Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 264/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 264/
Ședința publică din 17 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Paulina Georgescu
Grefier - -
S-au luat în examinare:
1) Apelul civil declarat de apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C, bd. -, nr. 51, în contradictoriu cu intimata reclamantă, prin mandatar, cu domiciliul în B,-,.6,. 19, sect. 1, împotriva sentinței civile nr. 455 din 15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
2) Cererea de intervenție în interes alăturat apelantului Primarul Municipiul C, formulată de și, domiciliați în C,-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul pârât Primarul Municipiului C reprezentat de avocat în baza delegației de substituire a av. aflată la fila 72, intimata reclamantă prin mandatar reprezentată de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 128/2008, intervenienta asistată de avocat G potrivit împuternicirii avocațiale nr. 51/2008 și intervenientul reprezentat de avocat G în baza aceleiași împuterniciri avocațiale.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța acordă cuvântul părților asupra cererii de intervenție în interes alăturat apelantului pârât.
Având cuvântul pentru intervenienți, avocatul acestora solicită admiterea cererii de intervenție întrucât sunt întrunite cumulativ cerințele art. 51-54 cod pr. civilă. Intervenienții sunt chiriași ai unui spațiu de locuit situat în imobilul în litigiu, astfel că interesul acestora este de a putea achiziționa locuința în baza Legii 112/1995, deziderat a cărui finalitate nu s-a concretizat datorită contestației la Legea 10/2001 formulată de către reclamanta intimată.
Apărătorul intimatei reclamante pune concluzii de respingere a cererii de intervenție pe de o parte pentru că, astfel cum rezultă din motivație, în realitate este vorba despre o cerere de intervenție în interes propriu. Dacă se va trece peste această motivație și se va reține că cererea de intervenție este formulată în interes alăturat, în cazul Legii 10/2001, nu poate fi o apărare a unității administrativ-teritoriale și nu este admisibilă o cerere de intervenție în interesul primarului.
Pentru apelantul pârât, avocatul acestuia, având cuvântul, solicită admiterea cererii de intervenție în interes alăturat apelantului.
Deliberând, instanța admite în principiu cererea de intervenție în interes alăturat apelantului pârât Primarul Municipiului C, formulată de intervenienții și.
Reținând că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul pentru apelantul pârât, apărătorul acestuia pune concluzii de admitere a apelului astfel cum a fost formulat, susținând în esență următoarele:
- Primarul Municipiului C nu are calitate procesuală pasivă în capătul de cerere referitor la restituirea în natură a imobilului întrucât municipiul este unitatea administrativ teritorială deținătoare a bunului revendicat;
- capătul de cerere privind stabilirea de măsuri reparatorii este inadmisibil deoarece nu primarul este cel care acordă măsuri reparatorii ci Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
- Hector a dispus prin testament ca valoarea casei să fie împărțită între legatari, deci s-a instituit un drept de creanță, nu un drept de proprietate asupra imobilului care să atragă restituirea în natură.
În concluzie, solicită modificarea în tot a hotărârii pronunțate de instanța de fond și respingerea acțiunii ca nefondată, cu obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Având cuvântul pentru intervenienți, apărătorul acestora pune concluzii de admitere a apelului, urmând să se aibă în vedere excepțiile invocate și în subsidiar, motivele de fond.
Situația de fapt este cramponată de existența testamentului olograf al proprietarului inițial care definește succesorii și ce anume s-a transmis. nu putea transmite mai mult decât avea prin testament de la soțul predecedat. Instanța de fond a făcut o analiză formală a actelor succesorale depuse și pe motivarea că numitului i-a fost respinsă notificarea pe cale administrativă, a ajuns la concluzia greșită că reclamanta este singura persoană îndreptățită la restituirea întregului imobil. Singurele acte care puteau fi avute în vedere erau actele de proprietate ale lui.
De vreme ce proprietarul inițial a transmis doar un drept de creanță, în prezent intimata reclamantă nu poate pretinde legal un drept de proprietate ce vizează bunul litigios.
De altfel, există o hotărâre judecătorească irevocabilă și opozabilă intimatei reclamante, prin care s-a constatat cu autoritate de lucru judecat că imobilul a trecut cu titlu valabil în proprietatea Statului Român. Dacă în anul 2003 o instanță de judecată, prin hotărâre irevocabilă, a reținut că bunul a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, nu se poate reține pe baza acelorași dovezi că același imobil a fost preluat abuziv de Statul Român.
