Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 264/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 264/
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanții reclamanți, )., domiciliați în com., jud. C și G și continuat de succesoarea acestuia domiciliată în C,-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în com.,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 340 din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantele reclamante, și și intimatul pârât Primarul comunei reprezentat de d-na avocat în substituirea d-nei avocat, conform delegației de substituire nr. 34/16.11.2009, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
Grefierul de ședință precizează că Primăria a trimis prin fax la 13.11.2009 adresa nr. 1321/13.11.2009 în care se arată titlul de proprietate în baza căruia deține imobilul în litigiu.
După referatul grefierului de ședință;
Întrebat fiind, reprezentantul primăriei susține că în dosarul de fond, la fila 120 există contractul de vânzare-cumpărare încheiat între numiții și, autentificat sub nr. 2522/17.12.1974 de notariatul de Stat Precizează totodată că nu mai are alte probe de solicitat, apreciind dosarul în stare de judecată.
La rândul lor, apelantele reclamante învederează instanței că nu mai au alte probe de solicitat.
Instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul, apelantele reclamanta solicită admiterea apelului și să li se acorde terenul care a fost al autorilor lor, pe cât se poate pe vechiul amplasament.
Pentru intimatul pârât, apărătorul acestuia având cântul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, întrucât soluția primarului oferită prin dispoziție este corectă, nefiind făcută dovada identificării amplasamentului acestui imobil.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 21.03.2007, reclamanta a solicitat restituirea locului de casă ce a aparținut părinților, care este liber și nimeni nu are act pe el. Solicită restituirea, arătând că a făcut tot ce i s-a cerut și declarație de notorietate, însă li s-a oferit alt teren la marginea satului și la măsurătoare nu a fost chemată și ea. În finalul cererii s-a arătat că "suntem cinci moștenitori:, G și ".
Nu s-a motivat în drept și nu s-au solicitat probatorii.
S-au anexat cererii copii ale dispozițiilor nr. 994 și 995/20.11.2006, declarația autentificată sub nr. 212/11.09.2006 la., plan de situație parcela.
La termenul din 13.04.2007, reclamanta a precizat că înțelege să se judece în contradictoriu cu Primarul Comunei.
Prin sentința civilă nr. 5313/04.05.200, Judecătoria Constanțaa admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, constatând că obiectul cererii îl reprezintă o contestație împotriva dispoziției de respingere a solicitării de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub același număr la 29.05.2007.
La termenul din 08.04.2008, reclamanta a învederat instanței că a înțeles să formuleze cererea și în numele și pentru frații săi indicați în acțiunea introductivă; aceștia s-au prezentat în fața instanței și au declarat că își însușesc cererea formulată de sora lor, pe care o desemnează reprezentant, arătând că înțeleg să conteste dispozițiile nr. 994 și 995/20.11.2006 emise de Primariul comunei și solicită restituirea imobilului în natură.
Soluționând pe fond cauza Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr. 340 din 17.03.2009, prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea promovată de reclamanții, (), G și în contradictoriu cu Primarul comunei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că otrivit p. notificării înregistrate la Primăria comunei sub nr. 4142/14.08.2001(fila 65 dosar) numi ț ii, G și au solicitat în baza Legii nr. 10/2001, restituirea imobilului casa ș i teren în suprafa ță de 4200.
Separat, prin notificarea înregistrată la Primăria comunei sub nr. 3781/20.07.2001, expediată de acela și executor judecătoresc, reclamanta a solicitat restituirea în baza Legii nr. 10/2001 a întregii averii ce a apar ț inut tatălui său astfel cum aceasta rezultă din adeverin ța nr. 1133/31.08.1993 a Direcției Județene Arhivele Naționale
În sus ț inerea acestei cereri, reclaman ț ii nu au anexat decât acte de stare civilă, declara ții pe propria răspundere, adeverința nr. 1133/31.08.1993 eliberată de Direcția Județeană Arhivele Naționale C ș i o declara ție autentificată prin care două persoane - ș i G - arată că defunctul ar fi avut un imobil format din teren în suprafa ță de 4360. ș i casă care a fost demolată ulterior; pe acest teren, în jurul anului 1958 Fră ț ilă a construit o casă cu suprafa ța de 250. pe care a înstrăinat-o lui Ștefan în perioada anilor 1974-1975 (fila 46 dosar).
Într-adevăr prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2522/17.12.1974 numi ț ii Fră țilă ș i Fră țilă au vândut fam. Ștefan ș i o casa construită în anul 1964 și au cedat folosin ț a unei suprafe ț e de 250. pentru care dobânditorii urmau să primească o decizie de atribuire în folosin ț
Imobilul are întocmită o documenta ț ie cadastrală înregistrată sub nr. 19802/28.09.2000 la. Constan ț a, care identifică locuin ța și din care reiese că aceasta are un teren aferent de 4503.
