Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 272/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
instanță de apel
DECIZIE Nr.272
Ședința publică de la 22 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamant, domiciliat în C,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 46 din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului C, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelantul reclamant, asistat de avocat și intimații pârâți Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului C, reprezentați de consilier juridic.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că a fost depusă completarea la raportul de expertiză, după care;
Consilier juridic, pentru intimații pârâți, a depus delegație de reprezentare.
Avocat, pentru apelantul reclamant, a învederat instanței că expertul nu a răspuns concret la modul de poziționare a conductei ce aparține Regiei Autonome de Termoficare, acesta întocmind schița pe baza unor presupuneri făcute în urma identificării unor puncte de reper (respectiv guri de aerisire), fără însă a avea certitudinea că ea respectă realitatea. A solicitat emiterea unei adrese către Regia Autonomă de Termoficare, arătând că în data de 16.10.2009 a făcut demersuri pentru a obține planul tronsonului de termoficare pentru zona terenului în litigiu, dar că Regia a refuzat să dea aceste relații, cu mențiunea că va comunica aceste date numai în baza unei adrese emisă de instanță. A arătat că apelantul reclamant este de acord să suporte costurile aferente lucrărilor de deviere a conductei, depunând, în acest sens, un răspuns al Regiei de Termoficare din data de 01.09.2009.
Instanța a pus în discuție cererea formulată de apărătorul apelantului reclamant, privind emiterea unei adrese către Termoficare.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți, nu s-a opus cererii privind emiterea adresei.
Instanța, având în vedere că nu se contestă existența conductelor, ci doar poziționarea celei care alimentează blocul, susținându-se că nu este amplasată în formă de "L" ci oblic, a respins obiecțiunile formulate de apărătorul apelantului reclamant, la raportul de expertiză și cererea de a fi solicitate relații la.Termoficare, apreciind că expertul a răspuns la obiectivele stabilite și că la dosar sunt suficiente elemente pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru apelantul reclamant, a solicitat admiterea apelului, conform motivelor scrise și susținute oral, schimbarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii și restituirii în natură a terenului în suprafață de 176 mp, din suprafața totală de 536 mp, suprafață pentru care a făcut dovada de persoană îndreptățită, iar pentru diferența de 360 mp, despăgubiri în echivalent, conform legii.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului C, a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile atacate, ca temeinică și legală, susținând că terenul nu este liber, fiind afectat de utilități publice, suprafața de teren fiind situată la 1 de bloc și ferestrele acestuia.
CURTEA
Asupra apelului de față;
La data de 8 mai 2008, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Primarul Municipiului C, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 41513 din 7 aprilie 2008, emisă de primarul municipiului C, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în C,- (actual str. -) în suprafață de 536.
În motivare a arătat că dispoziția emisă este lovită de nulitate, dat fiind faptul că reține o altă stare de fapt decât cea reală.
A susținut că la data de 14 august 2001 notificat prin și sub nr.989/N/2001 solicitând restituirea imobilului menționat ce a fost expropriat în două etape după cum urmează:în baza Decretului nr.836/10 decembrie 1969 prin procesul-verbal din 3 noiembrie 1970, teren în suprafață de 112 situat în-, iar în baza Decretului nr. 441/31 decembrie 1986 - prin procesul-verbal din 27 martie 1987 - teren în suprafață de 424 și clădire în suprafață construită desfășurată de 120,60. din care anexe 12,85. și împrejmuire 18,50 ml.
A menționat că a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii cu certificatul de moștenitor nr.1249/1069 din 29 ianuarie 1970 și procesele -verbale de expropriere.
A susținut că pe suprafața de teren de 176. nu se găsesc construcții și utilități publice, teren ce poate fi restituit în natură iar pentru diferența de 360. în baza expertizei și evaluării la valoarea justă de piață să fie despăgubit corespunzător, conform legii.
Prin sentința civilă nr.46 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis în parte contestația precizată formulată de reclamantul j, împotriva dispoziției nr.41513 din 7 aprilie 2008 emisă de Primăria Municipiului C, împotriva pârâțilorPRIMĂRIA MUNICIPIULUI C și PRIMARUL MUNICIPIULUI.
S-a desființat parțial dispoziția nr. 41513/07.04.2008 emisă de Primarul Municipiului C, în ceea ce privește recunoașterea calității de persoană îndreptățită cu privire la terenul de 112.
S-a constatat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, conform Titlului VII din Legea Nr. 247/2005, pentru terenul de 112. identificat în actul de preluare în-.
S-au menținut restul mențiunilor dispoziției atacate.
S-a reținut că prin dispoziția nr. 41513/7.04.2008 emisă de Primarul mun.C, a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafață totală de 536 mp situat în-; că terenul de 424 mp pentru care a fost recunoscută calitatea de persoană îndreptățită este ocupat de utilități publice -respectiv blocul de locuințe K 31, zonă de protecție a blocului, alei betonate și utilități aferente, parcare. Cu privire la terenul de 112 mp, unitatea deținătoare a respins notificarea cu motivarea că nu a fost făcută dovada preluării abuzive de către stat, în condițiile art.2 și 23 din Legea 10/2001.
Reclamantul făcut dovada cu acte de filiație și certificatul de moștenitor că autoarea acestuia, a fost proprietara imobilului în suprafață de 112 mp,situat la data de 3 noiembrie 1970 în-, imobil preluat de către stat în baza Decretului nr.836/1969 așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat de către autoritățile statului (fila nr.7 din dosar)
Cu privire la cererea de restituire în natură a diferenței de 176 mp (din suprafața totală de 536 mp), prin raportul de expertiză judiciară întocmit în prezenta cauză s-au constatat următoarele: pe terenul în discuție se află un tronson de termoficare cu trei guri de vizitare, o țeavă de aerisire pentru gaze, cu conducte aferente dezafectate,astfel cum au fost descrise de expert.
Tribunalul a apreciat că terenul nu este liber situație în care în mod legal și temeinic a fost soluționată notificare reclamantului, considerând că se impune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform Legii 247/2005.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul susținând că instanța de fond a schimbat înțelesul concluziilor raportului de expertiză (prin care se arăta că terenul este liber și se poate restitui în natură), că nu s-a manifestat rol activ în cauză iar hotărârea pronunțată nu respectă situația reală de pe teren și mai ales principiul restitutio in integrum.
Pentru soluționarea apelului Curtea a apreciat necesară completarea probatoriului administrat la fond, respectiv a fost efectuat un supliment la raportul de expertiză și au fost solicitate relații de la agenții economici care au în administrare rețele de utilități, pentru a se verifica în detaliu ce utilități afectează terenul, amplasamentul exact al acestora precum și dacă blocul situat în vecinătatea terenului are ferestre pe latura dinspre teren.
Apelul este nefondat.
În sensul Legii 10/2001 sunt considerate libere terenurile care nu sunt ocupate de construcții noi autorizate, cele care nu sunt afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, iar lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu ocupă funcțional întreaga lor suprafață.
Noțiunile de "teren ocupat funcțional de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea" și aceea de "teren necesar în vederea bunei utilizări", prevăzute în art.11 alin.3 și 4 din Legea nr.10/2001 republicată, sunt practic echivalente ca premisă terminologică.
Rațiunea acestor reglementări rezidă în aceea că, în majoritatea cazurilor, lucrările de construcții noi efectuate nu au ocupat în întregime terenul expropriat, deoarece normele edilitare, indiferent de natura construcției sau a amenajării nu permit acest lucru.
În cuprinsul noțiunilor echivalente arătate se includ astfel acele părți din terenul expropriat care, nefiind situate sub construcții, sunt necesare pentru buna utilizare a acestora, ținând de standardul obligatoriu, sau cel puțin obișnuit pentru destinația lor, fără a reprezenta o facilitate sau un avantaj suplimentar.
În speță, suprafața de teren solicitată spre restituire în natură de apelantul reclamant este de 176 mp. Această suprafață are o lățime de 7,99 la strada - - și de 8,40 în partea opusă, lungimi (adâncimi, față de stradă) de 22,80, respectiv 22,58. La o distanță de 2,5 față de limita terenului vecină cu strada, terenul este traversat de un canal de termoficare, canal care se ramifică pe terenul reclamantului pe o adâncime de 6 pentru a deservi blocul. Rezultă că pe o adâncime de circa 10 terenul este afectat în mod cert de rețeaua de termoficare. Acest aspect coroborat cu faptul că întreaga suprafață de teren solicitată spre restituire în natură se află amplasată la numai 1 distanță de blocul 31 și că pe latura blocului dinspre terenul în litigiu se află amplasate o fereastră de lumină și vedere, două ferestre de aerisire și balcon (astfel cum rezultă din schița raportului de expertiză întocmit în apel, fila 72 din dosar) duc la concluzia că terenul nu se poate restitui în natură, situație în care hotărârea pronunțată la fond este legală și temeinică.
În temeiul art. 296 Cod pr. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul, domiciliat în C,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 46 din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.jud.
Tehn.2 ex
4.11.2009
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Paula Păun
