Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 265/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 265/
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, domiciliați în C,-, împotriva sentinței civile nr. 789 din 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții pârâți Primarul Municipiului C și Municipiul C prin Primar, reprezentați de d-na avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 247/26.08.2009 și intimatul reclamant reprezentat de dl. avocat potrivit împuternicirii avocațiale AV nr. 3771/29.09.2009, lipsă fiind intimata reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Avocatul intimatului reclamant depune la dosar două înscrisuri, cu mențiunea că le-a pus la dispoziția reprezentantului părții adverse, respectiv copia dispoziției nr. 2227/31.03.2009 emisă de Primarul Municipiului C prin care s-a restituit în natură întregul imobil, mai puțin suprafața de 28. pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri și contestația formulată de către intimați împotriva acestei dispoziții. Solicită să se analizeze pe fond dreptul intimaților pentru că s-a formulat contestație împotriva dispoziției primarului.
Întrucât acțiunea în restituirea bunului a fost promovată de către reclamanți la 21.12.2008, iar în timpul procesului s-a emis dispoziția primarului, avocatul apelanților pârâți solicită admiterea apelului pentru că în situația dată ar exista două titluri, ceea ce nu este posibil.
Având cuvântul pentru intimații reclamanți, apărătorul acestora susține că s-a demonstrat reaua credință a primăriei și solicită continuarea procesului cu respingerea apelului declarat de pârâți, menținerea hotărârii atacate și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru apelanții pârâți, apărătorul acestora având cuvântul solicită admiterea apelului, urmând să se constate că acțiunea a rămas fără obiect în cursul procesului și lasă la aprecierea instanței cu privire la cheltuielile de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra prezentului apel, reține:
Prin sentința civilă nr. 789/22.06.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă a fost admisă acțiunea reclamanților și formulată în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, fiind dispusă restituirea în natură, către reclamanți, a imobilului situat în C,-, compus din teren în suprafață de 295,25 mp și construcție cu 5 camere și dependințe; pârâții au fost obligați în solidar la plata sumei de 2.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut, în raport de probele administrate, că reclamanții au dobândit, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3651/30.03.1974, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în mun. C,- ( compus din teren în suprafață de 286 mp și două corpuri de construcție ) care prin Decizia nr. 560/13.12.1975 a fostului Consiliu Popular al Jud. Cat recut în proprietatea statului, în condițiile Decretului nr. 223/1974. Prin notificarea înregistrată sub nr. 232/24.07.2001 la., reclamanții au solicitat actualului deținător al imobilului - Municipiul C, acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii 10/2001, această notificare nefiind soluționată până la data formulării acțiunii.
Instanța de fond a reținut disp. art. 25 din Legea 10/2001, precum și faptul că, în speță, unitatea deținătoare nu a răspuns înlăuntrul termenului prevăzut de lege, ceea ce echivalează cu refuzul stabilirii măsurilor reparatorii solicitate, instanța de judecată urmând să procedeze la soluționarea pe fond a cererii.
S-a avut în vedere, în acest context, că reclamanții și-au dovedit calitatea de proprietari ai imobilului prin actul de vânzare-cumpărare menționat și că modalitatea de preluare a imobilului se încadrează în ipoteza prev. de art. 2 alin.1 lit. h din Legea 10/2001, bunul fiind preluat de stat fără titlu valabil și cu încălcarea regimului constituțional al ocrotirii proprietății.
Decretul nr. 223/1974, în temeiul căruia imobilul a trecut la stat, contravenea Constituției din anul 1965 potrivit căreia dreptul de proprietate privată era ocrotit de lege, iar terenurile și construcțiile puteau fi expropriate numai pentru lucrări de interes obștesc și cu plata unei juste despăgubiri. Acest decret contravenea totodată și Codului Civil, potrivit căruia nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, precum și Declarației Universale a Drepturilor Omului.
S-a conchis în sensul că, dată fiind nevalabilitatea titlului statului, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru imobilul situat în C,-, compus din teren în suprafață de 286 mp și construcții.
Sub aspectul măsurilor reparatorii de care pot beneficia reclamanții, instanța de fond a făcut trimitere la dispozițiile art. 9 din Legea nr.10/2001, care statuează cu valoare de principiu că,imobilele preluate in mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini".