În temeiul art. 25 din Legea nr. 10/2001, Primarul comunei, soluționând notificarea a emis dispoziția nr. 994 din 20.11.2006, prin care a respins cererea de restituire a terenului și prin dispoziția nr. 995 din 20.11.2006 a luat măsura atribuirii unui teren echivalent și anume parcela A 1611 în suprafață de 4400. aflată la numai două străzi distanță de locul unde reclamanții pretind că se află locuința a cărei restituire o cer.
În termen legal, în baza art. 26 (3) din Legea 10/2001, reclamanții au contestat decizia mai sus menționată la Tribunalul Constanța - secția civilă.
Soluționând contestația, Tribunalul Constanța prin sentința civilă 340 din 17.03.2009 a respins-o cu motivarea că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conform Legii 10/2001 pentru suprafața de 4400. situată în intravilanul comunei dar restituirea în natură nu este posibilă deoarece terenul nu este liber - astfel cum a reținut și Primarul comunei - și s-a menținut măsura atribuirii unui teren în compensare.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 340 din 17.03.2009 au declarat apel reclamanțiicu motivarea că terenul pe care a fost amplasată casa părintească este liber și nu aparține în proprietate niciunei persoane și solicită a fi restituit.
Analizând sentința apelată în baza motivului de apel invocat, Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele:
Din cuprinsul disp.art. 7, art. 9 al.(1) din Legea nr. 10/2001, republicată, rezultă principiul prevalenței restituirii în natură, în sensul că imobilele preluate în mod abuziv, așa cum este cazul în speță, indiferent în posesia cui se găsesc în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituiri și libere de orice sarcini. Prin urmare, dacă prin notificare persoanele îndreptățite în accepțiunea Legii 10/2001 solicită restituirea în natură a imobilului respectiv sau măsuri reparatorii prin echivalent, persoana juridică sau entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată să verifice posibilitatea restituirii în natură a bunului și numai în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, să acorde măsuri reparatorii prevăzute de lege în favoarea celor îndreptățiți.
Instanța de fond, neținând cont de dispozițiile textelor de lege mai sus enunțate, precum și de solicitarea reclamanților în sensul rstituirii în natură a terenului revendicat, a constatat că restituirea în natură nu este posibilă deși din raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert rezultă că imobilul în litigiu corespunde parcelei 144, tarlaua 23, având o suprafață de 4530,32. și pe acest teren se află o construcție cu destinație de locuință aparținând în proprietatea soților, grupată într-o incintă având suprafața de 523,38. care este delimitată și reprezentată în planul de situație din schița anexă nr. 1 prin conturul 1,5,6,7,1, diferența de teren fiind liberă.
Prin urmare, se constată că această diferență de teren de 3979,94. este liberă și aparține domeniului privat al statului care a preluat-o abuziv, poate fi restituită în natură reclamanților.
Este adevărat că soții figurează în registrul agricol cu întreaga suprafață de teren în litigiu, dar nu o dețin în proprietate, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2522 din 17.12.1974, terenul a trecut în proprietatea statului în baza art. 30 din legea nr. 58/1974 și aceștia au primit în folosință 250.
Pentru diferența de teren până la 680,06. pârâtul va fi obligat să emită propunere de acordare de teren în compensare reclamanților.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 296 Cod pr. civilă va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată în sensul că va admite contestația, va anula dispoziția nr. 955 din 20.11.2006 emisă de Primarul comunei și va obliga pârâtul să restituie reclamanților în natură, suprafața de 3979,94. din parcela A 144/2 astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză efectuat de expert, iar pentru diferența de teren de până la 680,06. să emită propunere de acordare de teren în compensare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil formulat de apelanții reclamanți, )., domiciliați în com., jud. C și G și continuat de succesoarea acestuia domiciliată în C,-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în com.,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 340 din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că admite contestația, anulează dispoziția nr. 995/20.11.2006 emisă de Primarul comunei și obligă pârâtul să restituie în natură reclamantelor suprafața de 3979,94. din parcela A 144/2 astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză efectuat de expert, iar pentru suprafața de teren de până la 680,06. să emită propunere de acordare de teren în compensare.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător,
Pt.jud. - - - -
aflată în semnează
conf.art. 261 al.2
Președinte instanță,
Grefier,
- -
Jud.fond
Red.dec.jud.
17.12.2009
Pr. 22.12.2009
Dact.gref.
10 ex./28.12.2009
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase
