Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 27/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 27
Sedința publică din 15 februarie 2010
PREȘEDINTE: Marinela Giurginca
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
GREFIER: - -
La ordine fiind pronunțarea privind apelurile declarate de pârâtele Academia Română B și Academia Română - Filiala T și de către reclamanta împotriva sentinței civile nr.1370/PI/15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publica, au lipsit părțile.
Dezbaterile si concluziile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din 8 februarie 2010, care face parte integranta din prezenta hotărâre si potrivit căreia pronunțarea a fost amânata la 15 februarie 2010.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la această instanță sub nr-, contestatoarea a chemat în judecată intimata Academia Română -Filiala T solicitând instanței să se dispună anularea deciziei nr.33/25.01.2006 emisă de intimată, obligarea intimatei la restituirea în natură a imobilului situat în T,-, înscris în CF 5661 T, nr. top 11947; în subsidiar, s-a solicitat acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 calculate la valoarea reală a imobilului calculată potrivit standardelor internaționale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că, deși prin decizia emisă de intimată a fost recunoscută implicit calitatea de persoană îndreptățită a contestatoarei, în sensul Legii nr.10/2001, decizia respectivă este nelegală întrucât măsurile reparatorii propuse de intimată, mai precis, acordarea de titluri cu valoare nominală folosite în procesul de privatizare, nu mai sunt prevăzute de Legea nr.10/2001 iar suma stabilită nu reprezintă valoarea reală a cotei de din imobil revendicată de contestatoare.
Întrucât imobilul în litigiu este ocupat în prezent de către Filiala Ta A cademiei Române și a Institutului de, contestatoarea a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.16 din Legea nr.10/2001, conform cărora, aceste imobile trebuie restituite în natură concomitent cu obligația proprietarului de a menține afectațiunea imobilului în termenul prevăzut de lege și de a respecta dreptul de preemțiune al intimatei.
Cât privește pretinsele adăugiri aduse imobilului de către intimată, contestatoarea a contestat existența și întinderea acestora și a susținut că în cauză nu ar fi incidente dispozițiile art.19 al.1 din lege, fiind posibilă restituirea în natură a cotei de din imobil.
Pe de altă parte, suma de 430.889, 4 ron stabilită de intimată nu reflectă adevărata valoare actuală a cotei de din imobil.
În fine, contestatoarea și-a rezervat dreptul de a invoca și alte motive de nelegalitate ale deciziei având în vedere faptul că aceasta nu a fost motivată.
În drept a invocat art.26 al.3, art.1, art.9, art.16, art.19 din Legea nr.10/2001 și a solicitat efectuarea unei expertize în construcții.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea petitului principal al contestației vizând restituirea în natură a cotei de din imobil, cu cheltuieli de judecată, arătând că este de acord cu admiterea subsidiarului contestației.
În cuprinsul întâmpinării, intimata a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.19 al.1 din Legea nr.10/2001 întrucât a efectuat lucrări de extindere pe verticală și orizontală a căror arie desfășurată depășește cu mult 100% din aria desfășurată inițial.
Lucrările au constat în extinderea pe verticală prin care s-a adăugat un nou etaj, trei, extinderea subsolului tehnic, amenajarea unei alte intrări care ea însăși constituie o extindere a construcției vechi, toate aceste lucrări fiind făcute la corpul inițial de clădire ( corpul A ), s-au făcut restructurări funcționale ale clădirii vechi care au modificat complet interiorul acesteia, s-au construit două corpuri noi de clădire ( corpurile B și C ), legate de corpul vechi prin construcție de corpul vechi și 3 garaje auto, s-a amenajat majoritatea încăperilor corpului vechi și corpurilor noi ca laboratoare chimice potrivit unui program unitar și funcțional care nu permite separarea lor, s-a instalat în toate corpurile de clădire, vechi și noi, un sistem complet de ventilație alcătuit din nișe în laboratoare, tubulatură în pereți și partea electrică incluzând motoare în podul clădirii, s-a efectuat instalație specială de apă-canal cu filtre corespunzătoare, instalații de încălzire specifice laboratoarelor chimice ( în pereți și de suprafață ) precum și instalații electrice de mare putere înglobate în perete destinate a alimenta aparatura chimică instalată în clădire.