Pentru intimata reclamantă, avocatul acesteia, având cuvântul, solicită respingerea apelului și a cererii de intervenție și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Motivul de apel referitor la lipsa calității procesuale pasive a Primarului Municipiului C este nefondat întrucât instanța a fost investită cu o contestație împotriva unei decizii dată de către primar, deci acesta are calitate procesuală pasivă în calitate de emitent al dispoziției, ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale pe raza căreia se află bunul.
Și celelalte motive sunt neîntemeiate pentru că intimata reclamantă a făcut dovada calității de persoană îndreptățită. La decesul lui în 1969, reclamanta era legatar universal deci, s-a dovedit atât prin testament cât și cu certificatul de moștenitor de pe urma lui calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la restituire. Acel testament olograf nu interesează. Instanța de fond a analizat acest aspect și a reținut că acele cereri notificatoare formulate de alte persoane au fost respinse cu motivația că nu au calitate de moștenitori, iar acele decizii nu au fost atacate în justiție.
Întrucât instanța a fost investită cu o cerere în baza Legii 10/2001 și preluarea abuzivă a imobilului este stabilită de această lege. Există o hotărâre judecătorească irevocabilă în legătură cu contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului de la etajul II al imobilului, însă nu s-a cerut restituirea a ceea ce s-a vândut, iar pentru acesta instanța a stabilit măsuri de reparație.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului și a cererii de intervenție în interes alăturat apelantului pârât.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului C, anularea dispoziției nr.4663/6.09.2007, obligarea pârâtului la restituirea în natură a imobilului din-, teren și construcții, cu excepția apartamentului situat la.2 și vândut în baza Legii nr.112/1995, stabilirea dreptului la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc la valoarea de piață a apartamentului vândut, potrivit standardelor internaționale de evaluare.
În motivare, a arătat că la data de 8.11.2001 a formulat cerere notificată prin BEJ, prin care a solicitat primarului municipiului C, în temeiul Legii nr.10/2001, restituirea în natură a imobilului proprietate situat în C,-, compus din teren, clădire și anexe.O cerere similară a fost adresată și în temeiul Legii nr.112/1995, cu repetate reveniri, însă nu a fost soluționată.
Prin dispoziția nr.4663/6.09.2007 cererea a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană neîndreptățită, cu motivarea că nu a făcut dovada calității de moștenitor de pe urma fostului proprietar.Decizia a fpost emisă pe baza referatului Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001, care reține că imobilul proprietatea a fost preluat de stat în baza Decretului nr.111/1951, iar reclamanta nu a depus dovada calității de moștenitor de pe urma defunctei.
A susținut reclamanta că decizia de respingere a cererii a fost emisă cu nesocotirea actelor doveditoare, prin care a făcut dovada transmiterii proprietății asupra imobilului prin succesiune de la Hector către soția sa, de la aceasta imobilul fiind preluat în temeiul Decretului nr.111/1951.
Prin decizia nr.857/29.07.1961, poziția 39, imobilul a fost transmis în administrarea
a decedat la data de 23.04.1969, lăsând ca moștenitor testamentar pe, ca legatar universal.
Prin urmare, la data preluării abuzive, imobilul era proprietatea lui, care a lăsat ca legatar universal pe reclamantă, aceasta la rândul său fiind persoană îndreptățită la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr.10/2001.
La dosarul cauzei, părțile au depus următoarele înscrisuri: dispoziția contestată, referatul Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001, notificarea nr.548/8.11.2001, adresa SC SA nr.3669/24.07.1996 și plan anexă, adresa Administrației Financiare C nr.5445/22.07.1996, adresa -onstanța nr.44640/8.04.2003, declarație autentificată sub nr.6750/7.09.1961, certificat de moștenitor nr.283/1969, sentința civilă nr.1064/28.03.1961 pronunțată de Tribunalul Popular al orașului C, decizia Comitetului executiv al Sfatului popular al orașului C nr.857/29.07.1961, cerere de restituire nr.22166/26.07.1996, contract de vânzare-cumpărare nr.27297/4.11.1996 și act adițional din 17.03.1998, plan de situație, contract de închiriere teren nr.1160/7.12.2006, contract de închiriere locuință nr.1161/8.09.2004, adresa nr.R 18004/18.02.2003 a Direcției Patrimoniu din cadrul Primăriei C privind situația juridică a imobilului, extras de deces numai pentru uzul organelor de stat privind pe și Hector, buletin de căsătorie, fișa clădirii, dispozițiile nr.5236/4.10.2007 și nr.2093/7.07.2006 emise de primarul municipiului
La termenul de judecată din 15.04.2008 numiții și au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, au arătat că sunt chiriașii spațiului locativ de la parterul imobilului și au justificat interesul prin aceea că, în situația admiterii acțiunii reclamantei, va înceta contractul de închiriere încheiat cu C și vor fi evacuați din imobil. Au susținut totodată că acțiunea în revendicare formulată de reclamantă pe dreptul comun a fost respinsă ca nefondată, constatându-se că imobilul nu a fost trecut abuziv în proprietatea statului, ci în baza Decretului nr.111/1951 ca bun părăsit.
Tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu, reținând că nu se poate susține în condițiile art.49 Cod procedură civilă existența unui interes al chiriașului în litigiul derulat în procedura specială a Legii nr.10/2001 cu privire la proprietatea asupra imobilului în discuție.
Soluționând pe fond cauza Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr. 455 din 15.04.2008 prin care a admis acțiunea formulată de reclamanta, prin mandatar, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului
S-a dispus anularea dispoziției nr. 4663 din 6.09.2007 emisă de Primarul municipiului
S-a dispus restituirea în natură către reclamantă a imobilului situat în municipiul C,-, județul C, compus din teren în suprafață de 272,88. și construcție P+ și anexe, cu excepția apartamentului situat la etajul 2, înstrăinat către și.
S-a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii constând în echivalent bănesc, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru apartamentul înstrăinat și terenul indiviz de 38. aferent acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta în calitate de legatar universal al numitei, soție supraviețuitoare a fostului proprietar al imobilului, Hector, este îndreptățită conform art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 la restituirea în natură a imobilului în litigiu, așa cum prevăd disp.art. 1 și 9 din Legea 10/2001, exceptând apartamentul înstrăinat conform Legii 112/1995, imobil ce a fost preluat în mod abuziv prin decizia nr. 857 din 29.07.1961 a fostului S Popular al orașului C cât și prin sentința civilă nr. 1064 din 28.03.1961 pronunțată de fostul Tribunal Popular al orașului
Întrucât apartamentul situat la etajul 2 fost înstrăinat către soții și conform Legii 112/1995, instanța a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii constând în echivalent bănesc în condițiile Titlului VII art. 26 din legea 247/2005.
În termen legal împotriva sentinței civile nr. 455 din 15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa declarat apel pârâtul Primarul municipiului C, ca fiind nelegală și netemeinică.
La motivele de apel, pârâtul apelant Primarul municipiului Cai nvocat două excepții:
- Excepția lipsei calității procesual pasive a Primarului municipiului C cu privire la capătul de cerere referitor la restituirea în natură a imobilului.
Potrivit disp.art. 21 al.1 și 4 din Legea 10/2001, unitățile administrativ-teritoriale deținătoare a imobilelor sunt persoanele care pot fi obligate la restituire, prin dispoziția primarului rezolvându-se doar cererea formulată în temeiul legii.
Prin urmare, numai autoritățile administrativ-teritoriale pot fi obligate la restituirea în natură a imobilului, numai ele având calitatea de a sta în proces în calitate de pârât și nu Primarul municipiului
- Excepția inadmisibilității capătului de cerere privind stabilirea dreptului la măsuri reparatorii întrucât nu există pârât în raport de care să se justifice un interes.
Pe fondul cauzei, apelantul susține că de la dosarul cauzei lipsesc: actul de proprietate al lui Hector cu privire la teren și construcție, certificatul de moștenitor al lui de pe urma soțului său Hector. Actul de preluare a imobilului - sentința civilă nr. 1064 din 24.03.1961, decizia 857 din 29.07.1961 prin care se conferă drept de administrare statului asupra imobilului nu sunt suficient în privința întinderii dreptului de proprietate.
Calitatea de proprietar, în condițiile în care este vorba de o succesiune, rezultă din prezentarea corelată a actului de proprietate al autorului, care oricum nu a fost produs și a certificatului de moștenitor, acestea pentru a dovedi calitatea de proprietar a lui. În lipsa acestor dovezi, certificatul de moștenitor al lui nu are nicio relevanță juridică.
Nefăcându-se dovada proprietății, reclamanta implicit nu are calitatea de persoană îndreptățită.
Instanța de fond, la soluționarea cauzei a ignorat faptul că în aceeași calitate a făcut notificare și, fiind îndreptățit în aceeași măsură ca și reclamanta.Tribunalul motivat că notificarea lui a fost respinsă prin dispoziția Primarului. În realitate reclamantei trebuia să i se recunoască doar cota de din drepturile recunoscute de Legea 10/2001.
În altă ordine de idei, trebuia analizată problema modalității de reparare a prejudiciului eventualelor persoane îndreptățite în condițiile în care fostul proprietar, Hector, a dispus prin testamentul din 1950 ca valoarea casei să fie împărțită între legatari.
Prin urmare, pentru parter și etajul 1 reclamanta ar putea să primească despăgubiri în cotă de iar cu privire, la teren dreptul nu a fost dovedit.
Pentru considerentele expuse apelantul a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În baza art. 51 - 54 Cod pr. civilă, și au formulat cerere de intervenție în interes alăturat apelantului Primarul municipiului C, prin care au solicitat admiterea apelului formulat de apelant și pe cale de consecință, schimbarea în totalitate a hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Motivează cererea de intervenție în interes alăturat arătând că sunt chiriași ai unui spațiu de locuit situat în imobilul din litigiu, din C,-, astfel că interesul lor este acela de a putea achiziționa locuința respectivă în baza Legii 112/1995.
În aceste condiții, interesele lor converg cu cele susținute de apelantul Primarul municipiului C, motiv pentru care au formulat prezenta cerere în interes alăturat.
În acest context au solicitat să fie admise pe fond motivele de apel formulate de către apelantul Primarul municipiului
În continuare intervenienții au invocat aceleași motive ca și cele invocate de către apelant, referitoare la compunerea cotelor de transmitere a succesiunii de la Hector către soția supraviețuitoare și respectiv nepoții ( conform testamentului olograf) și respectiv actele de transmitere a succesiunii pe care numita le-a făcut în favoarea reclamantei, la existența dreptului de proprietate, a întinderii acestuia.
Un alt aspect se referă la existența unei hotărâri anterioare, irevocabilă și opozabilă reclamantei, prin care s-a constatat cu autoritate de lucru judecat că imobilul a trecut cu titlu valabil în proprietatea statului.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel invocate, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele:
1) Conform art. 24 al.1 din Legea 10/2001, republicată, în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ- teritoriale, restituirea în natură s-au prin echivalent se face prin dispoziția motivată a primarilor.
De asemenea, art. 26 al.4 din actul normativ analizat stabilește, cu referire la procedura contestării în justiție a dispozițiilor emise potrivit art. 21 al.4, că entitatea care a emis dispoziția va decide, de la caz la caz, dacă va exercita căile de atac prevăzute de lege în cazul soluțiilor date de instanțele de judecată.
Legea specială de reparație conferă astfel primarilor calitatea exclusivă de reprezentanți legali, atât în faza administrativă cât și în cea judiciară, în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale.
Conform art. 87 al.1 și 2 Cod pr. civilă, persoanele juridice de drept public precum și persoanele juridice de drept privat sunt citate în instanță prin reprezentanții lor legali, situație pe care o regăsim și în situația dedusă judecății.
Din perspectiva prevederilor legale menționate, cât și față de cuprinsul dispozitivului hotărârii apelate este evident că Primarul municipiului C nu a fost citat și obligat la măsurile indicate în dispozitiv în nume propriu, ci în calitate de reprezentant legal ala autorității administrativ-teritoriale.
În consecință, lipsa calității procesual pasive invocată de către apelant este neîntemeiată.
2) Având calitate procesual pasivă de a sta în proces apelantul pârât Primarul municipiului C ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale are interes în prezenta cauză, fapt pentru care se va respinge excepția inadmisibilității celui de-al treilea capăt de cerere privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru apartamentul situat la etajul 2, înstrăinat soților și
3)Pe fondul cauzei:
Conform art. 21 din Legea 10/2001 reclamanta a declanșat procedura necontencioasă, notificând prin Primăria municipiului C, conform notificării nr. 148 din 8.11.2001, în baza căreia a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în C,-, județul C, compus din teren în suprafață de 278,74. și construcție și anexe.
Soluționând notificarea formulată de către reclamanta, Primarul municipiului Cae mis dispoziția nr. 4663 din 6.09.2007.
În baza acestei dispoziții a respins notificarea formulată de către reclamanta, cu motivarea că a fost formulată de o persoană neîndreptățită întrucât nu a făcut dovada calității de moștenitor de pe urma fostului proprietar.
Conform disp. art. 24 (31) din Legea 10/2001, împotriva dispoziției de respingere a notificării reclamanta a formulat contestație la secția civilă a Tribunalului Constanța.
Soluționând contestația Tribunalul Constanțaa admis-o și a dispus anularea dispoziției mai sus menționate și totodată, restituirea imobilului către reclamant, mai puțin apartamentul înstrăinat conform Legii 112/1995, pentru care s-a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc.
Legea recunoaște dreptul la restituirea bunurilor preluate abuziv nu numai în favoarea foștilor proprietari, ci și în beneficiul moștenitorilor legali sau testamentari ai foștilor proprietari persoane fizice.
Restituirea este condiționată de dovada calității de moștenitor legal sau testamentar, probă care se poate realiza prin acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate, certificat de moștenitor, testament sau certificat de calitate de moștenitor.
Prin aceasta se dovedește aptitudinea de a succede și vocația succesorală.
Totodată, este necesar a se dovedi faptul că autorul solicitantului a fost a fost proprietar al bunului la momentul preluării abuzive.
În speță, reclamanta, așa cum corect a reținut și instanța de fond, s-a legitimat în calitate de persoană îndreptățită la restituire potrivit art. 4 din Legea 10/2001, republicată, în calitate de legatar universal al numitei, soția supraviețuitoare a lui Hector.În acest sens reclamanta a depus la dosarul cauzei testamentul în baza căruia a instituit-o ca legatar universal și certificatul de moștenitor de pe urma acesteia.
Imobilul în litigiu a aparținut numitului Hector astfel cum rezultă din actele existente la dosar.
Din probele existente la dosar, rezultă că imobilul a fost preluat în proprietatea statului ca proprietate a numitei. Acesta a fost trecut în proprietatea statului ca bun abandonat în baza deciziei 857 din 28.07.1961 emisă de fostul S Popular al orașului C și sentinței civile nr. 1064 din 28.03.1961 pronunțată de fostul Tribunal Popular al orașului C, acte ce au fost pronunțate în temeiul Decr. 111/1951.
Deci, preluarea imobilului a fost abuzivă, încadrându-se în disp. art. 2 lit.1din Legea 10/2001 Hector.
Este adevărat că la dosarul cauzei nu a fost depus titlul de proprietate al imobilului dar potrivit art. 24 al.1 din Legea nr. 10/2001, în absența unor probe contrare existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive. În aplicarea prevederilor al.1 și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
În concluzie, proprietara imobilului la data preluării era, preluare care a fost abuzivă conf. Decr. 111/1951.
În consecință, reclamanta se legitimează ca persoană îndreptățită la restituire, așa cum s-a menționat mai sus, cu certificatul de moștenitor și testamentul lăsat de în baza căruia instituit-o ca legatar universal.
Totodată, s-a făcut dovada întinderii dreptului de proprietate cu privire la imobilul în litigiu.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a dispus restituirea către reclamantă a imobilului în litigiu mai puțin apartamentul înstrăinat conform Legii 112/1995 pentru care s-a constatat că este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent bănesc.
Nu au relevanță în cauză cele susținute de către apelant și intervenienții în interes alăturat că numitul este în drept să beneficieze de măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu în cotă de din imobil alături de reclamantă, atât timp cât la data preluării imobilului proprietara acestuia era, pe numele căreia s-a emis decretul de expropriere.
De altfel, notificarea formulată de către privind acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu a fost respinsă prin dispoziția motivată a Primarului municipiului
Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza art. 296 cod pr. civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât Primarul municipiului
De asemenea, pentru aceleași considerente, va respinge și cererile de intervenție în interes alăturat.
În baza art. 274 Cod pr. civilă va obliga pe apelant către intimata reclamantă la 1785 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C, bd. -, nr. 51, în contradictoriu cu intimata reclamantă, prin mandatar, cu domiciliul în B,-,.6,. 19, sect. 1, împotriva sentinței civile nr. 455 din 15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-ca nefondat și cererea de intervenție în interes alăturat apelantului Primarul Municipiul C, formulată de și, domiciliați în C,-.
Obligă pe apelant către intimata reclamantă la 1785 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond.
Red.dec.jud.
17.12.2008
Dact.gref.
6 ex./19.12.2008
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Paulina Georgescu
