Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 28/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 28/A/2010
Ședința publică din 17 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor Traian Dârjan
JUDECĂTOR:
--- -
- - -președinte al Secției civile
GREFIER:
- -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta -, împotriva sentinței civile nr. 696 din 3 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N și CONSILIUL JUDEȚEAN C, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în cauză, se prezintă reprezentanta pârâtului-intimat Primarul Municipiului C-N, consilier juridic -, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că în cursul dimineții, pârâtul-intimat Primarul Municipiului C-N a depus la dosar prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat, și în consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate.
La termenul de azi, reprezentanta pârâtului-intimat primarul Municipiului C-N, consilier juridic -, depune la dosar delegația de reprezentare.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta pârâtului-intimat Primarul Municipiului C- susține întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea apelului ca nefondat, și pe cale de consecință menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică, arătând că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare corectă dispozițiilor legale incidente în cauză. În fapt apelanta nu a depus notificare în condițiile Legii nr. 10/2001 în vederea retrocedării imobilului situat în C-N,-, astfel că pronunțarea instanței de fond asupra petitului referitor la acordarea de măsuri reparatorii ar fi fost inutilă. Cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, apreciază că ar fi trebuit respins întrucât pârâtul-intimat pe care îl reprezintă nu se află în culpă procesuală.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 696 din 3 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost respinsă excepția inadmisibilității; a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului C-N; a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean C, invocată din oficiu de instanță și respinsă acțiunea față de această parte.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul județean C, deoarece acest pârât nu intră în categoria persoanelor juridice prevăzute la art. 21 din Legea 10/2001 sau art. 29 din aceeași lege, respectiv nu apare ca entitate investită cu soluționarea notificării sau deținător al imobilului, așa cum prevede art. 26 din Legea 10/2001.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Primarul municipiului C-N, tribunalul a respins-o în considerarea faptului că, nu a apreciat inadmisibilitatea ca fiind o veritabilă excepție de procedură, ci este o problemă de drept ce verifică pe fondul cauzei, respectiv dacă acțiunea civilă îndeplinește sau nu condițiile prevăzute de lege pentru a fi admisă.
Tribunalul a constatat că reclamanta nu a formulat notificare în sensul prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea 10/2001 pentru retrocedarea imobilului.
Astfel, conform art. 22 alin. 1 din Legea 10/2001 persoanele îndreptățite aveau dreptul, ca în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să notifice unitatea deținătoare a imobilului, prin executorul judecătoresc pentru retrocedarea acestuia.
Termenul a curs începând cu data de 14.02.2001 până la data de 14.08.2001, iar acesta a fost prelungit cu o perioadă de încă 6 luni, în baza OUG 109/26.07.2001 și a OUG nr. 145/09.11.2001, aprobată prin Legea 91/2002, ultima dată legală pentru depunerea notificărilor fiind data de 14.02.2002.
Față de faptul că reclamanta nu a introdus în termenul prevăzut de lege notificare pentru redobândirea fostei proprietăți, tribunalul a constatat că aceasta nu îndeplinește o condiție prealabilă și absolut necesară pentru verificarea pretențiilor cerute de Legea 10/2001, respectiv nu a depus notificare pentru retrocedarea acestui imobil în sensul prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea 10/2001.
Tribunalul a mai constatat faptul că însăși reclamanta în cuprinsul acțiunii introductive a arătat faptul că a depus notificare în sensul Legii 10/2001 doar pentru apartamentele 5 și 6 din imobilul situat în municipiul B, str. - nr. 22, sector 2
Așa fiind, în condițiile în care Titlul 1 din Legea 247/2005, privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și Legea 1/2009 nu au prelungit termenul de depunere a notificărilor, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca vădit nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - solicitând admiterea apelului și desființarea în totalitate a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a invocat faptul că reclamantei i-a fost încălcat dreptul la apărare și dreptul de proprietate, protejat de art. 1 Protocolul 1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale.
Reclamanta a invocat faptul că pentru termenul de judecată la care instanța s-a pronunțat nu a fost citată la domiciliul procesual ales iar pentru termenul din 27.10.2009 a depus o cerere de amânare, care a fost respinsă. Prin respingerea cererii de amânare apelanta a considerat că a fost lipsită de asistență juridică calificată și de administrarea probelor.
Apelanta a apreciat că instanța fondului a aplicat greșit dispozițiile 10/2001 în ceea ce privește notificarea. A arătat că a notificat autoritățile în termenul legal, dar din lipsă de informații nu a cunoscut că pe anexa la 92/1950 figurează și imobilul din C-N, str. - nr.10, ca fiind preluat de la. Prin urmare există notificare, dar aceasta nu a cuprins toate imobilele, iar în conformitate cu /2005 autoritatea investită cu soluționarea notificării era datoare să își verifice competența teritorială și să trimită parte din notificare care cuprinde imobilul din C- către Primarul din C-N pentru soluționare.
S-a mai arătat de către reclamantă că pentru acest imobil a beneficiat de despăgubiri, potrivit 112/1995 și din acest motiv Consiliul Județean C are calitate procesuală pasivă, deoarece a emis dispoziția de despăgubire.
În concluzie reclamanta a arătat că acțiunea formulată îndeplinește condițiile de admisibilitate, în sensul că reclamanta a depus notificare, a primit despăgubiri în baza 112/1995. Întrucât imobilul a fost vândut lui reclamanta a apreciat că este îndreptățită la măsuri reparatorii la valoarea de piață al imobilului.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea apelului, ca nefondat deoarece reclamanta nu adepus notificare pentru acest imobil. S-a arătat că nu au fost îndeplinite nici prevederile art. 21 al. 1 și 2.10/2001, întrucât dacă se solicită mai multe imobile se face câte o notificare pentru fiecare imobil separat.
Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, curtea constată că apelul reclamantei este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Primul motiv de apel vizează încălcarea dreptului la apărare al reclamantei, motivul invocat este nefondat pentru următoarele considerente:
În ședința publică, din 02.10.2009, a fost prezentă reclamanta -, fără a fi asistată de avocat, însă aceasta a luat termenul de judecată din 27.10.2010, în cunoștință, potrivit art. 153 indice 1.Pr.Civ. și nu a mai fost citată. Chiar dacă reclamanta a avut domiciliul ales la avocatul care o reprezenta nici acesta nu trebuia citat deoarece prezența reclamantei la un termen este suficientă pentru a se prezuma că aceasta cunoaște termenele ulterioare. Acest fapt este confirmat de cererea de amânare formulată de domnul avocat (43), pe care era menționat termenul de judecată din 27.10.2009.
Așadar nu se poate invoca nici un viciu de procedură pentru termenul din 27.10.2009 deoarece reclamanta avea termenul de judecată în cunoștință, fiind prezentă la termenul anterior.
În ceea ce privește cererea de amânare, curtea constată că în mod legal și justificat a fost respinsă de către tribunal, deoarece reprezentantul reclamantei a invocat că are de susținut o cauză în fata altei instanțe, fără să depună și împuternicirea avocațială pentru aceea cauză. Depunerea citației nu atestă decât existența unui proces pe rolul unei instanțe, nu și faptul că reprezentantul reclamantei ar asista sau reprezenta o parte din aceea cauză.
Prin urmare corect a fost respinsă cererea de amânare. Cu toate că la acest termen de judecată, cauza a fost lăsată în pronunțare, instanța a aplicat garanțiile procesuale pentru respectarea dreptului la apărare și a amânat pronunțarea, pentru ca reprezentantul reclamantei să depună concluzii scrise.
Așadar dreptul la apărare a fost respectat prin aplicarea dispozițiilor art. 156 al. 2.Pr.Civ.și în consecință primul motiv de apel este nefondat.
Al doilea motiv de apel vizează împrejurarea că reclamanta a notificat legal pârâta cu privire la imobilul din C-N, str. - nr.10.
După cum învederează reclamanta în motivarea acțiunii aceasta a formulat două notificări: nr. 1764/26.07.2001 și nr. 1765/26.07.2001 prin care a solicitat restituirea în natură a apartamentelor 5, și 6 din imobilul situat în B,str. -,nr. 22, sectorul 2, care au aparținut mătușii sale și au fost naționalizate potrivit 90/1952.
Rezultă fără dubiu că reclamanta nu a formulat nici o notificare cu privire la imobilul din C-N, str. - nr.10. Este real că în 2003 într-o adresă a Primăriei B se menționează că antecesoarea reclamantei avut în proprietate și un imobil în C-N, str. - nr.10. Această informație nu este nouă pentru reclamantă, deoarece pentru acest imobil din C- reclamanta a primit suma de 102.171.842 lei cu titlu de despăgubiri, potrivit Hotărârii 21/29.05.2000(26).
Din adresa -/2/452.1/16.09.2009 Primăria Municipiului C-N a învederat reclamantei că nu-i poate onora cererea de acordarea măsurilor reparatorii deoarece acest imobilul, din C-N, str. - nr.10, nu s-a depus notificare numai în 03.08.2009(f28).
Potrivit art. 22.10/2001 persoana îndreptățită putea notifica persoana juridică,deținătoarea imobilului în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, termen care a fost prelungit încă 6 luni, cum corect a arătat instanța de fond.
În al. 5 al art. 22.10/2001 se prevede și sancțiunea pentru nerespectarea termenului de notificare, pierderea dreptului de a solicita măsuri reparatorii în natură sau în echivalent.
Prin urmare din aceste dispoziții legale rezultă că pe lângă rolul pe care îl are o somație de a pune în întârziere pe debitor, notificarea mai are și alte funcții. În primul rând notificarea este manifestarea de voință a persoanei îndreptățite de a sesiza persoana deținătoare a imobilului cu cererea de măsuri reparatorii. Apoi această notificare are rolul de a declanșa procedura administrativă de soluționare a notificării și face dovada deplină că a sesizat comisia în termenul prevăzut de lege, deoarece în afara acestui termen numai beneficiază de protecția legală a valorificării acestuia.
Legea 10/2001 conferă posibilitatea pentru persoanele îndreptățite de a beneficia de măsuri reparatorii, dar aceasta este o facultate de care se poate uza sau nu și nu o obligație a persoanei îndreptățite. Faptul că reclamanta a beneficiat de măsurile reparatorii prevăzute de 112/1995, nu înseamnă că persoana deținătoare a imobilului trebuia să stabilească și măsuri reparatorii în baza 10/2001 în lipsa notificării.
Nu poate fi primită apărarea reclamantei că notificarea depusă nu a cuprins toate imobilele antecesoarei ei, deoarece acesta cunoștea dispozițiile legale în materie și a formulat două notificări pentru cele două apartamente din
S-a invocat faptul că imobilul a fost preluat nelegal de la antecesoarea reclamantei, dar aceasta este doar o condiție necesară, dar nu și suficientă în lipsa notificării.
Prin urmare, curtea constată că dispozițiile legale au fost corect aplicate și criticile reclamantei, sunt nefondate. În temeiul art. 296.Pr.Civ. curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 696 din 3 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul civil nr-, pe care o va menține
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 696 din 3 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul civil nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red. dact. GC
5 ex/11.03.2010
Jud.primă instanță:
Președinte:Tania Antoaneta Nistor Traian DârjanJudecători:Tania Antoaneta Nistor Traian Dârjan