De aceea a apreciat că toate aceste lucrări fac imposibilă individualizarea clădirii vechi care, practic, a fost transformată în întregime față de destinația și funcționalitatea avute la data preluării de către intimată.
În consecință, a apreciat că singura modalitate de satisfacere a pretențiilor contestatoarei este acordarea măsurilor reparatorii în echivalent prevăzute de Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată de Legea nr.247/2005.
A fost atașat dosarul administrativ ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Imobilul situat în T,-, înscris în T, nr.top.11974, compus din casa cu două etaje și curte în suprafață de 790 mp, a fost proprietatea numiților și, în părți egale, prin cumpărare.
În anul 1962, întreg imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu de expropriere. În același an, imobilul a intrat în administrarea de Cercetări T, devenită ulterior, Academia Română - Filiala T.
Conform actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei, contestatoarea este nepoată de fiu după coproprietarul cotei de din imobil, și în această calitate, a revendicat cota de proprietate a autorului său în temeiul Legii nr.10/2001 cu notificarea nr.1180/07.11.2001 adresată Primarului Municipiului
Prin decizia civilă nr.191/21.11.2003 a Curții de Apel Timișoara, irevocabilă, s-a stabilit că unitatea deținătoare a imobilului în sensul Legii nr.10/2001 este intimata din dosarul de față și nu Primarul Municipiului
Ca urmare a acestei hotărâri judecătorești, intimata a emis decizia nr- prin care a respins notificarea contestatoarei în ceea ce privește restituirea în natură a imobilului revendicat și a propus acordarea de titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare în valoare de 430.889,4 ron.
La emiterea acestei decizii, astfel cum s-a menționat în considerentele sale, intimata a avut în vedere Referatul Serviciului contencios și Asistență Juridică, dosarul administrativ constituit și Referatul Comisiei interne de analiză a notificărilor în raport de care a apreciat sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1 ( 2), art.20 ( 3 ), art.36 (2,3,6 ), art.30 ( 6, 7 ) din Legea nr.10/2001 și, făcând aplicarea art.16 ( 5 ) din aceeași lege, a soluționat notificarea în modalitatea arătată mai sus.
În dosarul de față, la solicitarea contestatoarei, instanța a dispus efectuarea unei expertize în construcții pentru a se identifica imobilul - inițial și actual, a se cuantifica extinderile efectuate imobilului de către intimată și pentru a se stabili o posibilă apartamentare/dezmembrare a extinderilor față de corpul vechi, inițial.
Expertiza a fost efectuată de expert însă la termenul de judecată din 31.03.2008, aceasta a fost anulată de instanță în temeiul art.208 al.1 pr.civ., motivul fiind lipsa dovezilor de citare ale părților cu ocazia efectuării expertizei.
În consecință, același expert a refăcut lucrarea de specialitate, de data aceasta, în condiții procedurale legal îndeplinite, cu participarea unui expert consultant din partea contestatoarei.
Concluziile expertului judiciar au fost următoarele: imobilul în litigiu se compune din două clădiri, A și B, legate arhitectural, constructiv, utilitar și funcțional, având o dezvoltare pe verticală de; inițial, la naționalizare, a existat doar corpul A în regim de S parțial +P+2E; ulterior, după ce acest imobil a fost preluat de către intimata, aceasta a construit și amenajat intrarea în clădire, a construit un nivel ( etajul 3 ), a extins subsolul tehnic,a construit-extins clădirea inițială cu subsol+ parter+3 etaje iar în curtea imobilului a executat 2 garaje și trei magazii.
În raport de aceste constatări, expertul a calculat că aria desfășurată la stadiul fizic inițial este de 1.707, 07 mp, la lucrările de extindere la corpul A este de 964, 73 mp iar la cele ale corpului B este de 1.263, 89 mp, totalul extinderilor fiind de 2.228,62 mp; în prezent, aria desfășurată a imobilului este de 3.935, 69 mp iar cea a construcțiilor anexe de 57, 00 mp.
Calculul procentului adăugirilor din aria desfășurată inițial a fost stabilit de expert pentru corpul A cu extinderi la 56,514 %, pentru întreg imobilul corp, inițial, extindere și corpul B la 130,55 % iar dacă s-ar adăuga și aria desfășurată a construcțiilor anexe, procentul ar fi de 133, 89 %.
Concluzia specialistului a fost aceea că adăugirile și extinderile pe orizontală și verticală la imobilul inițial depășesc procentul de 100 %, mai precis, 133, 55 %, din aria desfășurată inițial.
Având în vedere conformația actuală a imobilului, astfel cum a rezultat în urma extinderilor pe orizontală și verticală, expertul a concluzionat că nu este posibilă o apartamentare/dezmembrare a imobilului în sensul formării unui lot compus din clădirea în stadiul fizic și forma inițială și un lot format din construcțiile adăugate ulterior întrucât construcția și amenajarea intrării deservește întreg imobilul, neputând fi separată constructiv și funcțional, accesul la etajul 3 construit ulterior este comun întregii clădiri, extinderile corpului A pe orizontală și pe verticală nu se pot separa în unități de sine stătătoare cu funcționare independentă iar corpul B, deși are intrare și casă de scări independentă ( cu acces din curte ), este legat utilitar și funcțional de corpul A, accesul principal fiind prin corpul A, cu legături la fiecare nivel.
La această expertiză ambele părți cât și consultantul contestatoarei au formulat obiecțiuni, ultimul formulând chiar opinie separată, însă prin răspunsul la aceste obiecțiuni, expertul și - a menținut concluziile expuse mai sus cu o singură excepție și anume, a recunoscut folosirea incorectă în corpul lucrării de specialitate a expresiei " rost de lucru " în loc de " rost de separare " dar a apreciat că această împrejurare nu schimbă cu nimic concluziile sale.
Ulterior, la cererea contestatoarei, intimata a depus la dosar documentația care a stat la baza încheierii de carte funciară nr.27498/1999 prin care intimata și-a intabulat dreptul de proprietate asupra clădirii E în CF 17522 T, constând din adeverința de existență a construcției nr. -3371/04.11.1999 a Primăriei T prin care s-a constatat " inexistența capelei-parter demolată și construirea pe amplasamentul acesteia unei noi construcții în regim de înălțime E, realizată ca extindere la clădirea Academiei Române - Filiala T " precum și cererea de înaintare a acestei adeverințe către Judecătoria Timișoara.
La solicitarea instanței, expertul a comunicat faptul că la efectuarea lucrării de specialitate a avut în vedere și aceste documente, astfel că își menține concluziile inițiale.
Așa cum s-a arătat mai sus, expertiza efectuată în cauză a stabilit că adăugirile și extinderile pe orizontală și pe verticală ale imobilului inițial depășesc procentul de 100 % din aria desfășurată inițial a imobilului caz în care, potrivit art.19 al.1 din Legea nr.10/2001, se impune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, dacă părțile nu convin altfel.
O eventuală apartamentare/dezmembrare a imobilului, astfel cum a solicitat contestatoarea, în sensul formării a două loturi, unul cuprinzând clădirea inițială și celălalt construcțiile adăugate ulterior de intimată, nu a fost posibilă, întrucât întreg imobilul - inițial și extinderile ulterioare - nu putea fi separat fizic în două loturi, întrucât constituie un corp unitar din punct de vedere constructiv, funcțional și utilitar, toate adăugirile pe orizontală și verticală având ca scop funcționarea unitară a Academiei.
Împrejurarea susținută de contestatoare precum că în documentația de intabulare a intimatei privind aceste extinderi se face vorbire de radierea unei capele de pe nr.top.11946/2 din CF 17522 T și intabularea pe același nr. top a construcției E ca proprietate a intimatei, iar obiectul notificării l-a constituit nr. top 11947 din CF 5661 T, și, prin urmare, clădirea nou intabulată nu ar avea nici o legătură cu imobilul revendicat, nu poate fi reținută de instanță conform celor ce urmează.
Este adevărat că prin notificare contestatoarea a revendicat doar nr. top 11947 din CF 5661 T însă în urma intabulării adeverinței de existență a construcției cu nr.UR.398-3371/04.11.1999 și a documentației aferente, nr. top 11946/2 din CF 17522 T s-a dezmembrat în nr. top 11946/2/1, capelă în- ( denumirea străzii fiind schimbată în- ) și teren de 618 mp și nr.top.11946/2/2, teren de 32 mp.
Apoi, a avut loc operația de unificare a celor două cărți funciare, respectiv, CF 5661 T, nr. top 11947 ( revendicat de contestatoare ) s-a unificat cu CF 17522 T, nr. top 11946/2/1 și nr. top 11946/2/2. În urma unificării, CF 5661 Tad evenit carte funciară colectivă în care s-a înscris nr. top. colectiv ca fiind 11946/2/2-11947 ce cuprinde teren cu două corpuri de clădire: Corp A și Corp B, compus din, situate în-.
Din conținutul tabelului de dezmembrare, unificare și edificare construcții ce a fost intabulat în cartea funciară, rezultă că acel corp B edificat de intimată, chiar dacă se propune a fi intabulat într-o carte funciară nouă, el este situat, constructiv, în continuarea corpului A ( cel naționalizat ).
Prin urmare, corpul B, chiar dacă este amplasat pe un alt număr topografic decât corpul A inițial, el este legat prin construcție de corpul A inițial, alcătuind un tot unitar, inseparabil, nefiind posibilă o apartamentare sau o dezmembrare a celor două corpuri.
Prin decizia contestată, intimata a propus acordarea de titluri cu valoare nominală folosite în procesul de privatizare în sumă de 430.889, 4 RON.
La data emiterii acestei decizii, respectiv, 25.01.2007, această măsură reparatorie era deja abrogată prin art.1 din Legea nr.247/2005, forma inițială, fiind înlocuită cu măsura acordării de despăgubiri ce urmau a fi stabilite de către Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor, motiv pentru care, în temeiul art.26 din Legea nr.10/2001, se va anula decizia nr.33/25.01.2007 emisă de intimată.
Având în vedere concluziile expertizei efectuate în cauză, omologate de instanță, potrivit cărora, nu este posibilă apartamentarea sau dezmembrarea pentru a se dispune restituirea în natură a imobilului revendicat, că adăugirile și extinderile pe orizontală și pe verticală ale imobilului inițial depășesc procentul de 100 % din aria desfășurată inițial a imobilului caz în care, potrivit art.19 al.1 din Legea nr.10/2001, se impune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, dacă părțile nu convin altfel, observând dispozițiile art.1 al.2 și 3 din Legea nr.10/2001 coroborate cu cele ale art.16, Titlul VII din Legea nr.247/2005, modificată și republicată, instanța va îndreptăți contestatoarea la acordarea despăgubirilor reprezentând valoarea de circulație reală a cotei de din imobilul situat în T,-, înscris în CF 5661 T, nr. top 11947.
În temeiul art.16 al.1 din Legea nr.247/2005, modificată și republicată, instanța a obligat intimata ca în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii să înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarul administrativ ce a stat la baza emiterii deciziei contestate. Această dispoziție a instanței nu a constituit un extra petit întrucât, potrivit art.16 Titlul VII din Legea nr.247/2005, modificată și republicată, emitenții deciziilor prin care s-au consemnat sume de bani sunt obligați să transmită în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii dosarele respective care evidențiază situația juridică a imobilelor revendicate și pentru care s-au propus acordarea unor sume de bani cu titlu de despăgubiri, obligație ce subzistă și în ipoteza de față întrucât în cuprinsul deciziei s-au consemnat sume de bani cu titlu de despăgubiri.
Întrucât cota de din imobilul revendicat nu poate fi restituită în natură, astfel cum s-a arătat mai sus, s-a respins contestația sub acest aspect.
Reținând culpa procesuală a intimatei, în temeiul art.274 pr.civ. aceasta a fost obligată să plătească contestatoarei suma de 2.200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert conform chitanțelor depuse în original ( filele 161, 165). În ceea ce privește cererea reprezentantei contestatoarei de obligare a pârâtei la plata onorariului expertului asistent, instanța a constatat că este neîntemeiată față de dispozițiile art. 18 din OG nr. 2/2000 republicată conform căreia " Partea interesată are dreptul să solicite ca pe lângă persoana numită în calitate de expert să mai participe la efectuarea expertizei, pe cheltuiala sa, și un expert sau un specialist, nominalizat de ea, din categoria persoanelor prevăzute laart. 11- 14.".
Pe cale de consecință, s - a respins, ca neîntemeiată, cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 1370/15.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat apel, în termen legal, reclamanta, la data de 26.06.2009 și pârâtele Academia Română B și Academia Română - Filiala T la 15.06.2009.
Reclamanta apelantă a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică în ceea ce privește respingerea cererii de restituire în natură a cotei de din imobilul situat în T,- înscris în F 5661 T, nr. top 11947, stabilind în mod greșit că cererea de restituire în natură nu este posibilă și în consecință, este îndreptățită la acordarea despăgubirilor reprezentând valoarea de circulație reală a cotei de din imobilul de mai sus.
În motivarea detaliată a apelului, reclamanta a precizat că instanța de fond, în motivarea soluției de respingere a cererii de restituire în natură a cotei de din imobil, a preluat concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de ing., fără o analiză a conținutului acestui raport, prin prisma susținerilor reclamantei, a concluziilor depuse de expertul asistent.
S- a mai susținut că pentru corecta soluționare a litigiului instanța de fond ar fi trebuit să analizeze dispozițiile art. 19 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care nu se restituie în natură imobilele cărora le-au fost adăugate, pe orizontală și/sau verticală, noi corpuri de clădire, în situația în care aria desfășurată a acestora depășește cu 100% aria desfășurată a imobilului în forma inițială.
De asemenea, potrivit art. 19 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în situația în care au fost adăugate corpuri de clădire de sine stătătoare, se restituie suprafața deținută în proprietate la data trecerii în proprietatea statului.
Reclamanta precizează că, în raport de textele legale sus - menționate, se impunea a se stabili care dintre construcțiile realizate reprezintă corpuri de sine stătătoare, în speța de față, corpurile de clădire de sine stătătoarea asupra cărora pârâta Academia Română - filiala Tad obândit un drept de proprietate cu titlu de construire, nu fac obiectul cererii de față și deci nu pot intra în calculul ariei desfășurate la care se referă art. 19 alin. 1
Relativ la aria desfășurată a suprafețelor adăugate imobilului în raport cu forma inițială, reclamanta a precizat că imobilul corp B, este proprietatea pârâtei cu titlul de construire și deci nu face obiectul cererii de față, construcția fiind un corp suplimentar de sine stătător, conform art. 19 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce privește suprafețele A, se precizează că suprafeței inițiale de 1707, 07 mp i s-a adăugat suprafața de 41,83 mp ( intrare în clădire), precum și suprafața de 464, 49 mp ( etajul III), doar acestea intrând în calculul suprafeței adăugate, urmând a fi exclusă din calcul suprafața de 386, 2 mp - depozit de cărți, corp de clădire de sine stătător în sensul art. 19 alin. 2.
Concluzionând, reclamanta precizează că, indiferent dacă în calculul suprafețelor adăugate corpului inițial se include sau nu suprafața depozitului de cărți, suprafața desfășuratăeste sub 100 %din suprafața corpului inițial, însă instanța de fond a preluat concluziile subiective ale expertului, potrivit cu care toate adăugirile realizate, precum și clădirea inițială reprezintă un tot unitar din punct de vedere funcțional.
Totodată, a fost criticată înlăturarea concluziilor depuse de către expertul asistent, potrivit cu care corpul B și depozitul de cărți sunt corpuri de clădirea inițială prin rosturi de separare, faptul că se află - ca dispunere în spațiu - în continuarea corpului inițial neavând nicio relevanță, întrucât sunt construcții care au propria fundație, au intrare separată, existența lor fizică nedepinzând de existența corpului
S-a mai susținut că, în speță, chestiunea apartamentării excede prezentului litigiu, iar măsura de acordare a despăgubirilor este puțin probabilă în condițiile în care Fondul Proprietatea nu funcționează, iar restituirea cotei de atât în litera cât și în spiritul Legii nr.10/2001, precum și al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Pârâta apelantă Academia Română prin filiala T, prin motivele de apel depuse la termenul de judecată din 16 noiembrie 2009 solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile în sensul admiterii contestației reclamantei numai cu privire la capătul de cerere având ca obiect recunoașterea dreptului la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, reprezentând valoarea de circulație reală a cotei de părți din imobilul în litigiu, raportat la întinderea acestui imobil, la data la care a fost preluat de stat, urmând a se dispune trimiterea la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmând a fi menținută dispoziția instanței de fond privind restituirea în natură a acestei cote.
În motivarea apelului, se susține că în mod nelegal instanța de fond a dispus anularea în întregime a Dispoziției nr. 33/25.01.2007 emisă de Academia Română B, prin care au fost soluționate mai multe notificări ale mai multor persoane îndreptățite, contestație formulând numai reclamanta și numai în ceea ce privește cota de din imobilul ce a aparținut antecesorului său. În consecință, prin anularea în totalitate a deciziei instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 129 alin. ultim Cod procedură civilă.
În ceea ce privește măsura acordării de despăgubiri, pârâta apelantă se raliază susținerilor reclamantei privind mențiunea eronată acordării de titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare, fiind evident că potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare despăgubirile se stabilesc de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel cum s-a dispus prin art. 4 al deciziei contestată.
Pârâta apelantă critică și dispoziția de obligarea a ei la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, fără a motiva în ce constă culpa procesuală a pârâtei.
În calea de atac a apelului, raportat la motivele invocate de reclamanta, s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză de către expert ing. în sensul completării raportului de expertiză inițial cu varianta în care din calculul suprafeței adăugate imobilului în litigiu, corpul A, să fie excluse suprafețele corpului B și ale construcției denumită " depozit de cărți", după care să se arate care este procentul suprafețelor adăugate din suprafața inițială a imobilului din litigiu.
Potrivit concluziilor depuse de către d-nul expert, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, în fața instanței de fond, procentul adăugirilor la aria desfășurată inițial este de 128, 14 %. Prin excluderea din calcul a depozitului de cărți și a corpului de clădire B, astrfel cum s-a solicitat prin raportul de expertiză de către reclamantă, motivat de ideea că aceste corpuri de clădire sunt distincte și fără legătură de cauzalitate cu corpul A, procentul rezultat este de 39, 61 %.
Expertul a făcut precizarea însă că depozitul de cărți nu este o clădire independentă, execuția realizându- se ca o extindere a clădire inițiale, fiind corp comun cu corpul
În ceea ce privește clădirea corp B, aceasta este prin însăși construcția ei, alăturată corpului A, având funcționalitate comună. Mai mult, cu ocazia expertizei s-a constatat că cele două corpuri de clădire au utilități comune.
În concluzie, reține expertul extindere pe orizontală și pe verticală ale clădirii inițiale au avut ca scop extinderea și dezvoltarea funcțională a instituției Academia Română - filiala T, aceste extinderinu constituie construcții de sine stătătoare, astfel încât procentul adăugirilor la aria desfășurată inițială,real,este de 128, 14%.
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate de cele două părți, în raport de actele depuse la dosar, concluziile expertizei și a suplimentului de expertiză dispus și efectuat în apel și având în vedere, totodată, dispozițiile art. 19 din Legea nr. 10/2001, modificate și completate ulterior, Curtea constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Imobilul ce face obiectul notificărilor, soluționate prin emiterea deciziei nr. 33/25.01.2007 emisă de Academia Română - filiala T, situat în T,-, înscris în F 5661 T, nr. top 11974, casă cu 2 etaje și curte în suprafață de 720 mp, fostă proprietate a numiților și, a trecut în proprietatea Statului Român cu titlu de expropriere în anul 1962, an din care a intrat în administrarea de Cercetări T, devenită ulterior Academia Română - Filiala
Reclamanta, în calitate de nepoată de fiu a coproprietarului asupra cotei de părți din imobil, a solicitat restituirea în natură a acestei cote prin notificarea 1180/7.11.2001.
În raport de dispozițiile art. 19 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care nu se restituie în natură imobilele cărora le-au fost adăugate pe orizontală și/sau verticală noi corpuri de clădire, în situația în care aria desfășurată a acestora depășește cu 100% aria desfășurată a imobilului în forma inițială ( art. 19 alin. 1), iar dacă au fost adăugate corpuri de clădire de sine stătătoare, se restituie suprafața deținută în proprietate la data trecerii în proprietatea statului ( art. 19 alin. 2), în cauză, în mod corect, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate în construcții pentru identificarea imobilului, atât în forma inițială la momentul preluării în proprietatea stratului cât și actual, stabilirea întinderii extinderilor efectuate la acest imobil în raport cu dispozițiile legale de mai sus.
Expertul ing. a stabilit că în prezent imobilul în litigiu se compune din 2 corpuri de clădire A și B, legate arhitectural, constructiv, utilitar și funcțional, având o dezvoltarea pe verticală de S +.
Inițial, la momentul preluării imobilului în proprietatea statului, a existat doar corpul A, în regim de S și parțial P +2P.
Ulterior, pârâta în administrarea căreia a intrat încă din anul 1962, efectuat o serie de construcții și amenajare la intrarea în clădire, a mai edificat un nivel ( etajul III), a extins subsolul tehnic, a extins clădirea inițială, cu subsol, parter și 3 etaje, iar în curtea imobilului a mai executat 2 garaje și 3 magazii.
În raport de toate aceste modificări constructive aduse imobilului în litigiu, expertul a reținut că aria desfășurată la stadiul fizic inițial este 1707, 07 mp ( la lucrările de extindere la corpul A este de 964, 73 mp iar la cele ale corpului B este de 1263, 89 mp, totalul extinderilor fiind de 2228, 62 mp).
Concluzia d-lui expert a fost aceea că adăugirile și extinderile pe orizontală și verticală la imobilul inițial sunt de 153, 55 %, depășind deci procentul de 100% din aria desfășurată inițial a imobilului.
În consecință, potrivit art. 19 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în mod corect instanța de fond a reținut că nu se poate dispune restituirea în natură a cotei de din imobil, revendicată de reclamantă, ci, în baza dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 10/2001, aceasta este îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, calculate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, căreia urmează să-i fie înaintat dosarul administrativ.
Deși reclamanta apelantă a susținut prin motivele de apel că cele două corpuri de clădire - corpul și depozitul de cărți, sunt construcții de sine stătătoare ce nu au legătură de cauzalitate cu corpul A și care pot și trebuie să fie excluse din calculul ariei extinderilor pe verticală și orizontală la imobilul inițial, atât din raportul de expertiză inițial întocmit în fața instanței de fond cât și din suplimentul de expertiză dispus în apel, Curtea reține că acestea constituie un tot unitar și sunt legate arhitectural, constructiv, utilitar și funcțional.
Pentru toate aceste considerente, Curtea reține că instanța de fond a făcut o justă și corectă interpretare a probelor administrate în cauză, raportat la dispozițiile art. 19 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, reținând în mod corect că nu se poate dispune restituirea în natură a cotei de din imobil, întrucât acesta a suferit modificări a căror arie depășește 100% din cea inițială, devenind incidente dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, ce reglementează acordarea de despăgubiri stabilite de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Concluzionând, în baza dispozițiilor art. 296 raportat la art. 19 alin. 1 și 2 din Legea nr.10/2001 modificată și completată ulterior, Curtea va respinge ca neîntemeiate ambele apeluri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiate apelul declarat de reclamanta și de pârâta Academia Română B și Academia Română - Filiala T împotriva sentinței civile nr.1370/15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15 februarie 2010.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
RED. G/17.03.2010
DACT.B/5ex/31.03.2010
Inst. fond - - Tribunalul Timiș
Se comunică:
|
Judecători:Marinela Giurginca, Erica Nistor
