Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 278/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 278/
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: George Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldeavicepreședintele Curții de Apel
Grefier - - - -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol, apelul civil declarat de către reclamanții,, împotriva sentinței civile nr. 165 din 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtulMUNICIPIUL B -PRIN PRIMAR, în acțiunea civilă având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru apelanții-reclamanți lipsă avocat, fără împuternicire avocațială, și pentru intimatul-pârât consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează căeste al 3-lea termen de judecată în apel.
Apărătorul apelanților-reclamanți,av., dat fiind efectul devolutiv al apelului precum și dispozițiile art. 295 cod procedură civilă și, fără a invoca propria culpă sau lipsa de diligență, solicită administrarea probei cu 2 martori, în persoana numiților și, pentru a dovedi calitatea de moștenitor a autoarei reclamanților, rămasă de pe urma defunctului frate G. Potrivit doctrinei, în cazul în care nu s-a eliberat certificat de moștenitor, persoana interesată va putea face dovada vocației succesorale cu orice alt mijloc de probă admis de lege, în cazul imposibilității de prezentare a actelor de stare civilă. În speță, singurul motiv pentru care instanța a respins contestația a fost faptul că nu a putut face dovada că este unica moștenitoare a lui G. Ori, deși a învederat instanței imposibilitatea obiectivă de a-și dovedi cu înscrisuri calitatea de moștenitor, dată fiind distanța în timp și spațiu față de locul decesului (SUA-1997) precum și perioadei scurte de timp în care se arhivează documentele în România, instanța de fond nu a luat în considerare o serie de alte înscrisuri depuse la dosar.
Întrebată fiind, precizează că dorește să dovedească cu martorii propuși că este sora rămasă de pe urma defunctului
Reprezentantul intimatului-pârât se opune administrării probei cu martori, susținând că la comisie au fost depuse notificări și din partea celorlalți moștenitori,. Cu privire la arhivarea documentelor, precizează că potrivit nomenclatoarelor, perioada este de 5 ani.
Curtea, față de precizarea apărătorului apelanților cu privire la aspectul pe care înțelege să-l dovedească cu martori, respinge ca inadmisibilă proba testimonială solicitată.
Reprezentanții părților, nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea apelului civil.
Apărătorul apelanților-reclamanți,av.,pentru considerentele arătate detaliat în motivele scrise de apel aflate la dosar, critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie fiind dată cu încălcarea art. 4 alin.3 și 4 din Legea 10/2001 și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia.
Referitor la calitatea de moștenitoare a, în lipsa certificatului de moștenitor, arată că a respectat întocmai dispozițiile art. 4.4 și art. 23.1 lit.b din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001, făcând dovada calității de soră și moștenitoare a defunctului G cu fapte și acte de acceptare tacită, precum și cu înscrisurile oficiale depuse la dosar.
În ceea ce privește preluarea imobilului, aceasta a fost profund abuzivă, fiind preluat de stat prin Decizia nr. 571/17.12.1976 în baza decretului 223/1974. Faptul că legiuitorul a considerat abuzivă preluarea imobilului de către stat, înseamnă că niciodată calitatea de proprietar a lui G nu a încetat, imobilul făcând parte din patrimoniul acestuia la momentul decesului, el fiind lipsit doar de unul din dezmembrămintele dreptului de proprietate, folosința.
Posibilitatea restituirii în natură există întrucât din actele depuse la dosar de către pârâtă rezultă că în prezent imobilul nu este înstrăinat, fiind ocupat de 3 familie d e chiriași și, chiar dacă în martie 2008 s-au executat de către DSP lucrări de consolidare, reclamanții și-au dat acordul cu suportarea lor integral.
În concluzie, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii contestației, și restituirea în natură a imobilului situat în B, dul - nr. 112 (fost 118).
Reprezentantul intimatului-pârât,apreciază că apelul declarat de reclamanți nu este fondat, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada stabilirii calității de moștenitor legal sau testamentar al defunctului G, proprietarul imobilului preluat abuziv.
Consideră sentința pronunțată de Tribunalul Brăila ca fiind legală și temeinică urmând a fi menținută, iar apelul declarat de reclamanți, respins ca nefondat.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta Municipiul B, prin Primar solicitând anularea dispoziției nr. 4720/24.02.2004 și restituirea în natură a imobilului situat în B, Bulevardul -. -, nr. 112 (fost 118).
