond a apreciat că eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței cu privire la vecinătățile imobilului se încadrează in dispozițiile art. 281 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește apelul declarat dePrimarul Orașului, Orașul prin Primar, Consiliul Localse reține că criticile formulate vizează măsura restituirii în natură a terenului neafectat de construcție, concesionat către.
Regula generală instituită de legea reparatorie în cuprinsul art.1 alin.1 și art.7 din Legea nr. 10/2001, republicată este cea a restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv și numai subsecvent, dacă această măsură nu este posibilă, repararea se va realiza prin echivalent.
Restituirea în natură a unui imobil preluat abuziv, care intră sub incidența dispozițiilor Legii nr-, republicată, se dispune în situația în care bunul este liber, precum și în cazul imobilelor prevăzute de art.16 din legea reparatorie.
Prin sintagma "imobile libere" se înțeleg imobilele care nu au ieșit efectiv din patrimoniul unității deținătoare anterior intrării în vigoare a legii reparatorii, imobilele terenuri neocupate de construcții înstrăinate sau edificate ulterior preluării bunului în proprietate ori cele pe care s-au ridicat construcții neautorizate după data de 01.01.1990.
În speță, reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului construcție și teren în suprafață de 750. situat în Nord imobil, care a fost preluat abuziv în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1557/27.06.2003 a vândut către construcția - - împreună cu terenul aferent, în suprafață de 196,72.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că din lotul 41, societatea intervenientă a cumpărat de acces la construcție în suprafață de 40. și 115. teren afectat de construcția.
Diferența de teren este liberă de construcții și face obiectul contractului de concesiune încheiat între și Consiliul Local C, intervenienta având astfel doar un drept de folosință.
Prin urmare,cum terenul ce nu face obiectul vânzării este un teren liber, în sensul legii reparatorii,în mod judicios prima instanță a dat prevalență măsurii reparatorii a restituirii în natură a bunului preluat abuziv.
Nu poate fi reținută susținerea că această soluție vine în contradicție cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, întrucât acest articol reglementează situații diferite de cea din cauza dedusă judecății. Art. 10 din lege are în vedere ipoteza restituirii în natură a terenului liber în urma demolării totale a construcțiilor, a terenului ocupat de construcții neautorizate sau de construcții ușoare sau demontabile.
Instanța de fond nu a dispus restituirea terenului ocupat de construcția și de acces ce au făcut obiectul vânzării, astfel că nu a fost încălcat dreptul de proprietate al intervenientei asupra bunului cumpărat.
În ceea ce privește dreptul de folosință al societății, aceasta deși a formulat apel nu a invocat nelegalitatea sentinței din prisma încălcării dreptului său de folosință.
Art.14 din Legea nr. 10/2001, republicată, prevede că dacă imobilul restituit în natură unui contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere în participațiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare.
Dacă reclamantul nu agreea posibilitatea subrogării în locul societății interveniente în contractul de concesiune acesta ar fi solicitat acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent. De altfel, această subrogare nu lezează în nici un fel interesele apelanților pârâți.
Față de aceste considerente și de dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, Curtea, apreciind neîntemeiate criticile formulate, va respinge apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității declarării apelurilor.
Respinge ca nefondate apelurile civile promovate de apelanta intervenientă SA. cu sediul în Nord,-, județul C și apelanții pârâții PRIMARUL ORASULUI, ORASUL PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL, toți cu sediul în Sud,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 511/C/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în B,-,.2,. 11, sector 1, având ca obiect contestație împotriva Legii nr. 10/2001.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Grefier,
- - - - - -
Red.hot.jud.fond
Red./tehnored.jud.apel: /12.01.2009
Gref.AB/7 ex./14.01.2009
Emis 5 com.
azi, 15.01.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Costea Monica
