Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 288/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 288/R/2010
Ședința publică din 09 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor Marta Carmen Vitos
JUDECĂTORI
--- -
--- -
- -președinte al Secției civile
GREFIER:
TARȚA
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - împotriva încheierii civile din 27 ianaurie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții-initmați, PREFECTUL JUDEȚULUI C, COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR C ȘI COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR C-N, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001 - recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.
La apelul nominal se prezintă mandatarul reclamantei-recurente, soțul acesteia, potrivit procurii judiciare autentificată sub nr. 2695/18 iunie 2008 de către Biroul Notarilor Publici Asociați "" - municipiul B ( 65 dosar fond), lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, și în consecință sesizarea Curții Constituționale, fără cheltuieli de judecată. Arată că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de inadmisibilitate, excepția invocată se află în strânsă legătură cu soluționarea cauzei și cu sentința civilă pronunțată de instanța de fond, în sensul că în considerentele acesteia se susține incidența Legii nr. 10/2010, implicit art. 2 alin. 1 lit. h din această lege. Deși în motivarea acțiunii reclamanta a invocat în mod constant incidența prevederilor art. 33 alin. 1 și art. 34 din Legea nr. 1/2000, art. III din Legea nr. 169/1997, art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 republicată, subliniază totodată lipsa de incidență a prevederilor Legii nr. 10/2001, însă consideră că prin respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, reclamanta se află în situația de a nu se putea apăra.
În timpul susținerii recursului, se prezintă în instanță pârâtul-intimat, căruia instanța îi aduce la cunoștință mersul dezbaterilor, apoi i se acordă cuvântul asupra recursului formulat de reclamantă împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Pârâtul-intimat arată că lasă soluționarea recursului la aprecierea instanței.
CURTEA
Prin încheierea ședinței publice din 27 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de cu privire la constatarea neconstituționalității art. 2 al.1 lit. b din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie -1945-22 decembrie 2.; a fost admisă cererea de amânare a cauzei pusă în discuție de instanță, pentru împlinirea termenului de recurs, stabilit prin hotărârea atacată.
Pentru a pronunța această încheierea, tribunalul a reținut că textul a cărui neconstituționalitate s-a cerut a se constata, art. 2 al.1 lit. b din Legea nr.10/2001, nu are legătură cu soluționarea cauzei în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Având în vedere că nu este îndeplinit termenul de recurs stabilit în hotărâre, a fost admisă cererea de amânare a cauzei pusă în discuție din oficiu de către tribunal.
Împotriva acestei încheieri a promovat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale, cu consecința anulării încheierii Tribunalului Cluj din data de 27.01.2010.
În motivarea recursului s-a arătat că nu subzistă niciunul din motivele de inadmisibilitate prev. de art. 6 și art. 29 din Legea nr. 47/1992. Reclamanta a arătat că excepția de neconstituționalitate a disp. art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr.10/2001 are strânsă legătură cu soluționarea cauzei, deoarece în considerentele sentinței civile nr. 12606/16.10.2009 pronunțată de Judecătoria Cluj -N se face referire la incidența Legii nr.10/2001.
În motivarea acțiunii și a intervențiilor ulterioare în proces, reclamanta învederează că a invocat constant incidența art. 33 alin. 1 și 34 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, cu referire la art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, subliniind lipsa de incidență a Legii nr.10/2001, implicit a art. 2 alin. 1 lit. h, care se referă la preluarea unor imobile în proprietatea statului cu titlu valabil și a cărui neconstituționalitate a fost argumentată de reclamantă.
Întrucât cererea de sesizarea Curții Constituționale a fost respinsă, reclamanta consideră că i-a fost lezat dreptul de apărare și dreptul de a beneficia de un proces echitabil.
Analizând încheierea recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare,care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Dispozițiile legale mai sus arătate stabilesc condițiile necesare pentru sesizarea Curții Constituționale. Curtea Constituțională poate fi sesizată cu excepția neconstituționalității unei dispoziții legale invocate din oficiu de către instanță sau părți și dispoziția legală, a cărei neconstituționalitate se solicită a se costata, trebuie să aibă legătură determinantă cu soluționarea litigiului. O altă condiție ce rezultă din acest text este aceea că nu este necesară sesizarea Curții Constituționale dacă printr-o decizie anterioară s-a stabilit neconstituționalitatea dispoziției legale respective.
Din dispozițiile legale mai sus reținute rezultă că instanța, în fața căreia se invocă o excepție de neconstituționalitate, este un veritabil filtru legal, sesizarea Curții Constituționale făcându-se numai în situația în care excepția de neconstituționalitate are legătură cu soluționarea cauzei.
În cazul de față, în mod corect tribunalul a verificat dacă sunt îndeplinite sau nu, condițiile de sesizare a Curții Constituționale cu excepția neconstituționalității art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr.10/2001.
Reclamanta a investit instanța cu o plângere împotriva hotărârii nr. 247/20.03.2005 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C, prin care a fost confirmată hotărârea Comisiei Municipale C-N din data de 07.02.2008, prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii reclamantei către Comisia de Aplicare a Legii nr.10/2001, având ca obiect terenul înscris în CF 8780 C- Reclamanta a mai solicitat constatarea nulității Ordinului Prefectului nr. 682/2001 și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei pe terenul înscris în Cf 8780 C-N în temeiul disp. art. 33 alin. 1 și art. 34 din Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005 și OUG nr. 127/2005. Reclamanta și-a extins acțiunea față de pârâții și pentru ca această hotărâre să le fie opozabilă pârâților ( 73). Ulterior, reclamanta și-a extins acțiunea și față de și, deoarece sunt proprietarii imobilului situat în C-N,-.
Judecătoria a respins acțiunea reclamantei și a arătat în considerente că terenului în litigiu nu i se aplică dispozițiile Cap. III a Legii nr. 18/1991, nici disp. art. 36 alin. 5, ci disp. art. 8 din Legea nr. 10/2001, deoarece terenul se află în intravilanul orașului
În criticile formulate prin apelul declarat, reclamanta arată că terenului în litigiu i se aplică disp. art. 34 din Legea nr. 1/2000, art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 și îndreptățită la reconstituire este reclamanta și nu pârâtul. Reclamanta a arătat că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, deoarece aceasta este o lege reparatorie cu caracter general și legiuitorul a dorit să excludă din domeniul de aplicare a acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată și Legea nr. 1/2000 ( 8).
Apelanta reclamantă a considerat că art.8 alin. 1 din Legea nr.10/2001 exclude de la aplicarea Legii nr.10/2001 toate terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000.
Din cele mai sus reținute, curtea constată că acțiunea cu care reclamanta a investit instanța este o plângere bazată pe legile reparatorii emise în domeniul fondului funciar, respectiv Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000 și prin criticile formulate în apel, aceasta exclude cu desăvârșire aplicarea Legii nr.10/2001.
, prin cererea înregistrată în 19.01.2010 reclamanta a invocat neconstituționalitatea disp. art. 2 alin.1 lit. h din Legea nr.10/2001, apreciind că această dispoziție legală are o legătură nemijlocită cu soluționarea cauzei.
În cazul de față, excepția neconstituționalității dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr.10/2001 nu prezintă relevanță, întrucât nici reclamanta în acțiunea cu care a investit instanța nu a solicitat aplicarea acestor dispoziții legale și nici instanța de fond când a înlăturat aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000 nu a făcut referire la aceste dispoziții a Legii nr.10/2001, ci la art. 8 din legea mai sus citată.
Nu poate fi primită critica recurentei, potrivit căreia că în lipsa sesizării Curții Constituționale este îngrădit dreptul de apărare și de a beneficia de un proces echitabil, întrucât invocarea unei excepții de constituționalitate se face cu respectarea dispozițiilor legale în materie. Altfel, părțile ar putea abuza de drepturile procesuale și s-ar ajunge la rezultatul contrar celui stipulat de legiuitor.
Dreptul la un proces echitabil nu presupune ca partea să uzeze de toate mijloacele procedurale fără nici o selecție, invocarea excepției de neconstituționalite putând fi făcută numai în condițiile expres stipulate de art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Având în vedere cele mai sus reținute, curtea apreciază că dispozițiile legale prevăzute de Legea nr. 47/1992 au fost corect aplicate, motiv pentru care nu este incident art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. și în consecință, în temeiul art. 312 Cod proc.civ, va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - împotriva încheierii civile din 27 ianuarie 2010 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - --- - -
GREFIER
TARȚA
Red. dact. GC
9 ex/15.02.2010
Jud. apel:,
Președinte:Tania Antoaneta Nistor Marta Carmen VitosJudecători:Tania Antoaneta Nistor Marta Carmen Vitos
