Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 283/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.283
Ședința publică din 9 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.2894/PI/8.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului T, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru reclamanții apelanți și consilier juridic în reprezentarea pârâtului întimat.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța procedează la comunicarea întâmpinării formulată de pârâtul intimat și depusă prin serviciul registratură cu apărătorul reclamanților apelanți.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul reclamanților apelanți solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii contestației, anularea dispoziției nr. 1388 din 27.04.2007 emisă de Primarul municipiului T, urmând ca instanța să dispună restituirea în natură a imobilului în litigiu, iar în subsidiar, acordarea de despăgubiri, arătând că terenul este liber și se poate restitui în natură, motivarea instanței de fond în sensul că imobilul nu poate fi restituit în natură întrucât nu întră sub incidența Legii nr. 10/2001 este nefondată, întrucât, potrivit art.10 alin. 4 din acest act normativ, se restituie n natură inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început construcția, or, pe terenul în litigiu nu a început construcția de interes public, instanța neavând în vedere nici dispozițiile art.6 alin.1 din aceeași lege, potrivit cărora nu prezintă relevanță afectațiunea actuală a imobilelor solicitate.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea apelului și menținerea dispoziției emise de primar, arătând că pentru cota de 3600 /- părți înscrisă în CF 9733 și cota de 4/6 parte din 1550/- părți înscrisă în CF 9908 T au fost acordate despăgubiri, restituirea în natură nefiind posibilă întrucât prin HCL 230/1999 au fost aprobate planuri urbanistice, iar pășunea din a fost atribuită în baza Legii nr. 18/1991 prin ordinul al prefectului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
prin sentința civilă nr. 2894 din 8 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a fost respinsă contestația precizată, formulată de contestatorii și împotriva dispoziției nr.1388 din 27.04.2007 a Primarului municipiului
Tribunalul a reținut că prin contestația formulată de contestatorii și, înregistrata pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 4428/30/01.06.2007, în contradictoriu cu întimatul Primarul Municipiului T, s-a solicitat anularea dispoziției nr. 388/27.04.2007 emisă de Primarul municipiului T și, pe cale de consecință, obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții prin care să admită cererea de restituire în natură a terenului situat în T, înscris în CF colectiv nr. 21 T, în cotă parte de 3600/- părți conform detaliilor din CF nr. 9733 T, în suprafață de 0,89 ha și cota parte de 4/6 părți din 1550/459.669 părți, conform CF nr.9908 T, în suprafață de 0,89 ha, și nu prin echivalent și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea contestației, contestatorii au arătat că prin dispoziția contestată, au fost respinse notificările cu nr. 549 di 05.11.2001 și nr. 550 din 05.11.2001, prin care aceștia au solicitat restituirea în natură a terenului situat în T, înscris în CF colectiv nr. 21 T, în cotă parte de 3600 /- părți conform detaliilor din CF nr. 9733 T, în suprafață de 0,89 ha și cota parte de 4/6 părți din 1550/459.669 părți, conform CF nr.9908 T, în suprafață de 0,89 ha, motivându-se că "terenul revendicat nu este identificat și reprezintă cote părți din pășunea (zona - -), iar acesta este afectat de lucrări în interes public și potrivit ordinului prefectului nr. 947/24.06.1999 a fost trecută în proprietatea privată a Municipiului T în administrarea Primăriei Municipiului
Raportat la dispozițiile legale în materie și la starea de fapt a imobilului, notificările înregistrate sub nr. 549/05.11.2001 și nr. 550/05.11.2001, având ca obiect restituirea în natură a terenului solicitat, au fost respinse în mod nelegal. Motivele invocate în dispoziția contestată, apreciază contestatorii, nu corespund realității, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu au suport legal.
