Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 27/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 4216,-
DECIZIA NR. 27
Ședința publică din data de 15 februarie 2010
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Paula Brotac
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de contestatoarea, domiciliată în,-, județul P, prin procurator, împotriva sentinței civile nr.123 din 21.02.2003 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele PRIMĂRIA ORAȘULUI, cu sediul în,-, județul P, SC SRL, cu sediul în-, Complex " jud.P, cauză venită spre rejudecare potrivit deciziei nr. 977/15 februarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 8 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 februarie 2010, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.9152/2002 pe rolul Tribunalului Prahova, contestatoarea a solicitat instanței anularea deciziei nr.155 din 24 iunie 2002 emisă de Primăria orașului și restituirea în natură a terenului în suprafață de 933, situat în orașul,-, loturile 116 și 119.
Tribunalul investit cu soluționarea cererii în primă instanță, prin sentința civilă nr.123 din 21 februarie 2003, a respins contestația, reținând, în esență, că, prin actul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 22 iulie 1947, autorii contestatoarei, și, au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 933, dar că imobilul teren nu îi poate fi restituit contestatoarei conform art.8 din Legea nr.10/2001, deoarece acesta a făcut obiectul Legii nr.18/1991.
Apelul declarat de contestatoare împotriva hotărârii tribunalului a fost respins ca nefondat de Curtea de APEL PLOIEȘTI, Secția civilă, prin decizia nr.114 din 16 mai 2003.
Instanța de apel a reținut că terenul revendicat de contestatoare a făcut obiectul Legii nr.18/1991, dreptul de proprietate asupra acestuia fiind reconstituit în favoarea numitei, însă loturile cu numerele 116 și 119 fiind ocupate de o construcție, reconstituirea dreptului de proprietate a fost făcută pe un amplasament și anume, în-.
Împotriva susnumitei decizii a formulat recurs contestatoarea, încadrându- în prevederile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, susținând, în esență, că terenul în litigiu nu intră sub incidența prevederilor art.8 din Legea nr.10/2001 deoarece este teren " loc de casă", iar nu teren agricol sau forestier, deci nu putea face obiectul Legii nr.18/1991, respectiv nr.1/2000 și că nu există identitate între terenul pe care-l revendică și cel pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate numitei.
Prin decizia nr.2454 din 29 martie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală a admis recursul contestatoarei, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel, reținând că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită.
Rejudecând după casare, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr.303 pronunțată la 12 iunie 2007, a admis apelul formulat de contestatoare în contradictoriu cu intimatele Primăria orașului și " ", a schimbat în tot sentința primei instanțe și, pe fond, a admis contestația, a anulat dispoziția atacată, a obligat pe intimata Primăria orașului să restituie contestatoarei, în natură, terenul în suprafață de 406,5 - lotul nr.116, identificat potrivit raportului de expertiză completare 1 și a constatat că, contestatoarea are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 470,5 - lotul nr.119, identificat potrivit aceluiași raport de expertiză.
Împotriva acestei ultime hotărâri judecătorești au declarat recurs ambele intimate.
Intimata Primăria orașului a criticat soluția prin prisma greșitei aplicări a legii de către curtea de apel, respectiv a prevederilor art.8 din Legea nr.10/2001, cât și pentru faptul că hotărârea recurată nu poate fi pusă în aplicare din moment ce nu mai are în administrare, folosință sau proprietate terenul care urmează a se restitui.
A mai susținut recurenta că nu poate reconstitui un drept de proprietate pentru același teren la două persoane diferite și că, contestatoarea nu a formulat cerere în baza Legii nr.18/1991.
Cea de a doua intimată a formulat aceleași critici asupra soluției atacate ca și Primăria orașului.
Prin decizia civilă nr.977/15.02.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis ambele recursuri, a casat decizia civilă nr.303/12.06.2007 a Curșii de APEL PLOIEȘTI și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.
În luarea acestei decizii, s-a reținut că instanța de apel nu s-a conformat îndrumărilor date prin decizia de casare nr.2454/19.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deși sunt obligatorii conform dispozițiilor art.315 alin.1 Cod pr.civilă, pronunțând o hotărâre pe o situație de fapt care nu a fost pe deplin stabilită.
S-a mai învederat că, prin administrarea de probe pertinente, urmează a se verifica, în raport de deținătorul imobilului la data preluării, dacă pentru același imobil s-a reconstituit deja dreptul de proprietate, chiar și pe un alt amplasament, în temeiul Legii 18/1991, întrucât nu pot fi acordare măsuri reparatorii pentru același imobil de două ori și având regimuri juridice diferite.
După casare cu trimitere spre rejudecare, cauza fost înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr. 4216,-.
La termenul de judecată din 11.05.2009, Curtea, având în vedere hotărârea nr. 6/28.11.2008 a asociatului unic al "", actul modificator al actului constitutiv al acesteia, încheierile emise de Tribunalul Prahova în dosarele nr.-/2008, -/2008, certificatul de radiere nr. J - /13.01.2009 și cel de înregistrare mențiuni nr.J -/13.01.2009, a constatat că " " este succesoarea în drepturi a "", care fost absorbită de către noua societate, sens în care aceasta a fost introdusă în cauză în calitate de intimată.
Pe linia deciziei de casare, Curtea a dispus completarea probatoriului cu o nouă expertiză topografică cu următoarele obiective:
- pe baza verificărilor actelor de proprietate existente la dosarul cauzei, a celor aflate la Primăria, precum și a măsurătorilor efectuate în teren, să se identifice și să se poziționeze pe schița de plan terenul menționat în contractul de vânzare-cumpărare nr.1750/22.07.1947, să se precizeze dacă acest teren se suprapune peste terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1272/6.11.1947, respectiv cu terenul înstrăinat prin contractul de vânzare- cumpărare nr.3819/6.11.1996 încheiat între " " și și și contractul de vânzare-cumpărare nr.8638/22.11. 2005, încheiat între și și "";
- în cazul în care aceste suprafețe de teren se suprapun, să se menționeze în ce măsură se realizează acest lucru, să se identifice și să se poziționeze pe schița de plan terenul respectiv, urmând să se precizeze cine era deținătorul terenurilor în litigiu la momentul preluării de către stat și cine este deținătorul lor la ora actuală.;
- pe baza documentației aflată la Primăria orașului, ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.14328/1997 numitei, să se precizeze dacă terenul în litigiu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea acesteia, chiar și pe un alt amplasament, în baza Legii 18/1991, să se specifice dacă se află în intravilanul localității respective, dacă este liber în sensul dispozițiilor art.10 din Legea 10/2001 și să fie poziționat pe schița de plan.
Raportul de expertiză topografică a fost întocmit de inginer.
Intimatele Primăria orașului și "" au reiterat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, pe considerentul că nu dețin terenul în litigiu.
Potrivit art. 137 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor invocate.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
Ori, în cazul în speță, calitatea procesuală pasivă a Primăriei orașului se justifică prin faptul că a emis, în baza Legii 10/2001, dispoziția a cărei anulare se solicită, iar "" (succesoarea lui " ") prin aceea că, la momentul introducerii contestației, parte din terenul în litigiu era deținut de aceasta.
În consecință, curtea, în baza art.137 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive atât a intimatei Primăria Orașului, cât și a intimatei " "
Pe fondul cauzei, examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, curtea reține următoarele:
Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1750/22.07.1947 (fila 6 dosar fond) autorul contestatoarei a devenit proprietarul terenului în suprafață de 933, situat în orașul,-, loturile 116 și 119.
În baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1272/6.11.1947 (fila 37 dosar fond) și au dobândit dreptul de proprietate doar asupra unei treimi din loturile 116 și 119 situate în orașul,-.
În acest context, în proprietatea statului nu putea să treacă de la decât o treime din terenul situat în orașul,-, loturile 116 și 119.
În condițiile Legii 18/1991, pentru terenul din,-, loturile 116 și 119,în baza deciziei civile nr.312/21.02.1994 a Tribunalului Prahova și Ordinului nr.192/21.11.1997 al Prefectului Județului P, conform titlului de proprietate nr.14328/11.12.1997, numita a primit în proprietate 500, pe un alt amplasament.
Deci, în baza Legii 18/1991, s-au acordat măsuri reparatorii numai pentru 500 din cei 933 ce formează obiectul litigiului.
Ca atare, pentru diferența de 433, contestatoarea ( ce a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său asupra terenului în litigiu și a preluării abuzive a acestuia de către stat) are dreptul la măsuri reparatorii în condițiile Legii 10/2001, ale cărei prevederi au caracter de complinire în raport cu alte acte normative reparatorii speciale anterioare (conform Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001- art.1 lit.f din cap.I).
În acest fel, se respectă reglementările referitoare la proprietate, cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și în protocoalele adiționale la această convenție ( în special art.1 din Primul protocol adițional), precum și soluțiile jurisprudențiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului.
Art.10 alin.1 din Legea 10/2001 instituie, în situația imobilelor preluate în mod abuziv, obligativitatea restituirii în natură a terenului liber, măsurile reparatorii prin echivalent stabilindu-se numai pentru terenurile ocupate.
În cazul în speță, din raportul de expertiză topografică ing. ( filele 139-142 dosar apel 4216,-) se reține că suprafața de 330,15 din terenul în litigiu ( identificată pe schița de plan, în punctele 2,3,4,5) este liberă în sensul dispozițiilor Legii 10/2001.
Față de toate considerentele expuse, curtea, în temeiul art.296 Cod pr.civilă, va admite apelul, va schimba în tot sentința, în sensul că, în baza art.10 alin.1 din Legea
10/2001, va admite în parte contestația, va anula în parte dispoziția nr.155/24.06.2002 emisă de Primăria orașului și va obliga intimata Primăria orașului să restituie în natură contestatoarei suprafața de teren de 330,15,identificată în raportul de expertiză topografică întocmit de inginer și în schița anexă la raport - în punctele 2,3,4,5 ( filele 139-142 dosar apel 4216,-). Totodată, se va constata dreptul contestatoarei la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de teren de 102,85 (433 - 330,15 ).
În baza art. 274 Cod pr. civilă, intimatele vor fi obligate să plătească contestatoarei suma de 2100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii de avocat și expert, în toate fazele procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Primăria orașului, excepție invocată de aceasta.
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei " ", excepție invocată de aceasta.
Admite apelul declarat de contestatoarea, domiciliată în,-, județul P, prin procurator, împotriva sentinței civile nr.123 din 21.02.2003 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele Primăria Orașului, cu sediul în,-, județul P, SC "", cu sediul în- A, Complex " jud. P și în consecință:
Schimbă în tot sentința civilă nr.123/21.02.2003 a Tribunalului Prahova, în sensul că:
Admite în parte contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimatele Primăria Orașului și " ".
Anulează în parte dispoziția nr.155/24.06.2002 emisă de Primăria orașului, în sensul că:
Obligă intimata Primăria orașului să restituie în natură contestatoarei suprafața de teren de 330,15, identificată în raportul de expertiză topografică întocmit de inginer și în schița anexă la raport în punctele 2,3,4,5 (filele 139-142 dosar apel 4216,-).
Constată dreptul contestatoarei la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de teren de 102,85
Obligă intimatele să plătească contestatoarei suma de 2100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 februarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - --- -
Grefier,
- -
/VM
6 ex/ 16.02.2010
nr.9152/2002 Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac
