Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 28/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr.7490,-
DECIZIA NR.28
Ședința publică din data de 5 FEBRUARIE 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTOR 2: Elena Staicu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de contestatoarea, domiciliată în B,-,. 5.. 4,. 17, sector 2, Cod poștal - împotriva sentinței civile nr.1171 pronunțată la 11 octombrie 2006 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimații INSTITUTUL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE, cu sediul în comuna -, Cod poștal -, Județ P, domiciliată în B,-, -. 3,. 9, sector 2, Cod poștal - și, domiciliat în B,-,. 2.. 1,. 10, sector 6, Cod poștal -, cauză trimisă spre rejudecare potrivit deciziei nr. 8486 pronunțată la 19 decembrie 2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 29 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta decizie, când instanța, pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea cauzei, astăzi data de mai sus, dând următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.6148/2005, contestatoarea aas olicitat în contradictoriu cu intimații Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație -, și G, ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună anularea parțială a deciziei nr.65/05.08.2005 emisă de Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație - și obligarea acesteia la emiterea deciziei de retrocedare în baza Legii nr.10/2001 doar pe numele reclamantei ca unică persoană îndreptățită în baza notificării nr.1162/7.11.2001.
În motivarea acțiunii contestatoarea a arătat că imobilul în litigiu a fost dobândit de tatăl reclamantei prin actul de donație din 11.12.1940, înregistrat în registrul de și al Județului P, sub nr.40131/1940, astfel încât în mod nelegal acesta a fost restituit și în favoarea intimatelor și G, imobilul fiind proprietatea exclusivă a tatălui său -..
A mai arătat contestatoarea că bunicul său după tată - - a mai deținut în proprietate un alt ce a fost preluat prin procesul verbal încheiat la data de 14.03.1949 și care se află amplasat în altă zonă decât cea în care se află imobilul solicitat de ea prin notificarea nr.1162/2001, iar pentru cele 5 ha ce se regăsesc în actul de donație i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991.
În dovedirea contestației s-au depus la dosar înscrisuri, documentația ce a stat la baza emiterii deciziei contestate și s-a solicitat de către contestatoare proba cu o expertiză tehnică topo, efectuată în cauză de către expertul.
Intimata Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație - a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că deține în administrare un singur imobil preluat de stat de la G și -. în baza Decretului nr.83/1949, iar notificarea depusă de contestatoare nu a fost însoțită de actele doveditoare ale dreptului de proprietate, în cuprinsul actului de donație nefiind menționat că se donează și clădiri, acesta făcând mențiune numai despre 5 ha vie.
Prin sentința civilă nr.1171 din 11.10.2006, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată contestația, reținând că reclamanta nu a făcut dovada susținerilor sale cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, al autorului său -.a, din probele administrate rezultând că acesta a aparținut defunctului general, bunicul reclamantei.
Împotriva acestei decizii a declarat apel reclamanta a-, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, întrucât actele care au stat la baza emiterii deciziei atacate se referă la o altă exploatație agricolă, situată pe un alt amplasament decât imobilul ce face obiectul litigiului, localizat la "Ferma 4". Aceste acte se referă la o exploatație ce a aparținut bunicului reclamantei, de 7 ha, având amplasată pe ea o casă de locuit și anexe și care, ulterior confiscării, a fost transferată, prin schimb, chiaburului, fiind stăpânită și în prezent de nepoata acestuia.
Arată apelanta și faptul că instanța a reținut greșit solicitarea sa de restituire a conacului ce ar fi aparținut bunicului său, în realitate, fiind făcute două cereri, una pentru casa situată pe exploatația de 5 ha, ce a aparținut tatălui său, înregistrată la nr.5/20.05.1996 și una pentru casa situată pe exploatația de 7 ha, ce a aparținut bunicului său, înregistrată la nr.6/20.05.1996. La dosarul cauzei există doar cererea nr.6, iar hotărârea 400 constituie răspuns la cererea nr.5.
Greșit a reținut instanța de fond și faptul că în certificatul nr.673/1996, emis de Arhivele Naționale ale României, nu se face nicio referire la conacul tatălui său, în realitate făcându-se mențiunea că toți proprietarii au crame și conace. În actul de adjudecare din 1877, menționat în actul de donație din 1940, se vorbește explicit de o casă și o cramă, imobilul în litigiu fiind localizat între pârâul - și culmea dealului, în poziția punctului "Ferma 4".
Precizează apelanta și faptul că, fiind unica moștenitoare a lui, beneficiază de restituirea integrală a imobilului de la punctul "Ferma 4".
La data de 23 ianuarie 2007, intimata Institutul de Cercetare -dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, întrucât apelanta nu a făcut dovada calității sale de unică moștenitoare și a dreptului de proprietate al tatălui său, -., asupra imobilului ce face obiectul deciziei nr.65/2005.
La data de 8 februarie 2007, a depus întâmpinare și intimata, prin care a solicitat respingerea apelului, întrucat din actele depuse la dosar rezultă că aad eținut în - numai 5 ha vie, iar generalul -. 7 ha vie și 2 conace, unul dintre acestea fiind Ferma 4 din cadrul Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație -.
În dovedirea motivelor de apel, apelanta a depus la dosar o expertiză topografică extrajudiciară, efectuată de expertul.
După examinarea sentinței apelate prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia civilă nr.123 din 8 martie 2007 a respins apelul declarat de reclamanta a, împotriva sentinței civile nr.1171 din 11.10.2006, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație -, și G, ca nefondat, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, reținându-se următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată sub nr.5/20 mai 1996, apelanta contestatoare a solicitat, în temeiul Legii 112/1995, restituirea în natură a imobilului situat în comuna -, sat - -, fostă proprietate a defunctului, trecută în proprietatea statului în baza Decretului 83/1949.
Prin decizia nr.266-1992/1994, anterior cererii menționate mai sus, apelantei i se stabilise, în temeiul Legii 18/1991, dreptul la acțiuni pentru suprafața de 5 ha, fosta proprietate a defunctului.
Prin cererea înregistrată sub nr.6/20 mai 1996, apelanta solicitat, în temeiul aceleiași legi, restituirea în natură a imobilului situat în comuna -, sat - -, fosta proprietate a defunctului general G, bunicul său, preluat în proprietatea statului în temeiul Decretului 83/1949.
Ulterior, în temeiul Legii 10/2001, apelanta a formulat notificarea înregistrată sub nr.1162/07.11.2001, prin care a solicitat retrocedarea imobilului compus din casă și cramă, ce a aparținut defunctului său tată,.
Prin decizia nr.65 din 05.08.2005, intimata Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație - a dispus restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 2675mp, casa de locuit și anexe gospodărești (Ferma 4), către apelantă și intimații și G, în indiviziune, soluționând astfel atât notificarea apelantei, cât și notificarea nr.772/15.08.2001 formulată de intimați.
Apelanta-reclamantă aas olicitat, prin prezenta cerere de chemare în judecată, anularea deciziei și emiterea unei noi decizii de retrocedare a imobilului numai către aceasta, ca unică persoană îndreptățită să beneficieze de dispozițiile Legii 10/2001.
Din actele depuse la dosar rezultă că autorul apelantei, defunctul, a dobândit în proprietate, în anul 1940, prin actul de donație transcris sub nr.40131/1940, o suprafață de 5 ha vie, situată în comuna -, sat - -.
Din certificatul nr.673 din 20 mai 1996, eliberat de Arhivele Naționale ale Statului - Direcția Județeană P, se reține faptul că autorul apelantei figura înscris în tabelul proprietarilor moșieri care au fost expropriați în 1949, cu suprafețele de 5 ha vie, 0,10 ha livada și 0,75 ha fâneață, făcându-se mențiunea expresă a faptului că toți acești proprietari înscriși în tabel au crame și conace.
Pe de altă parte, din certificatele nr.1260/1982 și 1211/1996, eliberate de Arhivele Naționale ale Statului - Direcția Județeană P, rezultă că autorul comun părților, defunctul general G, a figurat înscris în "Situația centralizatoare a moșiilor expropriate conform Decretului 83/1949" cu 7 ha vie rămasă neexpropriată în anul 1945 și expropriată în totalitate în anul 1949, terenul fiind situat în comuna -.
Totodată, s-a reținut și faptul că, defunctul general a fost înscris la pozițiile 122 și 125, la fila 95, predând 2 conace la -.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul în fața instanței de fond, nu poate fi stabilit cu certitudine amplasamentul terenului în suprafață de 5 ha, a cărui retrocedare se solicita de către apelantă, respectiv nu poate fi delimitat acest teren de suprafața de 7 ha deținuta de defunctul general, ca urmare a inexistenței, în cuprinsul actului de donație, a datelor privitoare la dimensiunile și vecinătățile terenului.
Potrivit dispozițiilor art.1169 civ. celui ce invocă o pretenție îi incumbă obligația de a dovedi pretențiile sale. În cauză, apelantei-contestatoare îi revenea sarcina probei cu privire la identitatea dintre imobilul solicitat ca fiind proprietatea defunctului și cel retrocedat prin decizia atacată, probă care, astfel cum am arătat, nu a fost produsă.
Pentru considerentele arătate mai sus, reținând că apelanta nu a dovedit faptul că era unica persoană îndreptățită la retrocedarea imobilului în litigiu, în calitate de moștenitoare a defunctului, în temeiul disp. art.296 proc.civ. Curtea a respins apelul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatoarea a, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului s-a arătat că, deși a solicitat efectuarea unei expertize pentru identificarea celui de-al doilea imobil, pârâții s-au opus, iar actul 4468/2006 prin care se poziționau curțile si construcțiile existente pe cele două proprietăți, emis de primăria - a fost retras, ceea ce a determinat ca identificarea acestor imobile să nu fie făcută.
S-a mai arătat că, neidentificându-se cu certitudine amplasamentul și componenta celor două imobile nu s-a putut stabili în mod concret nici persoanele îndreptățite la restituirea acestor, conform Legii 10/2001.
Intimata, prin reprezentantul său, la termenul din 7.12.2007 a invocat excepția nulității recursului în raport de dispozitiile art.3021litera c codul d e procedură civilă.
Prin decizia nr.8486/19.12.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins excepția de nulitate a recursului, s-a admis recursul declarat de contestatoarea a, s- casat decizia, s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, excepția nulității recursului este neîntemeiată, deoarece din analiza motivelor de recurs prin sistematizarea lor, rezultă care sunt aspectele de nelegalitate susținute de recurentă împotriva hotărârii pronunțată în apel.
Referitor la recursul declarat de contestatoare s-a reținut că prin notificarea formulată de contestatoarea a-, fila 42 dosar fond s-a solicitat restituirea în baza legii 10/2001 a imobilului situat în -, - -, compus din 2 construcții, casă și cramă, confiscat odată cu terenul prin decretul 83/1949.
S-a mai reținut că prin notificarea formulată de și G fila 70 dosar fond, s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în comuna -,-, arătându-se că este vorba de Ferma 4, care a trecut în proprietatea statului, conform Decretului 83/1949.
Arată instanța de recurs că recurenta criticat decizia pronunțată de instanța de apel sub două aspecte și anume: identificarea celor două imobile și calitatea de persoane îndreptățite asupra imobilului ce a format obiectul notificării acesteia, iar din întregul probatoriu administrat în cauză nu s-a identificat cu certitudine cele două imobile ca amplasament.
Apreciază instanța de recurs că raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expertul nu a lămurit pe deplin situația de fapt, fiind necesare lămuriri sub aspectul, dacă este vorba de unul și același imobil sau sunt două conace diferite, iar pentru clarificarea acestei situații este necesar a se efectua probe suplimentare, în funcție de care să se verifice și calitatea de persoane îndreptățite la restituirea în natură, conform Legii 10/2001.
Ca urmare a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție dosarul a fost înaintat la Curtea de APEL PLOIEȘTI, fiind înregistrat sub nr.7490,-.
În ședința publică din 29 mai 2008 instanța a încuviințat pentru apelanta contestatoare a și pentru intimata proba cu acte și expertiză topo cu următoarele obiective: să se stabilească dacă există două terenuri diferite, respectiv de 5 ha și de 7 ha, potrivit actului de donație nr.6102 din 11.12.1940 și a procesului-verbal nr. 1266 din 20.08.1948;
-să se precizeze dacă pe terenul de 5 ha menționat în actul de donație, se află construcțiile restituite prin decizia nr. 65/5.08.2005;
-să se identifice și să se poziționeze pe schița de plan, distinct, cele două suprafețe de teren de 7 ha și respectiv de 5 ha, urmând să precizeze vecinătățile acestor parcele;
-să precizeze cui au aparținut cele două imobile menționate în cele două acte invocate, de la cine au fost preluate și în posesia cui se află în prezent;
-să precizeze dacă se pot restitui în natură;
-să precizeze dacă imobilul restituit prin decizia nr. 65/2005 este unul și același cu imobilul menționat în actul de donație nr.6102 din 11.12.1940;
-să se identifice conacele existente pe cele două terenuri, conform celor două acte de proprietate și să le poziționeze pe schiță de plan;
-să precizeze dacă imobilele solicitate de apelanta a au mai făcut obiectul altei restituiri și dacă da, în baza cărui act normativ;
-să precizeze dacă Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație - are în administrare unul, sau mai multe conace;
-să precizeze dacă aceste conace au fost restituite vreunei persoane, iar în caz afirmativ, să indice numele acesteia.
-la întocmirea lurcării, expertul urmează să aibă în vedere certificatul nr. 673/1996 (fila 44 dosar fond) să aibă în vedere, pentru consultare, expertiza întocmită de și să consulte Registrele Agricole de la Primăria -.
Expertiza topografică a fost întocmită de expert, iar la cererea intimatei Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație a fost numit expert consilier.
Instanța a pus în discuția părților, în ședința din 6.12.2008, necesitatea efectuării unei expertize constructor însă, contestatoarea prin reprezentantul său a arătat că nu este de acord cu efectuarea acestei expertize.
S-a formulat întâmpinare de către, arătând că nu s-a făcut dovada de către contestatoarea apelantă aas usținerilor sale, în sensul că tatăl său a fost proprietarul exclusiv al imobilului în litigiu, mai ales că actul de donație, nr.6102/1904 se referă numai la suprafața de 5 ha teren-vie, fără a se menționa clădire sau construcții.
Arată intimata că adresa nr.4468/2006 a primăriei -, emisă la solicitarea contestatoarei este o eroare asupra căreia primăria a revenit ulterior.
Se susține de intimată, că potrivit actelor depuse la dosar, autorul comun al părților general a deținut și a fost expropriat de două conace în - și suprafețele de teren de 1,75 ha, respectiv 7 ha în aceeași localitate.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că apelul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Din expertiza, întocmită de instanța de apel după casare, reiese că terenul de 7 ha care a aparținut generalului GSJ. se află amplasat la Sud de proprietatea lui, la Vest Dr. la Drumul -, iar terenul pe care contestatoarea pretinde că este moștenitoare are vecinătățile: la Nord moștenitorii lui și, la Sud, la Culmea, la Vest apa -.
În aceeași expertiză se menționează că pe terenul pe care pretinde contestatoarea că este moștenitoare și menționat în actul de donație, nr.6102/1940 se află construcțiile restituite prin decizia 65/5.08.2005, iar cu privire la terenul de 5 ha Comisia Județeană Paa proba reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață pe numele contestatoarei, conform adeverinței nr.338/16.01.2007 a Primăriei -.
Pe terenul în suprafață de 5 ha prevăzut în actul de donație nr.6102/1940 se află construcțiile restituite prin decizia nr.65/2005 emisă de Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație -, și potrivit art. 492 -" orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra ".
Ca atare, construcțiile aflate pe terenul în suprafață de 5 ha potrivit textului de lege sus menționat, sunt prezumate că sunt ale proprietarului construcției, respectiv ale autorului contestatoarei, până la proba contrară.
În cauza de față, intimații, persoane fizice, nu au făcut dovada că aceste construcții ar fi aparținut autorului lor, mai ales că din certificatul nr.673/1996 emis de Arhivele Naționale ale României - Direcția Județeană P, rezultă că din cercetarea dosarului nr.334/1949 din arhiva Consiliului Agricol P, la fila 12 se află tabelul cu proprietarii moșieri care au fost expropriați în 1949, la poziția 22 din acest tabel figurează numitul -. cu 5 ha vie, 0,10 ha livadă, 0,75 ha fâneață, cu mențiunea că toți proprietarii au crame și conace.
Rezultă că autorul contestatoarei apelante a deținut pe terenul de 5 ha construcțiile identificate de expertul și precizate în art.1 din Decizia nr.65/2005 emisă de Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație -.
Ceilalți intimați persoane fizice, reținute prin decizia nr.65/2005 a Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație - ca beneficiare ale măsurilor reparatorii prevăzute de Legea 10/2001, nu s-au prezentat în instanță pentru a administra probe în legătură cu imobilul ce a aparținut au torului lor generalul GSJ. astfel că aceștia nu au făcut proba contrară că imobilele identificate de expertul și precizate în art.1 din Decizia nr.65/2005 emisă de Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație -, nu ar fi aparținut autorului contestatoarei.
Din analiza adresei nr.3906/24.07.1991 a Filialei Arhivelor Statului reiese că, cercetând dosarul nr.579/1956 din fondul Comisiei Regionale pentru verificarea gospodăriilor chiaburești, s-a constatat că la poziția 18 figurează fișa personală a chiaburului, încadrat la chiaburi din 1952, de unde rezultă că fiind inginer constructor și-a construit o frumoasă în -, astăzi comasată în cadrul, însă în 1952 i s-a dat în schimb fostului proprietar general G.
Din această adresă se poate trage concluzia că imobilul pe care l-a avut autorul intimaților-pârâți a fost reconstituit moștenitorilor defunctului, ca urmare a schimbului efectuat în anul 1952.
Faptul că imobilele precizate în decizia nr.65/2005 emisă de Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație - au fost preluate de stat în mod abuziv rezultă și din inventarul bunurilor preluate de stat, aflat la filele 94-99 dosar fond.
Întrucât imobilele identificate în raportul de expertiză nu au fost restituite apelantei potrivit Legii 18/1949 și datorită faptului că prevederile Legii 10/2001 au caracter de complinire în raport cu acte acte normative reparatorii speciale anterioare în baza art. 296 cod pr.civilă, va admite apelul, va schimba în tot sentința, iar în baza dispozițiilor art.1 alin.1 din Legea 10/2001 coroborat cu art.1 litera f din HG nr.250/2007 va admite contestația, va dispune anularea în parte a deciziei nr.65/2005 emisă de Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație -, în sensul că se va restitui în natură imobilul identificat la art.1 din decizia sus arătat și în raportul de expertiză numai contestatoarei apelantei.
Se vor menține restul dispozițiilor deciziei nr. 65/2005 a Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație - numai cu privire la notificare nr.1162/2001 formulată de contestatoarea apelantă, ținând cont de faptul că intimații și G nu au formulat contestație împotriva deciziei menționate.
În baza dispozițiilor art.274 cod pr.civilă va fi obligată intimata Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație - la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2700 lei reprezentând onorariul expertizei și onorariul avocat în toate fazele procesuale, către apelanta contestatoare. Se va respinge cererea privind obligarea intimaților persoane fizice la plata cheltuielilor de judecată, întrucât Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație - este partea căzută în pretenții, aceasta fiind persoane juridică în patrimoniul căreia se află imobilele în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de contestatoarea, domiciliată în B,-,. 5.. 4,. 17, sector 2, Cod poștal - împotriva sentinței civile nr.1171 pronunțată la 11 octombrie 2006 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimații INSTITUTUL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE, cu sediul în comuna -, Cod poștal -, Județ P, domiciliată în B,-, -. 3,. 9, sector 2, Cod poștal - și, domiciliat în B,-,. 2.. 1,. 10, sector 6, Cod poștal -, cauză trimisă spre rejudecare potrivit deciziei nr. 8486 pronunțată la 19 decembrie 2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție
Schimbă în tot sentința sus menționată în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatoarea a, în contradictoriu cu intimații INSTITUTUL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE, și .
Dispune anularea în parte a deciziei nr.65/2005 emisă de Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație - - în sensul că: se restituie în natură imobilul identificat la art.1 din decizia sus arătată și în raportul de expertiză numai contestatoarei apelante.
Menține restul dispozițiilor deciziei, numai cu privire la notificarea nr.1162/2001.
Obligă Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație către apelanta contestatoare la plata sumei de 2700 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în temen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 februarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red/tehnored.ES/CC
7.ex. 06.02.2009
fond.6148/2205 Trib.
fond.
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Elena Staicu