Contestatorii mai arată că terenul a cărui restituire în natură au solicitat-o reprezintă cote părți din pășunea comunală, înscrisă în CF colectiv 21 T, identificată atât de către pârât, cât și prin raportul de expertiză tehnică întocmit în dosarul nr. 10447/CA/2005 al Tribunalului Timiș de expertul G, ca fiind situată în T, zona - -, la ieșirea înspre, pe partea dreaptă a drumului, cuprinsă între str. - -, str. -. -, DE 620, 670 și calea ferată.
Prin urmare, cotele părți la care sunt îndreptățiți contestatorii fac parte dintr-un teren identificat și delimitat, situație în care motivarea pârâtului, conform căreia terenul revendicat nu este identificat, este.
Mai arată că se află în situația unei coproprietăți indivize, iar atribuirea fiecărui coproprietar a unei părți divize, determinată materialmente din acest teren, în loc de partea indiviză abstractă, are loc pe calea sistării stării de indiviziune, valoarea părții divize fiind proporțională și echivalentă cu aceea a părții indivize anterioare.
In atare situație, faptul că cererea de restituire în natură are ca obiect cote ideale, abstracte, nedeterminate materialmente, care fac parte însă dintr-un teren identificat și delimitat, nu poate constitui un impediment la restituirea terenului în natură.
Arată că potrivit art.10 alin. 4 din Legea nr.10/2001 republicată,se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început construcția acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate.
In fapt, pe terenul denumit "pășunea comunală", nu a început construcția lucrărilor de interes public la care face referire pârâtul.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuat în dosarul nr. 10447/CA/2005 al Tribunalului Timiș de expertul G, pentru terenul din 05.06.2006, din întreaga suprafață reprezentând pășunea comunală, doar o porțiune, în suprafață de 24,5 ha, în partea de est, la intersecția străzii - - cu str. -. -, este ocupată de construcții, respectiv zona comercială și de, iar în partea dinspre calea ferată, cimitirul, cantonul și pasajul.
Din totalul suprafeței măsurate, 101 ha reprezintă teren liber de construcții corespunzând locației nr. top. -,23428, 23429 care conform nr. 21 T se află în proprietatea membrilor fostei Asociații de "".
Mai arată reclamanții că nu este lipsit de relevanță și faptul că din totalul suprafeței de 168 ha, 1100 mp. care reprezintă terenul deținut de membri asociației (potrivit procesului-verbal din 27 noiembrie 1943), a fost revendicată în total, de către succesori, doar suprafața de 50 ha 608,9 mp (conform tabelului nominal centralizator al succesorilor membrilor asociației ), deci J din suprafața de teren liber de construcții, potrivit raportului de expertiză invocat.
Cum, raportat la dispozițiile legale, împrejurarea că terenul în speță este afectat de lucrări de interes public ar putea avea ca efect respingerea cererii de restituire în natură doar în situația în care ar fi început construcția acestora, iar regula restituirii în natură a imobilelor care fac obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001 este consacrată, de principiu, în textul general cuprins de art. 7 alin. 1 din actul normativ, excepțiile privind restituirea prin echivalent fiind limitativ prevăzute și de strictă interpretare, este evident că în situația în care terenul este liber, așa cum rezultă din raportul de expertiză, se impune restituirea acestuia în natură.
Nici împrejurarea că, potrivit ordinului prefectului nr. 947/24.06.1999, pășunea comunală a fost trecută în proprietatea privată a Municipiului T, în administrarea Primăriei T, în baza Legii nr. 18/1991, nu poate constitui un impediment la restituirea în natură a terenului în cotele părți deținute de reclamanți.
Astfel, potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
De asemenea, conform art. 6.1 lit. c din nr.HG 250/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, în cursul procedurii administrative de soluționare a notificărilor nu prezintă relevanță afectațiunea juridică actuală a imobilelor solicitate, fiind fără relevanță juridică calificările Legii nr. 213/1998 cu modificările și completările ulterioare sau alte acte normative subsidiare acesteia.
Pe de altă parte, având în vedere că terenul a trecut în proprietatea statului prin efectul Legii nr. 18/1991, în cauză ar fi incidente, prin similitudine, dispozițiile art. III alin. 11din Legea nr. 169/1997, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, potrivit cărora actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil.
Mai arată contestatorii că, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat în data de 27.11.1943, cu ocazia constituirii Asociației de pășunat, aportul membrilor persoane fizice a fost de 168 ha, 1100 mp, iar aportul Primăriei T, de 183 ha, 4608 mp.
Din totalul suprafeței de 351 mp. 5608 mp. cât a reprezentat terenul asociației, prin ordinul prefectului nr. 947/24.06.1999 a fost trecută în proprietatea privată a Municipiului T, iar administrarea Primăriei T, în baza Legii 18/1991, doar suprafața de 267,63 ha din pășunea comunala.
Din totalul suprafeței de 351 ha, 5608 mp. cât a reprezentat pășunea comunală, a rămas o suprafață de 83,93 ha care nu a trecut în proprietatea privată a Municipiului T ca efect al ordinului invocat de pârât, situație în care, pentru această suprafață de teren, nu mai subzistă motivele care vizează proprietatea privată a Municipiului T și, implicit, faptul că terenul este afectat de lucrări de interes public.
In drept a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată și ale HG nr. 250/2007.
Intimatul Primarul Municipiului Taf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației formulată de către contestatori cu consecința menținerii dispoziției nr. 388/27.04.2007 ca fiind legală și emisă în conformitate cu legislația în materie.
In motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, prin soluționarea dosarului întocmit în baza notificării nr. 550/05.11.2001, depusă la Biroul executorului judecătoresc, înregistrată la Primăria Municipiului T cu nr. -/8.11.2001 prin care numiții și au solicitat restituirea în natură, pe amplasament, sau atribuirea unei pășuni în echivalent cu privire la cota de 3600/456.669 parte din pășunea comunală înscrisă în CF 21 T, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a constatat că aceștia fac dovada calității de persoane îndreptățite și a dreptului de proprietate invocat în conformitate cu prevederile art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, modificată.
Întrucât restituirea în natură a pășunii pe vechiul amplasament sau atribuirea unei pășuni în echivalent nu este posibilă, pentru cota de 3600/456.669 părți înscrisă în CF nr. 9733 T și cota de 4/6 parte din 1550/459.669 părți, înscrisă în CF nr. 9908 T s-au acordat despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, contestatorilor și.
Restituirea în natură nu a fost posibilă întrucât prin HCL nr. 230/1999, 204/2003 și 271/2003 au fost aprobate planuri urbanistice pe terenul ce formează pășunea, iar pășunea a fost atribuită în baza Legii nr. 18/1991 prin ordinul al prefectului nr. 947/24.06.1999. Atât timp cât acest ordin nu a fost atacat și anulat de către instanțele de judecată, acesta a intrat în vigoare și și-a produs efectele juridice, intrând în circuitul civil.
Contestatorii invocă existenta unui raport de expertiză, probă extrajudiciară în prezentul litigiu, întocmit de expertul tehnic G, în dosar nr. 10447/CA/2005 al Tribunalului Timiș, având-o ca reclamantă pe Asociația de, al cărui obiectiv a fost să identifice prin numere topografice și numere cadastrale terenurile înscrise în CF 1456 T -, CF nr. 3700 T -, terenuri ce fac obiectul notificării nr. 245/2005, precum și întocmirea planului de situație, a planului cadastral și a planului de încadrare în zonă.
Intimatul învederează că nu a fost de acord cu raportul de expertiză și concluziile acestuia, deoarece expertul nu făcea referire la situația juridică a imobilelor cuprinse în expertiză, ce compun actuala pășune, respectiv nu a ținut cont de toate transformările suferite de aceste terenuri.
Totodată, mai arată intimatul că în decursul anului 2002 s-a procedat la întocmirea documentației cadastrale, prin înscrierea într-un CF nedefinitiv nr. nou Tap arcelelor ce compun pășunea, prin Anexa la ordinul prefectului nr. 947/1999.
În urma cererii adresată către OJCGC T s-a obținut avizarea favorabilă a documentației tehnice necesare obținerii unui CF nedefinitiv nr. nou Pe lângă Obiectivele de, respectiv Cimitirul Militar Ortodox, pe teren s-au mai aprobat în plus, față de ceea ce a menționat expertul, execuția celui de al treilea obiectiv adică Completare zonă de locuințe, str. - -, respectiv atribuirea a 320 de parcele către tineri, în vederea construirii de locuințe proprietate personală prin nr. 204/2003 respectiv nr. 120/2004.
Prin sentința civilă nr. 492/CA/29.09.2006 Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația de T și s-a formulat recurs ce a fost respins prin decizia nr. 69/31.01.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, în dosar nr-.
Prin procesul-verbal de afișare nr. SC 2007-8254/06.04.2007 s-a adus la cunoștință publică că Primăria municipiului T nu deține bunuri disponibile sau servicii care pot fi acordate în compensare, ca atare nici atribuirea în echivalent a unui teren contestatorilor nu a fost posibilă.
Prin urmare, întrucât contestatorii au făcut dovada calității de persoană îndreptățită, cât și a dreptului de proprietate invocat, acestora li s-au acordat despăgubiri, care vor fi stabilite de Secretariatul Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor.
Intimatul a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii dispoziției nr. 388/27.04.2007 notificatorilor și.
Contestatorii și și-au precizat contestația, la data de 10 iulie 2008, prin care arată că numărul dispoziției atacată emisă în data de 27.04.2007 de Primarul Municipiului T este 1388 și nu 388 cum s-a menționat în contestație și în precizarea de acțiune. Întrucât ștampila de conformitate cu originalul a Primăriei Taf ost aplicată peste numărul dispoziției comunicată acestora, acoperit în parte, motiv pentru care din eroare a indicat acest număr. Eroarea a fost menținută și datorită intimatului, emitent al dispoziției, care, în întâmpinarea formulată, indică drept număr al dispoziției contestate nr.388, număr pe care îl menționează și în obiecțiunile la raportul de expertiză efectuat în cauză. În urma verificării dosarului administrativ depus în copie la dosar, în care se află și o copie a dispoziției atacate fără ștampila de conformitate aplicată pe numărul dispoziției, s-a constatat de către contestatori că numărul dispoziției este 1388 și nu 388.
Analizând contestația precizată, tribunalul a constatat că aceasta este nefondată întrucât prin HCL T nr. 230/1999, 204/2003 și nr. 271/2003, pe terenul ce formează pășunea au fost aprobate planuri urbanistice, terenul fiind atribuit, în baza Legii nr. 18/1991, prin ordinul prefectului nr. 947/24.06.1999, în proprietatea privată a Municipiului T, în administrarea Primăriei Municipiului T, iar conform art. 8 alin. 1 Legii nr. 10/2001, nu intră sub incidența prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, ordinul menționat intrând în circuitul civil, deoarece nu a fost anulat de către instanțele de judecată.
In acest context, în decursul anului 2002 s-a procedat la întocmirea documentației cadastrale pentru înscrierea într-un CF nedefinitiv nou Tap arcelelor ce compun pășunea, conform anexei la ordinul prefectului nr. 947/1999 și s-a obținut avizarea favorabilă a documentației tehnice necesare, pe terenul din litigiu, pe lângă obiectivele " de și Cimitirul Militar Ortodox ", aprobându-se și execuția celui de al treilea obiectiv" Completare zona de locuințe, str. -. - " respectiv atribuirea a 320 parcele către tineri, pentru construirea de locuințe personale, conform nr. 204/2003 și nr. 120/2004, iar prin procesul-verbal de afișare 207-8254/06.04.2007 s-a adus la cunoștința publică faptul că Primăria municipiului T nu deține bunuri disponibile sau servicii care pot fi acordate în compensare, nefiind deci posibilă nici atribuirea altui teren în echivalent în proprietatea contestatorilor, acestora acordându-li-se despăgubiri ce vor fi stabilite de Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru cotele de 3600/456.669 din CF nr. 9733 T, și 4/6 din 1550 /459.669, înscrisă în CF 9908 T, conform dispoziției 1388/2007 a Primarului municipiului
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen reclamanții, solicitând schimbarea ei în tot, în sensul admiterii contestației, anulării dispoziției atacate și, în principal, restituirea în natură a terenului, iar în subsidiar, obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură.
În motivarea apelului arată că instanța de fond a respins contestația, însă a omis să analizeze precizarea de acțiune de la fila 202 din dosar, prin care au solicitat restituirea în natură de către instanță a terenului, conform deciziei nr.20/19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii și publicată în MO nr.764/12.11.2007.
Reclamanții arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că regimul terenului în cauză este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991, iar nu de Legea nr. 10/2001, deoarece această reținere este contrară nu numai dispoziției contestate, ci și sentinței civile nr.1573/17.12.2004 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.1307/30.05.2005 a Curții de APEL TIMIȘOARA și irevocabilă prin decizia civilă nr.2928/17.03.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și sentinței civile nr.1578/17.12.2004 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.864/A/8.04.2005 a Curții de APEL TIMIȘOARA și irevocabilă conform deciziei civile nr.9125/11.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a reținut că terenul din CF 21 T face obiectul Legii nr. 10/2001, iar dispozițiile art.8 din acest act normativ nu pot fi reținute în cauză.
Mai arată că în mod greșit tribunalul a reținut și că terenul este afectat de lucrări de interes public, deoarece art.10 alin.4 din Legea nr. 10/2001 prevede restituirea în natură inclusiv a terenurilor fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început construcția acestora. Or, pe terenul în litigiu nu a început construcția lucrărilor invocate, așa cum s-a reținut în raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, dar la care instanța de fond nu face nici o referire.
Reclamanții arată că potrivit concluziilor expertizei suprafața de 101 ha este teren liber fără construcții și este posibilă restituirea în natură a suprafeței de teren pretinsă în cauză.
Reclamanții mai arată că în mod greșit tribunalul a reținut că prin ordinul prefectului nr.947/24.06.1999 terenul a fost atribuit în baza Legii nr.18/1991 în proprietatea privată a Municipiului T și în administrarea Primăriei municipiului T, iar restituirea nu este posibilă câtă vreme acest ordin a întrat în circuitul civil și nu a fost anulat pe cale judecătorească.
În acest sens reclamanții invocă dispozițiile art.6 alin.1 din Legea nr. 10/2001 și art. 6.1 din HG nr.250/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, potrivit cărora nu prezintă relevanță afectațiunea juridică actuală a imobilelor solicitate, atâta vreme cât art.9 din lege dispune că restituirea în natură are loc în ce privește imobilele preluate abuziv indiferent în posesia cui se află în prezent, astfel încât ordinul prefectului nu poate constitui un impediment în a se dispune restituirea în natură a terenului către reclamanți.
În apel s-au depus deciziile civile nr.2928/17.03.2006 și nr.9125/11.11.2005 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și nr.1307/30.05.2005, nr.864/A/8.04.2005 ale Curții de APEL TIMIȘOARA.
Prin întâmpinare pârâtul Primarul municipiului Tas olicitat respingerea apelului, arătând că nu este posibilă în cauză nici restituirea în natură pe vechiul amplasament și nici atribuirea în natură a unei suprafețe echivalente, ci numai acordarea de despăgubiri, întrucât prin HCL nr.230/14.09.1999 au fost aprobate planuri urbanistice, iar terenul în cauză face parte din pășunea, ce a fost atribuită în baza Legii nr. 18/1991 prin ordinul prefectului nr.947/24.06.1999 în proprietatea privată a Municipiului T și în administrarea Primăriei Municipiului
De asemenea, arată că raportul de expertiză nu reflectă situația juridică a terenului, ce a suferit transformări, întrucât în anul 2002 s-a întocmit documentația cadastrală și s-a aprobat documentația tehnică pentru construirea de locuințe conform HCL nr. 204/2003 și nr. 120/2004.
În concluzie, arată că sentința primei instanțe este temeinică și legală.
Analizând apelul declarat de reclamanți, în raport de criticile formulate, de apărarea pârâtului, de probele dosarului și de dispozițiile art. 282-297 Cod procedură civilă Curtea apreciază că este întemeiat.
Prin contestația adresată tribunalului reclamanții au solicitat anularea dispoziției nr. 1388/27.04.2007 emisă de pârât și obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură a terenului în cauză.
Ulterior, conform cererii de la fila 202, la 23.11.2007 reclamanții au precizat acțiunea, invocând decizia nr.20/19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii și obligatorie pentru instanțe conform art.329 alin. 3 Cod procedură civilă, solicitând ca instanța să dispună restituirea în natură a ternului ce face obiectul cauzei și numai în subsidiar să fie obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție de restituire în natură.
După cum rezultă din considerentele sentinței apelate, tribunalul a reținut numai că prin HCL nr.230/1999, nr.204/2003 și nr.271/2003 terenul ce formează pășunea este afectat de planuri urbanistice și potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 regimul juridic al acestuia este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991.
S-a mai reținut că în anul 2002 s-a întocmit documentația cadastrală și s-a avizat favorabil documentația tehnică necesară pentru obiectivele arătate, concluzionându-se că nu este posibilă atribuirea unui alt teren în echivalent în proprietatea reclamanților.
Astfel, Curtea constată că tribunalul nu s-a pronunțat în cauză asupra cererii reclamanților de restituire în natură a terenului, atâta vreme cât a reținut în mod greșit că art. 8 alin.1 din Legea nr. 10/2001 exclude terenul în cauză de sub incidența acestui act normativ, ignorând puterea de lucru judecat a deciziilor civile nr. nr.2928/17.03.2006 și nr.9125/11.11.2005 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și deciziile civile nr.1307/30.05.2005, nr.864/A/8.04.2005 ale Curții de APEL TIMIȘOARA, prin care s-a statuat irevocabil că terenul pășunea, din care face parte și terenul revendicat de reclamanți, face obiectul Legii nr. 10/2001.
Pe de altă parte, Curtea mai constată că tribunalul nu a dat eficiență nici concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză și nici dispozițiilor art.6 alin.1 și art.1 din Legea nr. 10/2001 și art. 6.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr.250/2007.
Ca urmare, Curtea constată că susținerile reclamanților în apel constând în aceea că prima instanță nu a soluționat cauza cu luarea în considerare a precizării de acțiune sunt întemeiate.
Potrivit art.129 al.6 Cod procedură civilă instanța de fond era datoare să hotărască asupra obiectului cererii dedusă judecății, iar potrivit art. 297 alin.1 Cod procedură civilă, atâta vreme cât prima instanță nu a cercetat fondul cauzei se impune desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În baza acestor considerente Curtea urmează că admisă apelul declarat de reclamanți și să desființeze sentința primei instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTSE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.2894/PI/8.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Timiș.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Dr.- - - -
GREFIER
- -
Red.AC/11.12.2008
Dact./11.12.2008
Tribunalul Timiș -JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
5 ex.- 3 com
Se comunică cu:
- T,-, jud.
- T, nr,39.A,.12, jud.
Primarul municipiului T - T, CD nr.1
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat