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, precum și din relațiile comunicate de Direcția Patrimoniu a Primăriei Car ezultat că imobilul este în prezent ocupat de chiriași ai, fiind deci posibilă restituirea în natură, cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la protecția chiriașilor.
Întrucât prin lucrarea tehnică efectuată de expert și necontestată de părți, a rezultat o suprafață în fapt a terenului de 295,25 mp, diferența fiind justificată prin folosirea mijloacelor moderne de măsurare, s-a avut în vedere întinderea efectivă a terenului, cu atât mai mult cu cât nu s-a probat eventuala modificare în timp a configurației inițiale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C prin primar, care prin motivele de apel depuse la termenul din 5.10.2009 au criticat soluția primei instanțe prin prisma acordării de către judecătorul fondului, aplus petitaîn privința terenului și a construcțiilor, fiind ignorată împrejurarea că pe amplasament există noi construcții edificate de terți și evidențiate în raportul de expertiză, fiind înlăturată astfel situația accesiunii imobiliare și nefiind citate persoanele cărora le aparțin aceste edificii.
S-a criticat deopotrivă lipsa rolului activ al judecătorului fondului pentru situația preluării imobilului cu sau fără plată a bunului în proprietatea statului și neexaminarea culpei persoanei îndreptățite în faza de soluționare administrativă a notificării.
Pârâții au susținut, de o manieră enunțiativă, și faptul că au fost ignorate datele referitoare la situația juridică și la istoricul de rol fiscal al acestui imobil.
S-a solicitat, în consecință, de către apelanții pârâți, admiterea căii de atac și schimbarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii, cu plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din 16.11.2009 s-a depus de către intimații reclamanți dovada emiterii dispoziției nr. 2221/31.03.2009 a Primarului Mun. C, prin care s-a dispus restituirea în natură a unei părți din imobilul revendicat ( construcția și terenul în suprafață de 271,83 mp ), pentru restul terenului - în suprafață de 28,17 mp - apreciat ca fiind imposibil de restituit în natură, propunându-se acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Intimații au făcut dovada contestării în justiție a acestei dispoziții.
Analizând criticile de nelegalitate și de netemeinicie exprimate prin motivele de apel, se va reține că acestea sunt nefondate.
Chestiunea de principiu ce trebuie analizată cu precădere în speță este aceea a corectei raportări a instanței de fond la conținutul deciziei nr. 20/2007 date în recursul în interesul legii de către - Secțiile Unite, cu privire la îndrituirea instanțelor judecătorești de a intra în cercetarea fondului raportului litigios și în situația în care persoana deținătoare ( în speță, autoritatea administrației publice locale ) nu emite, într-un termen rezonabil, decizia/dispoziția privitoare la notificarea înaintată conform Legii nr. 10/2001.
Această problemă a fost judicios abordată de către judecătorul fondului, în măsura în care nici la data sesizării instanței ( 22.12.2008 ) și nici până la momentul pronunțării hotărârii, apelanții nu au evocat formularea unei soluții administrative față de această notificare - existența ei fiind evidențiată de intimați cu ocazia contestării dispoziției 2221/2009.
Prin urmare, deși în dosar a fost prezentată de către intimații reclamanți, în apel, dispoziția nr. 2221/31.03.2009, nu se poate susține că tribunalul s-a raportat greșit la considerentele deciziei Secțiilor Unite, parcurgând etapele judecății asupra fondului, în măsura în care acest act administrativ-jurisdicțional nu a fost comunicat instanței de fond până la data soluționării speței.
Astfel fiind, motivele de apel enunțate de o manieră abstractă, referitoare la o prezumtivă culpă a notificanților, care ar fi generat nesoluționarea în termen a cererii lor, precum și la aplicarea excesivă a deciziei nr. 20/2007 a - Secțiile Unite, apar ca vădit nefondate.
Cât privește invocarea acordării de către judecătorul fondului aplus petita( critică nefondată în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, dar explicitată prin pct. 2 al motivelor ), se va reține deopotrivă că soluția instanței de fond este întemeiată. Astfel, reclamanții au solicitat, atât prin notificarea înregistrată sub nr. 232/24.07.2001, cât și prin acțiunea în justiție, restituirea în natură a imobilului din mun. C,-, compus din teren în suprafață de 286 mp și construcțiile situate pe acesta, cu referire la datele consemnate în actul de preluare abuzivă în proprietatea statului.
Probele administrate au stabilit însă că intimații reclamanți aveau în proprietate, la momentul deposedării, un teren în suprafață indiviză de 300 mp conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3651/30.03.1974, iar suprafața identificată prin raportul de expertiză imobiliară dispus în cauză este de 295,25 mp în limitele notațiilor A-B-C-D-E-F-A, reprezentând delimitările fostei proprietăți a soților de vecinătăți.
Lucrarea nu a fost contestată de către pârâți, aspect notat de către instanța de fond, astfel că nu se poate pune în discuție acordarea aplus petitaîn cauză, ci doar pronunțarea asupra restituirii întregului imobil preluat de la reclamanți, parte prin efectul Decretului nr. 223/1974 ( care indică doar suprafața de teren de 286 mp și construcțiile de 123,24 mp ), parte prin lipsa oricărui titlu al statului.
Conchizând, nu se poate susține că intimaților reclamanți le-a fost restituită în fapt o suprafață mai mare de teren decât cea pentru care s-au prevalat ca titulari ai dreptului de proprietate, instanța de fond acordând corect acestora suprafața rezultată din măsurătorile expertului.
Cât privește atribuirea către reclamanți și a altor construcții decât cele ce le-au aparținut, se reține că această critică nu este fondată, în măsura în care soților li s-a restituit construcția cu cinci camere și dependințe dobândită prin actul de vânzare-cumpărare din 1974. Astfel, expertiza efectuată în cauză a identificat cele două corpuri vechi de clădire ( corpul A cuprinzând camerele 1, 2, 3, 4 și corpul B cu o cameră, la care se adaugă dependințele ), specificându-se că anexa C formată din alte două încăperi și punct sanitar au fost edificate pe terenul proprietatea reclamanților de către actualul chiriaș,.
Prin urmare, instanța de fond nu a restituit foștilor proprietari decât terenul și construcția veche, pentru care s-au legitimat ca persoane îndreptățite; clarificarea regimului juridic al altor edificate ridicate de chiriaș pe terenul restituit, respectiv, dacă operează sau nu accesiunea imobiliară, buna sau reaua-credință a, constituie însă o chestiune asupra căreia urmează să se statueze separat, pe cale amiabilă ori litigioasă, între părțile interesate, fără ca aceste aspecte să poată face însă obiectul analizei în acest proces.
În măsura în care nu s-a probat că în cauză a fost încălcat dreptul de proprietate al unui terț în legătură cu construcțiile restituite și că instanța, ignorând probele administrate, nu a stabilit cu certitudine situația juridică actuală a bunului retrocedat, urmează a fi înlăturate ca nefondate și criticile mai sus-menționate, exprimate în pct. 1 și 2 din motivele de apel.
Nu vor putea fi, totodată, reținute nici criticile legate de nesocotirea datelor referitoare la situația juridică a bunului și la istoricul de rol fiscal, fiind făcută de către instanța de fond trimitere implicită la aceste elemente cu ocazia prezentării situației imobilului în perspectiva analizării posibilității restituirii lui în natură.
În fine, cât privește critica privitoare la lipsa rolului activ al judecătorului fondului în identificarea situației preluării bunului cu sau fără plată în patrimoniul statului, se va avea în vedere că această chestiune nu a fost ridicată în ansamblul apărărilor formulate de pârâți cu ocazia judecății fondului, fiind superfluă din perspectiva neindicării, în cuprinsul deciziei fostului Consiliu Popular, a preluării contra cost a bunului și a oricăror probe ale pârâților, în acest sens. Nefiind pusă în discuție, din perspectiva probelor administrate, a plății unei eventuale despăgubiri soților reclamanți, în mod evident nu se putea stabili o măsură în acest sens, corelată celei de restituire în natură a bunului.
Față de toate aceste considerente, constatând că motivele de apel vizează critici neîntemeiate și că instanța de fond a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt expusă, în raport de dispozițiile art. 296 cod proc. civilă apelul urmează a fi respins ca nefondat.
Se va face trimitere la disp. art. 274 cod proc. civilă, apelanții pârâți urmând a fi obligați la plata către intimații reclamanți a sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, domiciliați în C,-, împotriva sentinței civile nr. 789 din 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă apelanții pârâți la plata către intimații reclamanți la 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Tehnored.dec.jud.
15.12.2009
Dact.disp.gref.
6 ex./4.01.2010
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Mihaela Popoacă