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt moștenitorii autorului, decedat la data de 3.11.2002, titular al notificării adresate Primăriei Municipiului Imobilul aflat în litigiu a intrat în proprietatea defunctului G în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1178/1946, imobil ce a fost preluat de către stat în baza Decretului nr. 223/1974. Defunctul Gaf ost fratele defunctei, defunctă care a lăsat aproape toate bunurile sale membrilor familiei, în baza testamentului autentificat în 26.09.1995. Deoarece preluarea a fost abuzivă, iar reclamanții sunt persoane îndreptățite se justifică restituirea imobilului în natură.
În întâmpinarea formulată, pârâta Municipiul B, prin Primar a arătat că nu există nici un certificat de moștenitor de pe urma defunctului G din care să rezulte că sora sa, are vocație succesorală la imobilul situat în B, Bulevardul -. -, nr. 112 cărei restituire în natură se solicită. Mai mult, prin procura autentificată sub nr. 2459/1974, defunctul G împuternicește pe să administreze imobilul aflat în litigiu. La data decesului, în patrimoniul defunctului G, nu se mai afla acest imobil deoarece fusese preluat de stat.
Prin sentința civilă nr. 165 din 23.02.2009 a Tribunalului Brăila, acțiunea reclamanților a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că, deși s-a făcut dovada că defunctul este moștenitor testamentar al defunctei nu s-a făcut dovada că aceasta din urmă este moștenitor legal sau testamentar al defunctului G, proprietarului imobilului preluat abuziv.
Astfel, defunctul Gad obândit imobilul situat în B, Bulevardul -. - în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1178/23.03.1946, imobil format din teren și construcții.
Prin decizia nr. 571/17.12.1976 a Consiliului Popular al Județului B, Comitetul executiv, s-a dispus trecerea în proprietatea statului fără plată a imobilului situat în B, Bulevardul -. -, format din teren în suprafață de 423,94 mp și construcții, avându-se în vedere dispozițiile art. 2 al. 2, art. 3 și art. 4 din Decretul 223/1974. S-a reținut că proprietarul imobilului G, a plecat din țară în anul 1969 pentru 8 zile în Turcia și nu s-a înapoiat la expirarea termenului.
S-a emis o citație în dosarul 4246 (nu este precizată nici o dată - fila 98) către frații defunctului, și, prin care sunt încunoștințați de deces și în care se menționează "fiind persoanele interesate în calitate de creditori, legatari sau în altă calitate, de averea lui - ".
Din adresa nr. 23/20405/3.04.1985 a Băncii de Comerț reiese că Gad ecedat la data de 28.04.1979 în SUA, iar prin ordinul de plată telegrafic din 19.06.1984 a fost transferată, în favoarea defunctei suma de 3,482.95. Din decont rezultă că suma provine din succesiunea menționată, iar plata reprezintă lichidarea integrală a acesteia.
Defuncta a decedat la data de 18.03.1998 (certificat de deces seria -, nr. -), bunurile proprietatea acesteia fiind lăsate, în mare parte, defunctului, prin testamentul autentificat sub nr. 16434/26.09.1995. Defunctul a decedat la data de 3.11.2002, având ca moștenitori pe reclamanții, și (certificat de moștenitor nr. 381/26.07.2003).
Atât defuncta cât și defunctul au adresat notificări, în baza Legii 10/2001, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în B, Bulevardul -. -, nr. 112. Analizând notificarea formulată de defunctul și înregistrată sub nr. 1780/2001, pârâta Municipiul B, prin Primar a respins-o, deoarece solicitantul nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 și art.4.
La data preluării abuzive a imobilului situat în B, Bulevardul -. -, preluare ce a constat în trecerea în proprietatea statului cu titlu de sancțiune a bunului reclamantului care plecat în străinătate și nu s-a înapoiat la expirarea termenului stabilit pentru înapoierea în țară, acesta era proprietarul imobilului.
Defuncta a fost citată la deschiderea succesiunii de pe urma defunctului G, iar în baza ordinului de plată telegrafic din 19.06.1984 a fost transferată, în favoarea acesteia suma de 3,482.95, suma ce provenea din succesiunea menționată. Însă au mai fost citați la deschiderea succesiunii fratele defuncților, și administratorul succesiunii -. Iar din adresa aflată la fila 46 din dosar rezultă că suma existentă în contul defunctului G la data decesului acestuia era de 9.489.40. Nu s-a putut stabili ce s-a întâmplat cu diferența de 6.006,45, cui a revenit sau cum a fost folosită (fila 46).
În urma demersurilor făcute de defuncta, Societatea de bancă elvețiană a comunicat acesteia la data de 19.03.1980, că bunurile defunctului G au fost transferate în Statele Unite, din ordinul administratorului succesiunii -.
Instanța a reținut că nu s-au adus dovezi cu privire la dobânditorul acestor bunuri sau la moștenitorii defunctului. Din adresa din 5.12.2008 aflată la fila 114 din dosar rezultă că avocatul căruia i-a fost încredințat dosarul de dezbatere a succesiunii, la părăsirea firmei a luat acest dosar, astfel că o copie se poate afla la instanță. Însă nu s-au făcut demersurile necesare pentru obținerea acestei copii.
În ceea ce privește suma de bani încasată de defuncta, s-a reținut că această împrejurare nu este de natură a duce la concluzia că ea este moștenitoare legală sau testamentară a defunctului G. Mai mult, prin adresa ce poartă legalizarea de semnătură din 8.01.2002, adresă emisă de Bank, se confirmă primirea procurii dată de defunctul în favoarea defunctei, care se fie folosită ca instrument de control al operațiunilor bancare, în cazul decesului fratelui său. Astfel, Tribunalul a apreciat că există dubii cu privire la calitatea în care sora defunctului a primit suma de bani menționată, neputându-se reține, în aceste condiții, că este moștenitor legal sau testamentar al defunctului G.
Împotriva sentinței civile nr. 165 din 23.02.2009 a Tribunalului Brăila au declarat apel reclamanții criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În esență, reclamanții au susținut că actele depuse la dosar dovedesc pe deplin calitatea defunctei de moștenitor al fostului proprietar al imobilului în litigiu, sens în care au solicitat ca, pe baza reanalizării acestora, instanța să admită apelul și, schimbând în tot sentința atacată, să admită acțiunea așa cum a fost formulată, cu consecința restituirii în natură a imobilului.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Apelul este întemeiat.
Potrivit art. 4.4 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, în toate cazurile, stabilirea calității de moștenitor (legal sau testamentar) a persoanei îndreptățite la beneficiul Legii nr. 10/2001 se face potrivit legii civile române.
Pe de altă parte, art. 4.2 din Normele metodologice mai stabilește că norma referitoare la accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la beneficiul legii implică o analiză calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare civilă, certificate de moștenitor, dacă acestea există, testamente) pentru stabilirea calității de moștenitor legal sau testamentar.
Pornind de la aceste dispoziții legale, Curtea constată că, în speță, deși instanța de fond a făcut o analiză atentă a tuturor actelor depuse de reclamanți la dosar, concluzia la care ajunge, în sensul că acestea nu sunt suficiente pentru a demonstra calitatea defunctei de moștenitor legal sau testamentar al fostului proprietar al imobilului în litigiu, G, este greșită.
Art. 22 din Legea nr. 10/2001 nu conține prevederi speciale în ceea ce privește dovedirea dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite asupra imobilelor solicitate și, eventual, a calității sale de moștenitor al fostului ori adevăratului proprietar, ceea ce înseamnă că sunt aplicabile regulile de drept comun.
Astfel, dovada calității de moștenitor se face, de regulă, cu certificatul de moștenitor sau de legatar, ori hotărârea judecătorească iar, în lipsa acestora, prin orice alte mijloace de probă care atestă legătura de rudenie, acceptarea moștenirii, etc. respectiv acte de stare civilă, testamentul întocmit de defunct și altele.
În speță, este adevărat că reclamanții nu au putut prezenta un certificat de moștenitor care să ateste dincolo de orice dubiu calitatea de moștenitoare a defunctei în succesiunea fostului proprietar al imobilului revendicat, G.
Acest lucru nu a fost posibil, însă, din cauza unor împrejurări obiective, independente de voința reclamanților întrucât, așa cum s-a reținut și de către instanța de fond, deschiderea succesiunii defunctului Gaa vut loc în urmă cu 30 de ani, respectiv în 1979, în SUA, fiind evidente impedimentele de natură temporală și spațială care i-au pus pe reclamanții în imposibilitatea de a produce o asemenea dovadă, deși diligențe în acest sens au fost depuse.
În lipsa certificatului de moștenitor, însă, Curtea apreciază că, în cauză, au fost administrate suficiente alte dovezi pe baza cărora se poate reține că defuncta justifică calitatea de succesoare a lui G.
Astfel, din extrasul de pe certificatul de naștere emis pe numele și din certificatul de de la fila 103 dosar fond, privindu-l pe G, rezultă că cei doi sunt frați (din părinții și ).
Aceștia au mai avut un frate, decedat la data de 26.02.1993.
Cum data decesului este mult anterioară momentului apariției Legii nr. 10/2001, iar soția supraviețuitoare a acestuia nu a urmat procedura administrativă reglementată prin acest act normativ, este evident că ori moștenitorii acestuia nu au calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001, fiind singura moștenitoare a lui G în ceea ce privește imobilul în litigiu, acesteia profitându-i și cota ce i-ar fi revenit fratelui decedat, în conformitate cu dispozițiile art. 4.7 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
Pe de altă parte, calitatea de moștenitoare a rezultă și din împrejurarea că aceasta a fost citată la deschiderea succesiunii de pe urma defunctului G, iar în baza ordinului de plată telegrafic din 19.06.1984 a fost transferată, în favoarea acesteia, suma de 3,482.95, suma ce provenea din succesiunea menționată.
În înscrisul emanat de la Banca Română de Comerț adresat se menționează în mod expres că "în urma drepturilor ce vi se cuvin din succesiunea lui G, decedat în SUA la 28.04.1979, vă facem cunoscut că prin ordinul de plată s-a transferat suma de 3482,95 USD ce provine din succesiunea menționată".
Prin înscrisuri oficiale emise la data de 19.02.1980 și 19.03.1980 de Societatea de bancă elvețiană, în calitate de moștenitoare a defunctului G, i-a fost comunicat faptul că bunurile defunctului G au fost transferate în Statele Unite, din ordinul administratorului succesiunii -.
În sfârșit, din cuprinsul cererii adresate Primăriei G în noiembrie 2001, de către, soția celui de-al treilea frate, rezultă, de asemenea, că și, frați ai defunctului G, sunt singurii moștenitori ai acestuia.
Toate aceste înscrisuri dovedesc, așa cum s-a arătat și mai sus, calitatea de moștenitoare a în succesiunea defunctului G astfel încât, Curtea constată că motivul care a stat la baza respingerii notificării formulate de aceasta, menținut ca atare și de către instanța de fond, este neîntemeiat.
În consecință, reținând că s-a făcut dovada calității de moștenitor, atât în ceea ce o privește pe defuncta cât și în ceea ce îi privește pe moștenitorii acesteia, respectiv reclamanții din prezenta cauză, precum și dovada preluării abuzive a imobilului în litigiu, prin Decizia nr. 571 din 17.12.1976 emisă în baza Decretului nr. 223/1974, având în vedere, totodată, și faptul că restituirea în natură a imobilului revendicat este posibilă, acesta fiind ocupat de chiriași, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de reclamanți și, schimbând în tot sentința atacată, va admite contestația, va anula dispoziția emisă de Primar și va dispune restituirea în natură a imobilului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de către reclamanții,, împotriva sentinței civile nr. 165 din 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința civilă nr. 165 din 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în sensul că:
Admite contestația formulată de reclamanții,, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primar.
Dispune anularea Dispoziției de respingere nr. 4720 din 24.02.2004 emisă de Primarul municipiului B și, pe cale de consecință, dispune restituirea în natură către reclamanți a imobilului situat în B, str. -. - nr. 112 (fost 118).
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnoredactat motivare decizie /12.11.2009
decizie VM/13.11.2009
6 ex./13.11.2009
Fond: Tribunalul Brăila - judecător
Com. 4 ex./luni, 16.11.2009
-
-
-
- Municipiul B prin Primar
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Irina Alexandra Boldea
