Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 291/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR 291/

Ședința publică din 8 decembrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Eleonora Spiridon

JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase

Grefier - -

S-au luat în examinare apelurile civile declarate de: apelanta pârâtă SC 2000 SUD, cu sediul în Sud, str.- nr.3, jud. Constanta, apelanta pârâtă HG)., cu domiciliul ales în B,-..3 și apelantul intervenient, cu domiciliul ales în Constanta,-.-V 25,.B,.2,.16, împotriva sentinței civile nr.488 din 22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul ales în C,-, -. 53, având ca obiect Legea 10/2001

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă: apelanta pârâtă 2000 reprezentată de avocat, conform împuternicirii avocațiale AV nr. 17244/2008, apelanta pârâtă reprezentată de avocat potrivit împuternicirii avocațiale nr. 69/2008, apelantul intervenient reprezentat de avocat în baza împuternicirii avocațiale AV nr. 04277/2008 și intimatul reclamant - reprezentat de avocat conform împuternicirii avocațiale nr. 102/2008.

Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.

După referatul grefierului de ședință;

Avocatul apelantei pârâte învederează instanței că, la judecata în fond a pricinii a solicitat ca reclamantul să facă dovada notificărilor formulate în baza Legii 10/2001. La dosar există notificările însă nu există dovezile de înaintare a acestora. Insistă asupra acestei probe pentru că instanța de fond a respins-o în mod nelegal.

Avocatul apelantului intervenient, precizează că nu are alte cereri de formulat și nici acte de depus la dosar, apreciind cauza în stare de judecată.

Apărătorul intimatului reclamant se opune cererii formulate de apelanta cu motivarea că nu se impune o astfel de probă întrucât instanța nu a fost sesizată cu o contestație în temeiul Legii 10/2001 ci cu o acțiune în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare și a licitației, iar imobilul a fost vândut înainte de soluționarea notificărilor. Din punctul său de vedere s-au depus toate actele, cauza aflându-se în stare de judecată.

Instanța respinge cererea apelantei pârâte și, reținând că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat și nici înscrisuri de depus la dosar, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor.

Având cuvântul pentru apelanta pârâtă 2000, apărătorul acesteia solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii.

În susținerea apelului arată că instanța de fond nu a motivat în fapt și în drept capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a licitației, care de altfel, privea mai multe imobile. Singurele referiri la organizarea licitației sunt în legătură cu reaua credință a cumpărătoarei și argumente legate de consimțământ, care nu au legătură cu cauza întrucât judecata trebuia să se raporteze la condițiile existente în momentul organizării licitației și nu ulterior. Acest capăt de cerere urmează a fi respins pentru că nu are nicio legătură cu încheierea actului de vânzare-cumpărare.

În legătură cu constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între societatea pârâtă și, față de temeiul juridic invocat, urmează a se reține că vânzarea s-a efectuat cu respectarea normelor legale la acea dată și actul a fost încheiat cu bună credință.

Urmează de asemenea, a se avea în vedere datele la care s-au depus notificările de restituire a imobilului. La. 2000, au fost depuse după încheierea actelor de vânzare-cumpărare. Această societate a fost divizată, iar din anexele protocolului de predare-primire a activului și pasivului, nu rezultă că a făcut obiectul vreunei cereri de restituire. În momentul înființării societății și încheierii actului de vânzare-cumpărare nu era înregistrată nicio notificare de retrocedare a bunului, astfel că B credință nu poate fi răsturnată iar reclamantul nu a făcut dovada existenței rele credințe a 2000 la încheierea actului.

Pune de asemenea concluzii de admitere și a celorlalte două apelul în ceea de privește fondul cauzei și excepțiile invocate.

Pentru apelanta pârâtă, apărătorul acesteia având cuvântul susține că la data achiziționării imobilului prin licitație nu exista înregistrată notificare de retrocedare nici la primărie și nici la societatea pârâtă. Procedura de licitație a fost îndeplinită pe deplin, s-au respectat condițiile de achiziționare în procesul de privatizare a societății. Apelanta pârâtă a înstrăinat imobilul către la o dată la care nu era depusă încă notificare de către reclamant, deci a înstrăinat imobilul de bună credință.

În concluzie, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a soluției atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În subsidiar, dacă se va respinge apelul pârâtei, față de cererea de chemare în judecată, repunerea părților în situația anterioară.

Solicită de asemenea admiterea și a celorlalte apeluri.

Pentru apelantul intervenient, avocatul acestuia critică soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență, următoarele:

- în mod greșit s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului de a cere nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între și în raport de prevederile art. 50 al. 5 din legea 10/2001;

- reclamantul a notificat persoana deținătoare a imobilului la 14.02.2003, peste termenul legal de depunere a notificării ce a fost prelungit prin OUG109/2001 și OUG145/2001 până la 14.02.2002;

- în mod respins greșit instanța de fond a respins excepția de tardivității cererii de modificare a acțiunii privind chemarea în judecată a lui, cerere care nu a fost formulată la prima zi de înfățișare, cu după un an de la formularea acțiunii.

Pe fondul cauzei, s-a constatat greșit că ar fi fost de rea credință la achiziționarea imobilului, omițând instanța clauza expresă la procesul verbal de licitație conform căreia vânzătorul garanta dreptul său exclusiv de proprietate asupra aceluiași imobil în litigiu și care au confirmat dobânditorului credința expresă că a achiziționat imobilul de la proprietarul de drept.

Referitor la, acesta este cumpărător de bună credință, are titlu de proprietate legal, a verificat titlul de proprietate al vânzătorului și și-a întabulat dreptul de proprietate.

Hotărârea instanței de fond de a dispune repunerea părților în situația anterioară încheierii contractelor de este dacă cu încălcarea art. 129 al.6 Cod pr. civilă întrucât depășește cadrul procesual cu care a fost investită instanța.

În concluzie, solicită în principal admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată. În subsidiar, schimbarea în parte a soluției în sensul menținerii contractului de vânzare-cumpărare încheiat între și ca legal valabil.

Având cuvântul pentru intimatul reclamant, apărătorul acestuia pune concluzii de respingere a tuturor apelurilor și a excepțiilor invocate, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la prescripția dreptului la acțiune, termenul de depunere a notificării nu s-a epuizat la 14.02.2002, el a fost prelungit prin OUG109/2001 și OUG145/2001 până la 14.08.2002, astfel că cererea a fost depusă în termen, excepția urmând a fi respinsă.

Excepția tardivității cererii completatoare privind chemarea în judecată a pârâtului urmează de asemenea a fi respinsă întrucât cererea a fost depusă mai înainte de prima zi de înfățișare.

În legătură cu susținerea apelantei 2000 că s-a anulat întreaga licitație, este de observat că obiectul cererii îl reprezintă anularea licitației privind vânzarea la imobilul litigios, neexistând niciun fel de confuzie cu privire la acest aspect. Chiar la fila 5 din dosarul de licitație 2000 avertizează și pune în atenția câștigătorului că odată cu transferul dreptului de proprietate aceasta își asumă și riscul preluării unei posibile acțiuni în revendicare și că nu își asumă nicio responsabilitate în acest sens. În proiectul de vânzare-cumpărare s-a prevăzut posibilitatea pentru cumpărător de a rezilia contractul de plin drept în cazul în care se constată că, după perfectarea actului activul nu se afla în proprietatea vânzătorului, clauză care însă nu se mai regăsește în contractul de vânzare-cumpărare. Din aceste documente rezultă cu certitudine că atât 2000 cât și potențiali cumpărători cunoșteau situația juridică a bunului, asumându-și riscul desființării vânzării în situația apariției unei notificări din partea proprietarului. Singura licitatoare a acestui bun a fost care pentru un preț derizoriu a devenit proprietara acestuia.

În legătură cu motivul că notificarea a fost depusă după vânzarea bunului, este de observat societatea pârâtă nu invocă tardivitatea pentru că la data organizării licitației încă nu se epuizase termenul de depunere al cererilor.

Temeiul cererii îl constituie art. 46 din Legea 10/2001 referitoare la încălcarea legii - art. 9, 20 - care interziceau vânzarea acestui imobil. Pe parcursul derulării litigiului legea 10/2001 a fost modificată și completată prin Legea 247/2005, situație în care s-a prevăzut în mod expres la art. 20 al.4 că, sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locațiunea, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile notificate potrivit legii. În atare situație, societatea pârâtă trebuia să aștepte să se epuizeze termenul de depunere a notificărilor, să primească toate notificările și să le rezolve și numai după aceea să scoată bunul la licitație.

Contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu este subsecvent și este nul absolut.

Depune note scrise pentru a fi avute în vedere la pronunțarea soluției.

Avocatul apelantei 2000 solicită instanței să-i permită ca după închiderea dezbaterilor să mai depună un set de acte, cu precizarea că nu sunt înscrisuri noi și că ele sunt depuse la dosar pentru a fi avute la îndemână de către instanța de apel.

Instanța rămâne în pronunțare asupra apelurilor.

CURTEA

Asupra apelurilor civile de față;

Reclamantul -, a chemat în judecată pe pârâții " 2000", și Primăria Orașului pentru ca în contradictoriu cu aceștia și prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea tuturor formelor licitației publice, precum și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între " 2000" cu sediul în Sud, jud. C, în calitate de vânzătoare și în calitate de adjudecatară-cumpărătoare, înstrăinarea având ca obiect imobilul ( construcție) situat în Sud, str. -. -, nr. 18, jud. C - " " - cu repunerea părților în situația anterioară; să fie obligată pârâta " 2000" la restituirea în natură a imobilului sus-menționat în conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001; să fie obligată pârâta Primăria Orașului Sud la restituirea terenului în suprafață de 600. situat la aceeași adresă în conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a învederat instanței faptul că, imobilul situat în Sud, str. -. -, nr. 20, actual 18, jud. C - " " - a aparținut autorilor săi și dobândit în baza actului autentic contractul de vânzare-cumpărare nr. 2935/1925. Acest imobil a trecut în proprietatea statului în baza Decr. Nr. 92/1950.

Reclamantul a formulat notificări pentru restituirea imobilului adresate Primarului Orașului și " 2000" trimise prin intermediul executorului judecătoresc la data de 11.02.2002.

construcției l-a înștiințat pe reclamant că a vândut imobilului la licitație publică în cursul lunii iunie 2003.

Reclamantul a mai arătată că, acest imobil a făcut obiectul naționalizării, situație cunoscută de toate părțile și prin urmare nu putea să fie vândut la licitație.

Primăria nu a răspuns în termenul de 60 de zile la notificarea primită din partea reclamantului.

La data de 3.03.2003 a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând să se constate că a cumpărat cu bună credință imobilul revendicat conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2673/12.07.2002 la. din Cum după cumpărare a făcut o serie de lucrări la imobil, a solicitat obligarea pârâtei " 2000" la plata despăgubirilor egale cu prețul plătit și contravaloarea lucrărilor.

Această cerere a fost respinsă în principiu, ca inadmisibilă.

Reclamantul - și-a completat acțiunea în sensul că a solicitat la data de 5.05.2003 chemarea în judecată în calitate de pârât a lui, în vederea constatării nulității absolute și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2673/2002.

Acest contract a fost încheiat după ce s-a înregistrat această cerere de chemare în judecată în legătură cu imobilul din litigiu, moment în care " 2000" și Primarul Orașului fuseseră notificați în legătură cu acest imobil.

Pe parcursul cercetării judecătorești, reclamantul - prin mandatar a precizat că renunță la judecată în legătură cu Primarul Orașului, respectiv la cererea privind obligarea acestuia la emiterea unei dispoziții de restituire a terenului în suprafață de 600. situat în Sud, str. -. -, nr. 20.

Hotărârile pronunțate în primul ciclu procesual, au fost casate de Înalta Curte de Casație și Justiție B prin decizia civilă nr. 3245/19.10.2007.

Instanța superioară în grad, a reținut că judecarea cauzei s-a făcut cu încălcarea competenței materiale, hotărârile fiind nule, iar competența în primă instanță îi revine secției civile a Tribunalului Constanța.

Trecând la judecarea cauzei, Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr. 498/22.04.2008 a admis acțiunea reclamantului - și a constatat nulitatea absolută a licitației publice organizate de " 2000" la 19.06.2001.

S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 827/2001 autentificat la. din C și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2673/2002 la. și Asociații din

S-au repus părțile în situația anterioară încheierii contractelor de vânzare-cumpărare declarate nule, în sensul întoarcerii în patrimoniul " 2000" a construcției situată în Sud, str. -. -, nr. 18.

S-a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantului.

S-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii de restituire în natură a imobilului, formulată în contradictoriu cu pârâta " 2000"

S-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii de restituire în natură a terenului, formulată în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orașului.

Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 2400 lei cheltuieli de judecată.

Pronunțând această hotărâre, instanța de fond a reținut din probele administrate, faptul că, subdobânditorul a fost de rea credință, știind că bunul nu aparține înstrăinătorului, actul a fost încheiat bazându-se pe o cauză ilicită astfel că intervine sancțiunea prevăzută de art. 966 cod civil - nulitatea absolută. Reaua credință s-a reținut și pentru subdobânditorul la încheierea actului autentic cu, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2673/12.07.2002.

Referitor la licitația organizată privind imobilul în litigiu, " 2000" a făcut o ofertă pe care a acceptat-o, achiziționând caietul de sarcini și prezentându-se la licitație. Fiind vorba de un bun care putea intra sub incidența Legii 10/2001, s-a constatat nulitatea licitației.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel: " 2000", HG( ) și.

1. În apelul declarat " 2000"critică hotărârea instanței de fond referitor la capătul de cerere privind licitația publică. Intimatul reclamant nu și-a precizat temeiul juridic. Nu s-a arătat care anume dispoziții legale din actele normative în baza cărora s-a organizat licitația au fost încălcate. Hotărârea nu este motivată de instanță în fapt și în drept, singurele referiri la organizarea licitației fiind în legătură cu reaua credință reținută față de cumpărătoarea și argumente legate de consimțământul acesteia care nu au legătură cu cauza și sunt incorecte. La data de 19.06.2001 s-au adjudecat mai multe imobile, dar nu se face referire la niciunul din ele.

Referitor la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 827/27.06.2001 autentificat la., încheiat de și " 2000", acesta a fost încheiat cu bună credință. " " a intrat în capitalul social al acestei societăți, fără a se menționa undeva că nu ar fi aparținut societății mamă. Nu exista nici un dosar de revendicare pentru această sau că acest imobil făcea obiectul vreunei cereri de restituire. Notificarea intimatului reclamant a fost înregistrată în 2003 la " 2000"

Reclamantul prin probele administrate nu a răsturnat prezumția bunei credințe.

2. În apelul declarat de HG(), aceasta învederează instanței că, a solicitat instanței de fond să pună în vedere intimatului reclamant să prezinte dovezile de comunicare pentru notificările adresate " 2000" și Primarului Orașului. Dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii. a fost chemat în judecată la data de 5.05.2003, depășind termenul prevăzut de Legea 10/2001. De asemenea, modificarea acțiunii s-a făcut tardiv, întrucât nu se mai aflau la prima zi de înfățișare. Imobilul situat în Sud, str. -. -, nr. 18 intrat în proprietatea C " 2000" cu titlu valabil, aceasta din urmă având dreptul să dispună de acest bun așa cum dorea. Licitația, actul de vânzare-cumpărare încheiat cu " 2000" A s-au făcut cu deplina respectare a legislației în materie. Nu s-a dovedit reaua credință de către intimatul reclamant la încheierea actului de vânzare-cumpărare încheiat între " 2000" și și nici pentru actul încheiat între această din urmă apelantă și. B credință se prezumă și nu există nicio probă în sens contrar.

3. În apelul declarat de, apelantul invocă excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului de a cere nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între și autentificat sub nr. 2673/2002, termenul de un an fiind depășit.

Notificările reclamantului nu au fost depuse în termen conform art. 21 (al. 1) din Legea nr. 10/2001.

Modificarea acțiunii s-a făcut tardiv, nemaifiind la primul termen de judecată conform art. 132 Cod pr. civilă.

Pe fondul cauzei, reaua credință privind pe și a fost reținută greșit. Actele încheiate nu s-au bazat pe o cauză ilicită, prohibită de Legea 10/2001, întrucât acest lucru nu este prevăzut de legea specială. este cumpărător de bună credință, achiziționând imobilul cu mult înainte de formularea cererii de chemare în judecată. Încheierea de rectificare între " 2000" și nu s-a făcut în prezența părților în fața notarului public, ci, din oficiu și nu reprezintă voința părților contractante. Imobilul nu era grevat de sarcini. Repunerea părților în situația anterioară nu poate fi făcută, depășește cadrul procesual cu care a fost învestită instanța de judecată, rigori impuse de dispozițiile art. 112 pct. 3 Cod pr. civilă.

Examinând criticile formulate Curtea reține următoarele:

1. Referitor la apelul declarat de " 2000":

Pornind de la rațiunea adoptării legii 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, exprimată în caracterul profund reparatoriu, legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de proprietar pentru abuzurile săvârșite de stat.

În speța de față, temeiul juridic al prezentei acțiuni îl constituie dispozițiile Legii nr. 10/2001, aspect care rezultă din motivarea instanței de fond.

În legătură cu condițiile referitoare la nulitatea licitației și a actelor de vânzare-cumpărare intervenite ulterior, din probele administrate în cauza de față, respectiv dosarul licitației, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că imobilul din litigiu, situat în Sud, str. -. -, nr. 20, actual 18, jud. C, imobil cunoscut ca " ", a fost prezentat ca fiind un imobil naționalizat în baza Decr. 92/1950, cu risc, în ceea ce privește restituirea către fostul proprietar. Se face mențiunea la fila 5 din același dosar de licitație în sensul că " activul în cauză poate face obiectul unei revendicări în baza Legii 10/2001, de aceea " 2000" pune în atenția câștigătorului licitației că, odată cu transferul dreptului de proprietate acesta își asumă și riscul preluării unei posibile acțiuni în revendicare din partea fostului proprietar și nu își asumă nicio responsabilitate în acest sens". Contractul de vânzare-cumpărare de active, în art. 9 acorda posibilitatea cumpărătorului de a rezilia contractul de plin drept, cu daune interese, printr-o simplă notificare, în cazul în care se constată că, după perfectarea prezentului contract, activul nu se află în proprietatea vânzătorului.

De asemenea în mod corect s-a reținut faptul că, la această licitație care s-a desfășurat la data de 19.06.2001, s-a insistat asupra " sarcinilor actuale și ulterioare ce ar urma să greveze activul ", licitatoarea ( ) afirmând că are cunoștință de acestea. De altfel, a fost singura participantă la licitație, care a acceptat prețul propus de comisia de licitație, achitat în termen de 10 zile de la autentificare, respectiv la 4.07.2001.

În contractul de vânzare-cumpărare încheiat ulterior nu s-a mai introdus clauza în legătură cu riscul cumpărătorului, în raport de faptul că imobilul poate face obiectul Legii 10/2001, dar acest lucru a fost complinit prin încheierea de rectificare nr. 4854/29.11.2001 la. prin care s-a dispus rectificarea actului autentic inițial nr. 827/2001 " activul în cauză poate face obiectul unei revendicări în baza Legii 10/2001, de aceea " 2000" pune în atenția câștigătorului licitației că, odată cu transferul dreptului de proprietate acesta își asumă și riscul preluării unei posibile acțiuni în revendicare din partea fostului proprietar și nu își asumă responsabilitatea în acest sens".Imobilul a fost vândut ulterior de lui conform actului autentic nr. 2673/12.07.2002.

Prin urmare se cunoștea foarte bine de către apelanta " 2000" faptul că este vorba de un imobil naționalizat în baza Decr. 92/1950, act de trecere în proprietatea statului abuziv. Deci, imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu.

Art. 20 din legea 10/2001 prevede că " imobilele preluate abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau o companie națională, de o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar sau acționar majoritar vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură sau după caz, prin decizia sau prin dispoziția motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare".

Rezultă, că " 2000" nu avea voie să înstrăineze imobilul din litigiu, deoarece cunoștea că forma obiectul legii 10/2001, înstrăinare care s-a produs când termenul de depunere al notificărilor nu expirase.

Ulterior prin art. 20 al. 41din Legea 10/2001 se prevede că "orice înstrăinare este interzisă sub sancțiunea nulității absolute ".

Prin urmare, nu poate fi vorba de B credință a cumpărătoarei, care a cunoscut de la început acest lucru și și-a asumat toate riscurile posibile.

Licitația publică din 19.06.2001 având ca obiect vânzarea acestui bun, care intra sub incidența Legii 10/2001, este lovită de nulitate absolută și se referă în mod cert la imobilul situat în Sud, str. -. -, nr. 18.

În ceea ce privește repunerea în situația anterioară, chiar dacă nu a fost solicitată, reprezintă efectul constatării nulității tuturor actelor, bunul revenind în patrimoniul apelantei " 2000", care potrivit Legii 10/2001 are obligația să emită dispoziția de restituire în natură a imobilului ce aparține intimatului reclamant.

Față de aceste considerente apelul declarat de " 2000" este nefondat, urmând a fi respins.

2.Referitor la apelul declarat de ( ):

Reclamantul - a notificat Primarul Orașului și pe " 2000", prin notificările nr. 29/11.02.2002 și 30/11.02.2002, pentru imobilul situat în Sud, str. -. -, nr. 18 în temeiul dispozițiilor Legii 10/2001.

S-a apreciat în mod corect că, cele două părți au fost notificate în termenul legal prevăzut de legea specială, respectiv Legea 10/2001, nefiind necesare dovezile de comunicare.

Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune, această susținere este nefondată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Apelanta susține că termenul de un an s-a împlinit la 14.02.2001, iar reclamantul - a formulat acțiunea la data de 8.08.2002. OUG109/2001 a prelungit termenul de un an prevăzut de art. 46 din legea 10/2001 cu trei luni, iar OUG145/2001 a mai prelungit termenul cu trei luni, prin urmare acțiunea este formulată în termen.

Nici excepția tardivității modificării acțiunii nu poate fi primită.

În conformitate cu art. 134 Cod pr. civilă " este socotită ca primă zi de înfățișare aceea în care părțile legal citate, pot pune concluzii".

Din încheierile premergătoare hotărârii finale rezultă că la mai multe termene de judecată, instanța de fond a pus în vedere părților inclusiv lui " 2000", să depună actele necesare, respectiv actul de vânzare-cumpărare al imobilului din litigiu, întrucât față de reclamant au refuzat acest lucru, pentru a se stabili cadrul procesual corect. Tocmai la 16.03.2003 după depunerea ambelor acte de vânzare-cumpărare, reclamantul a putut să stabilească cine sunt pârâții pentru a fi chemați în judecată. Aceste greutăți făcute reclamantului s-au făcut cu scopul de a nu cunoaște realitatea, pârâții apelanți în permanență dând dovadă de rea credință.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat corect faptul că nu este vorba de o modificare a acțiunii, ci de o întregire a acțiunii față de.

Nu poate fi vorba de B credință a părților " 2000" și apelanta. În contractul autentic de vânzare-cumpărare intervenit între aceste părți, încheiat ulterior licitației, nu au fost inserate toate clauzele din anexa la documentația licitației, respectiv clauza privind desființarea de drept a contractului, în situația depunerii unei cereri din partea proprietarului. Dispozițiile Legii 10/2001 au fost eludate, iar angajamentul de confidențialitate încheiat de apelantă înainte de licitație, are drept scop eludarea dispozițiilor legale.

Mai mult, apelanta vinde la data de 27.06.2001 imobilul lui.Din conținutul cererii de intervenție formulată de acesta, cerere respinsă în mod corect de instanța de fond, rezultă că intervenientul avea cunoștință de consecințele pe care le va suporta, în cazul în care ar interveni proprietarul imobilului naționalizat.

Și pe fondul cauzei apelul declarat de este nefondat, urmând a fi respins.

3. Referitor la apelul declarat de:

Excepțiile prescrierii dreptului la acțiune, a tardivității acțiunii au fost analizate în apelul declarat de, precum și problema dovezilor de comunicare a notificărilor trimise de reclamant și în aceste condiții nu vor mai fi reluate.

În legătură cu excepția lipsei calității procesual active a reclamantului -, aceasta este nefondată.

Reclamantul - a făcut dovada transmiterii legale a succesiunii de la bunica sa cu certificatele de moștenitor depuse.

Dovada dreptului de proprietate a făcut-o cu actul de proprietate asupra terenului și autorizația de construcție a imobilului, cu cartea de imobil. Primăria confirmă că pe terenul reclamantului se găsește " ", lotul 843, imobilul a fost naționalizat prin Decr. 92/1950 și apare în anexele acestui act pe numele.

Deci, dovada calității de moștenitor, dovada de " persoană îndreptățită" la restituirea imobilului fiind făcută, excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, invocată de apelantul, urmează a fi respinsă.

Pe fondul cauzei, referitor la contractul de vânzare-cumpărare intervenit între și, rezultă că acesta din urmă avea cunoștință de consecințele ce le va suporta.

Instanța de fond a apreciat în mod corect că, apelantul nu este de bună credință, deoarece la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare cu, el cunoștea că cel de la care cumpără nu a dobândit imobilul de la adevăratul proprietar, intervenind sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 45 al.2 din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, s-a apreciat în mod corect că ambele părți contractante nu au fost de bună credință nici la întocmirea actului de vânzare-cumpărare nr. 2673/2002, întrucât vânzătoarea nu-i putea asigura transferul dreptului de proprietate pentru lucrul vândut, iar cumpărătorul avea o greșită reprezentare privind contraprestația cocontractantului său.

Prin urmare, se observă reaua credință a tuturor participanților la aceste operațiuni juridice succesive, care au drept scop să-l înlăture pe proprietar de posibilitatea de a intra în posesia imobilului său.

Față de aceste considerente, apelurile sunt nefondate urmând a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelurile apelurile civile declarate de: apelanta pârâtă SC 2000 SUD, cu sediul în Sud, str.- nr.3, jud. Constanta, apelanta pârâtă HG)., cu domiciliul ales în B,-..3 și apelantul intervenient, cu domiciliul ales în Constanta,-.-V 25,.B,.2,.16, împotriva sentinței civile nr.488 din 22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul ales în C,-, -. 53, ca nefondate.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 8 decembrie 2008.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

- -

Jud.fond.

Red.dec.jud.

18.12.2008

Dact.gref.

6 ex./ 19.12.2008

Președinte:Eleonora Spiridon
Judecători:Eleonora Spiridon, Vanghelița Tase

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 291/2008. Curtea de Apel Constanta