Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 271/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
instanță de apel
DECIZIE Nr.271
Ședința publică de la 22 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
Grefier: - - - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de intimata Primăria B de A, cu sediul în B de A,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.140 din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în B de A,-,.7,.2,.1, județul M, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul contestator, lipsind apelanta intimată Primăria B de
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că, prin serviciul registratură, apelanta intimată Primăria B de Aad epus motivele de apel, inclusiv exemplar pentru comunicare, după care;
Instanța a procedat la comunicarea unui exemplar de pe motivele de apel, către intimatul contestator, care a arătat că a observat motivele și nu solicită termen in acest sens
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Intimatul contestator a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate, ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea formulată pe rolul Tribunalului Mehedinți, la data de 23.07.2009, contestatorul a formulat, în contradictoriu cu intimata Primăria B de A, contestație împotriva Dispoziției nr.40/14.02.2009 emisă de intimată, solicitând anularea acesteia.
In motivare a susținut că, la data de 27.02.2008, intimata a emis Dispoziția nr.104, dispoziție prin care i-au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent în compensare cu alte bunuri, dispoziție ce nu fost contestată de către nici una dintre părți, intrând în circuitul civil.
A susținut că, ulterior, pentru același imobil, intimata a emis, la data de 14.02.2009, Dispoziția nr.40, dispoziție prin care a fost revocată Dispoziția nr.104/27.02.2008, considerându-se că nu este persoana îndreptățită, în sensul Legii 10/2001, pentru imobilul situat în-, din orașul B de
A anexat contestației, ambele dispoziții, xerocopia Decretului prezidențial de expropriere nr.247/31.07.1976, tabelul cu proprietarii ale căror imobile au fost expropriate prin acel decret, declarație autentificată sub nr. 2775/18.06.2007, acte de filiație, sentința civilă 238/22.05.2003.
Intimata nu a formulat întâmpinare, însă, la solicitarea instanței, transmis la dosar documentațiile ce au stat la baza emiterii celor două dispoziții.
Prin decizia civilă nr.140 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a admis contestația și s-a anulat dispoziția nr.40 emisă de pârâtă la data de 14.02.2009.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr.104/27.02.2008, intimata a soluționat notificarea depusă de autoarea petentului, în temeiul Legii 10/2001- notificare prin care acesta solicita, în calitate de moștenitor al autoarei, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, a imobilelor construcții, demolate, ce au fost situate în-, din B de A - prin această dispoziție dispunându-se acordarea, petentului, ca măsură reparatorie, unui apartament cu trei camere situat în orașul B de A, în valoare de 38,084 lei, precum și sumei de 37.899 lei.
S-a constatat că această dispoziție fost comunicată petentului, intrând în circuitul civil.
Ulterior emiterii acestei dispoziții, intimata a procedat la emiterea Dispoziției nr.40/2009- dispoziție ce face obiectul contestației de față- prin această dispoziție dispunându-se revocarea primei dispoziții, respectiv cea care poartă nr.104/27.02.2008, în motivarea acestei a doua dispozitii, reținându-se că petentul nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru imobilul solicitat, și nici calității de moștenitor, al defunctei sale mame.
Intimata, ca entitate investită cu soluționarea notificărilor la.10/2001, are posibilitatea a reveni asupra propriilor Dispoziții, în sensul revocării acestora, însă numai în măsura în care Dispozițiile sale nu au fost comunicate celor interesați.
In cauză, se constată că Dispoziția nr.104/27.02.2008 a fost comunicată petentului, prin urmare aceasta a intrat în circuitul civil, producându-și pe deplin efectele juridice, astfel că, o revenire a intimatei asupra acestei dispoziții, prin modificarea ei, după ce intrase în circuitul civil, nu mai era posibilă, Dispoziția nr.40/2009, neavând puterea de modifica prima dispoziție.
De altfel, nici pe fondul cauzei, o astfel de dispoziție nu este legală, aceasta întrucât, pe de o parte, cu înscrisurile depuse la dosar, contestatorul a făcut atât dovada dreptului de proprietate asupra acestor construcții și demolării acestora, urmare a Decretului de expropriere nr. 247/31.07.1976, cât și a filiației față de autoarea, petentul fiind fiul acesteia; pe de altă parte, există o contradicție evidentă între motivele ce au determinat pronunțarea dispoziției contestate și cele decise cu privire la soluționarea notificării petentului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel Primăria B de A, arătând ca în mod greșit instanța a admis contestația, în condițiile în care, la emiterea Dispoziției nr.104/276.02.2008, au fost încălcate următoarele prevederi legale: art.76 alin.1 din Lg.161/2003, art.76 alin.2 din Lg.161/2003, art.36 alin.2 lit.c din Lg.215/2001, art.2 din Lg.213/1998, art.2 lit.d din Lg.114/1996.
În fapt, s-a motivat că, la data emiterii Dispoziției 104/2009, petentul ocupa funcția de primar al orașului B de A, iar, prin emiterea acestei dispoziții, a fost încălcat în mod flagrant regimul conflictului de interese, actul administrativ fiind lovit de nulitate absolută. De asemenea, apartamentul în litigiu face parte din domeniul public al orașului B de A și are regimul juridic de locuință de serviciu, iar acordarea acestuia, ca măsură reparatorie, este posibilă doar în baza unei hotărâri adoptate de Consiliul Local, cu votul a 2/3 din numărul consilierilor în funcție, și nu printr-un anunț al primarului. Acest fapt a fost sesizat de Instituția Prefectului - Jud.M, prin adresa nr.1279/30.05.2008, transmisă către Primăria B de A și înregistrată cu nr.1500/03.06.2008, ulterior Dispoziției nr.104/27.02.2008, fapt ce dovedește că aceasta nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice, așa cum motivează instanța de fond.
Apelul se va respinge, pentru următoarele considerente:
În primul rând, observând Dispoziția Nr.40/2009, privind revocarea Dispoziției nr.104/2008 - ce face obiectul contestației - se constată că măsura revocării a fost motivată prin nedovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat, a calității de moștenitor, a petentului, după autoarea, precum și prin neformularea, de către defuncta, de notificări separate, pentru fiecare imobil expropriat.
Motivarea contestației formulată de petentul, împotriva acestei dispoziții, vizează nelegalitatea și netemeinicia considerentelor deciziei de revocare și, de asemenea, inaplicabilitatea instituției revocării, atâta timp cât dispoziția anterioară nr. 104/2008, a intrat în circuitul civil.
Instanța a examinat și s-a pronunțat în limitele investirii sale, conf.art.129 alin.final, pr.civ. reținând, în esență, că dispoziția 104/2008 a fost comunicată petentului, intrând în circuitul civil, așa încât nu mai putea face obiectul revocării, iar, pe de altă parte, pe fond, motivele invocate în dispoziția de revocare, sunt neîntemeiate.
Observând motivele de apel, se constată însă că acestea vizează cu totul alte considerente pentru care, în opinia apelantei, dispoziția revocată nu este legală și este lovită de nulitate absolută.
Or, în raport de prev.art.294 și urm.pr.civ. instanța de apel nu poate supune examinării decât stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, cu privire la ceea ce a constituit investirea sa, așa încât, sub acest aspect, alte motive, invocate direct în calea de atac (cu excepția motivelor de nelegalitate de ordine publică), exced cadrului procesual al cauzei dedusă judecății și nu pot face obiectul examinării, în apel.
În ceea ce privește susținerea apelantei, cu privire la revocare, în sensul că dispoziția revocată nu a intrat în circuitul civil, și, ca atare, aceasta este supusă revocării, critica este neîntemeiată.
În raport de prevederile art.25 alin.4 din Lg.10/2001 R, coroborat cu art.25.6 și 25.7 din HG 250/2007 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001, dispoziția de restituire face dovada proprietății asupra imobilului, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară; odată îndeplinite formalitățile de publicitate imobiliară, dispoziția de restituire se consolidează ca titlu de proprietate supus regulilor prevăzute de dreptul comun (devine act de proprietate în sensul prevederilor Codului civil); după efectuarea formalităților de publicitate imobiliară de către noul proprietar, dispoziția de aprobare a restituirii în natură, nu mai poate fi revocată de entitatea care a dispus-
Ca atare, numai prin prisma acestor dispoziții legale, apelanta trebuia să-și formuleze apărarea și să facă dovada îndeplinirii condițiilor legale pentru revocarea dispoziției de restituire și, prin urmare, a netemeiniciei contestației formulată de petent.
Așadar, prin prisma dispozițiilor legale menționate, susținerea apelantei - în sensul că, ulterior Dispoziției 104/2008, Instituția Prefectului s-a sesizat de încălcarea prevederilor legilor menționate în motivarea apelului, emițând adresa nr.1279/2008, către Primărie, și că acest fapt dovedește că dispoziția nu a intrat în circuitul civil, astfel încât putea fi revocată - nu are temei legal, pentru justificarea măsurii de revocare a dispoziției de restituire.
Prin urmare, față de motivele de apel formulate și, constatând că nu există motive de nelegalitate de ordine publică, a sentinței atacate, soluția care se impune, în baza art.296 pr.civ. este de respingere a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de intimata Primăria B de A, cu sediul în B de A,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.140 din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în B de A,-,.7,.2,.1, județul M, având ca obiect Legea nr.10/2001.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.jud.-/27.10.2009
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Paula Păun
