Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 268/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 268
Ședința publică din data de 5.12. 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului civil formulat de reclamantă domiciliată în G,-, -. 11 și la domiciliu ales.av. - din G str. -, -. 1, împotriva sentinței civile nr. 496 din 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Primăria Mun. G prin Primarul, Consiliul Local G, și I domiciliați în G-, în acțiunea civilă ce are ca obiect restituirea dreptului de proprietate în baza Legii 10/2001.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27.11.2008, fiind consemnate în încheierea din acea zi, când instanța a avut nevoie de timp pentru a delibera și a amânat pronunțarea cauzei la data de 5.12.2008, pronunțând prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului G, Primăria Municipiului G și Consiliul Local G și titularii contractului de vânzare-cumpărarenr.31255/19 ianuarie 1999 pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se pronunța să se dispună obligarea pronunțării prin dispoziție motivată asupra imobilului situat în Mun. G- ( fost 37) compusă din teren în suprafață construită -217 mp. ( 12 camere).
Totodată a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.31255/19 ianuarie 1999 încheiat cu rea-credință și prin încălcarea dispozițiilor art.46 din Legea nr.10/2001.
A mai solicitat, de asemenea, obligarea pârâților la plata sumei de 100.000 EURO cu titlu de daune morale și materiale și suma de 200.000 EURO reprezentând pierderea beneficiului imobilului prin nevalorificarea imobilului revendicat.
În motivarea acțiunii au arătat următoarele:
- că mama reclamantei ( ) în calitate de moștenitoare a defunctei, care la rândul său moștenește pe și, a solicitat în temeiul Legii nr.10/2001, restituirea în natură a imobilului sus-menționat și la notificarea nr.651/8 august 2001 au fost anexate actele pentru dovada calității de moștenitor și a proprietății asupra imobilului;
- că deși prin cererea înregistrată sub nr.6467/11 februarie 1998, reclamanta a solicitat Primarului Municipiului G să nu procedeze la vânzarea imobilului și a părților din imobil deoarece sunt moștenitori în viață care revendică imobilul respectiv, fără minime diligențe și cu totală rea credință, vânzătorul și cumpărătorul au perfectat contractul nr.19 ianuarie 1999 prin care s-a vândut o parte din imobil, iar separat de această vânzare, în imobil locuiesc în calitate de chiriași două familii în baza contractelor nr.857/27 noiembrie 2000 și nr.1104/12 iulie 1995.
S-a mai arătat că imobilul sus-menționat a fost trecut în proprietatea statului conform Decretului nr.111/1951 act normativ constituțional față de Constituția din anul 1948 care garanta proprietatea privată, și astfel, sentința civilă nr.133/1955 nu constituie titlu valabil pentru dobândirea dreptului de proprietate de către stat.
Totodată, prin aceeași acțiune, reclamanta a precizat că odată cu apariția Legii nr.112/1995, a întreprins demersuri la diferite instituții pentru obținerea actelor doveditoare ale proprietății asupra imobilului.
A mai arătat că, urmare a demersurilor pentru a i se restitui imobilul reclamanta a suferit traume psihice și prejudicii materiale.
Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul Gai nvocat excepția prescrierii dreptului la acțiune și excepția tardivității introducerii acțiunii cu motivarea că, potrivit dispozițiilor art.50 alin.5 din Legea nr.10/2001 ( republicată și actualizată prin Legea nr.247/2005, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii.
S-a mai arătat că întrucât reclamanta a încălcat dispozițiile imperative și restrictive instituite de Legea nr.10/2001, dreptul la acțiune al reclamantei s-a prescris.
S-a precizat că dispozițiile art.50 din Legea nr.10/2001 sunt de strictă interpretare și nu poate opera repunerea în termen.
S-a concluzionat că întrucât reclamanta a formulat acțiunea în anul 2007 iar termenul imperativ pentru introducerea acțiunii în declararea sau constatarea nulității actelor terților subdobânditori a fost până la 14 august 2002, dreptul său la acțiune s-a prescris.
Pe fondul cauzei, s-au arătat următoarele:
- că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.31255/19 ianuarie 1999 imobilul a fost înstrăinat numiților și I și cu respectarea dispozițiilor Legii nr.112/1995, întrucât la data respectivă nu se apelau pe rolul instanțelor judecătorești cereri referitoare la imobilul din litigiu, iar reclamanta sau autoarea acesteia nu a formulat cereri în temeiul legii respective.
S-a concluzionat că, în mod corect, reclamanta a vândut imobilul, contractul de vânzare-cumpărare fiind guvernat de principiul ocrotirii dreptului sub-dobânditorilor de bună-credință și cu titlu oneros.
Au fost invocate în drept dispozițiile art.1898 cod civil precum și ale art.18 și art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001.
La termenul de judecată din 14 martie 2007, apărătorul reclamantei a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a numiților și I pentru a se constata în contradictoriu cu aceștia capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.31255/19 ianuarie 1999.
Prin încheierea din aceeași dată s-a dispus introducerea în cauză a celor doi pârâți.
La 26 martie 2008, pârâtul Municipiul Gad epus la dosar precizări din care a învederat că obligarea acestei instituții la emiterea unei dispoziții motivate a rămas fără obiect întrucât a emis dispoziția nr.3308/15 martie 2007 prin care s-a dispus restituirea parțial în natură a imobilului ( teren în suprafață de 283,63 mp. și construcție în suprafață de 143,17 mp.) situat în Municipiul G- ( fostă 37), urmând ca pentru partea de imobil înstrăinată în condițiile Legii nr.112/1995 să se emită o altă dispoziție de acordare despăgubiri, conform titlului VII din Legea nr.247/2005.
Cu privire la capătul de cerere vizând anularea contractului de vânzare-cumpărare s-a arătat că, față de dispozițiile art.50 alin.5 din Legea nr.10/2001 ( actualizată), dreptul la acțiune al reclamantei s-a prescris.
S-a motivat că reclamanta a formulat acțiunea în anul 2007, iar termenul imperativ pentru introducerea acțiunii în declararea sau constatarea nulității actelor terților sub-dobânditori a fost până la data de 14 august 2002.
A fost depusă la dosar, în xerocopie, dispoziția nr.3308/15 martie 2007 emisă de Primăria Municipiului G prin care s-a dispus restituirea parțial în natură a imobilului-teren în suprafață de 283,63 mp. și construcție în suprafață de 143,17 mp. situat în G- ( fostă 37) numitei.
Prin aceeași dispoziție s-a dispus ca pentru partea din imobil înstrăinată conform Legii nr.112/1995 să se emită o altă dispoziție de acordare de despăgubiri, conform Titlului VII din Legea nr.247/2005.
La termenul de judecată din 2 aprilie 2007, reclamanta și-a precizat obiectul judecății și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că dispoziția nr.3308/15 martie 2007 este parțial nelegală și netemeinică pentru partea din imobil care nu a fost restituită în natură.
De asemenea, s-a solicitat să se dispună restituirea în natură a întregului imobil situat în G- ( fostă 37) compus din teren în suprafață de 396 mp. din care suprafața construită este de 207 mp. ( 12 camere).
Totodată s-a solicitat menținerea celor două capete de cerere ale acțiunii.
La termenul din 21 iunie 2007, apărătorul pârâților a arătat că achiesează la excepția prescrierii dreptului la acțiune a reclamantei invocată prin întâmpinare de pârâtul Municipiul
Urmare a solicitării instanței ca pârâtul Municipiul G să precizeze dacă a înștiințat-o pe reclamantă cu privire la existența contractului de vânzare-cumpărare nr.31255/19 ianuarie 1999, Primăria Municipiului Gaî nvederat că dispozițiile Legii nr.10/2001 nu prevăd obligativitatea unității deținătoare de a comunica persoanelor ce se consideră îndreptățite date referitoare la regimul juridic al imobilului notificat, în speță, dacă pentru imobilul din litigiu s-a perfectat sau nu contract de vânzare-cumpărare.
S-a mai arătat că reclamanta nu face dovada faptului că s-a adresat în acest sens Primăriei
A fost totodată, reiterată excepția prescrierii dreptului reclamantei la acțiune privind capătul de cerere prin care aceasta a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.31255/19 ianuarie 1999.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 496/14.04.2008 a admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 31255/19.01.1999 invocată de părți și în consecință a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta întrucât s-a prescris dreptul la acțiune.
De asemenea s-au respins ca nefondate capetele de cerere privind anularea parțială a dispoziției nr. 3308/SR/15.03.2007 emisă de Primăria Municipiului G pentru restituirea în natură a întregului imobil situat în G- ( fostă 37) și cel privind obligarea pârâtei Primăria Municipiului G la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale și materiale.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut pe baza probelor administrate în cauză că acțiunea reclamantei a fost înregistrată la această instanță la data de 5.01.2007 iar termenul prevăzut de art. 50 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată pentru introducerea acțiunii în declararea sau constatarea nulității actelor terților sub-dobânditorii și Iaf ost până la 14.08.2002, astfel că dreptul la acțiune al reclamantei s-a prescris.
Referitor la capătul de cerere privind anularea parțială a dispoziției nr. 3308/SR/15.03.2007 emisă de Primăria Mun. G, instanța de fond a reținut că prin aceasta s-a dispus restituirea parțial în natură a imobilului susmenționat în suprafață de 283,63 mp și construcție în suprafață de 143/17 mp. Prin aceeași dispoziție s-a dispus ca pentru partea de imobil înstrăinată conform Legii 112/1995 să se emită o altă dispoziție de acordare de despăgubiri conform titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Cu privire la obligarea pârâtei Primăria Mun. G la plata daunelor morale și materiale s-a reținut că nu au fost dovedite cu nici un fel de mijloc de probă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamanta invocând netemeinicia și nelegalitatea acesteia în sensul că instanța de fond în mod greșit a considerat ca fiind prescris dreptul la acțiune privind constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare fiind ignorate dispozițiile art. 21, 23, 25 și 26 din Legea 10/2001.
În aceleași motive susține că de fapt procedura prevede și dreptul persoanei îndreptățite de a i se comunica actele de transfer al dreptului de proprietate cu atât mai mult cu cât în speță, autoarea reclamantei ( ) a solicitat Primarului Mun. G cu adresa nr. 6467/11.02.1998 să nu procedeze la vânzarea imobilului.
În consecință susține că dându-se eficiență acestui drept prevăzut de lege, cursul prescripției de un an a fost întrerupt.
De asemenea apreciază că ne aflăm într-un caz de forță majoră determinat de neîndeplinirea obligației de comunicare de către primărie.
Prin întâmpinare pârâtul Primarul Mun. Gas olicitat, respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
Apelul este nefondat pentru următoarele considerente;
Analizând și verificând sentința civilă apelată, prin prisma motivelor invocate se reține că instanța de fond a interpretat corect probele administrate în cauză la care a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, ce nu necesită a fi reformată.
Astfel, se reține că, acțiunea formulată de reclamantă privind constatarea nulității absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 31255/1999 a fost înaintată Tribunalului Galați la data de 5.01.2007.
În aceste condiții în mod justificat prima instanță a constatat că în speță sunt incidente disp. art. 50 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 ( actualizată) potrivit cărora prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la dosar intrării în vigoare a acestei legi, termen ce a fost prorogat și s-a reținut a fi împlinit la data de 14.08.2002.
Din analiza textului rezultă că legiuitorul a acordat un termen rezonabil persoanelor interesate să-și exercite acest drept procesual, fără a pune în pericol stabilitatea și circuitul civil.
În consecință nu se poate pune problema unei îngrădiri a accesului la justiție cu atât mai mult cu cât termenul a fost prelungit de legiuitor.
Față de această situație precum și față de faptul că reclamanta a introdus această acțiune după aproape cinci ani față de momentul expirării termenului legal în mod corect instanța de fond a constatat prescrierea dreptului la acțiune.
Mai mult decât atât, reclamanta nu a făcut dovada că s-a adresa pârâtei și că aceasta din urmă nu a comunicat datele solicitate.
În aceste condiții, se constată că aspectele invocate de reclamantă nu sunt întemeiate.
În consecință, față de cele expuse, instanța în baza art. 296 cod proc.civilă, urmează să respingă apelul declarat de reclamantă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta domiciliată în G,-, -. 11 și la domiciliu ales.av. - din G str. -, -. 1, împotriva sentinței civile nr. 496 din 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Primăria Mun. G prin Primarul, Consiliul Local G, și I domiciliați în G-, în acțiunea civilă ce are ca obiect restituirea dreptului de proprietate în baza Legii 10/2001.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 5.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Grefier
- - - - - -
Red.ER/31.12.2008
Dact.IS/6ex./6.01.2009
Fond.
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila
