Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 299/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 299
Ședința publică de la 30 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamantul domiciliat în C,-, jud. D împotriva sentinței civile nr. 719 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUN.C, PRIMARUL MUN.C, ambii cu sediul în C, str. -, nr.7, jud. D, intimații intervenienți SC. SRL, cu sediul în C,- bis, jud. D, SC., cu sediul în C,- B, jud. D, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant personal și asistat de avocat, consilier juridic pentru intimații pârâți PRIMĂRIA MUN.C, PRIMARUL MUN. lipsind intimații intervenienți SC. SRL și SC..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că fost depus răspunsul de la SC. SA, după care:
Se comunică părților câte un exemplar de pe procesul verbal de cercetare la fața locului.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți, a depus copie a Hotârârii nr. 124 emisă de Consiliul Local al Mun. C prin care s-a aprobat planul urbanistic zonal și anexa la aceasta, pe care a comunicat-o și apelantului reclamant.
Avocat, pentru apelantul reclamant, a apreciat că Primăria mun. C nu a înaintat anexa de individualizare a terenurilor solicitate. A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri în sensul celor susținute.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți a arătat că în cadrul acestei instituții nu există astfel de anexe, planul urbanistic zonal depus la dosarul cauzei fiind singurul act în acest sens.
Instanța a respins cererea de probatorii formulată de apărătorul apelantului reclamant ca fiind inutilă. Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru apelantul reclamant, a susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, anularea parțială a dispoziției contestate în sensul de a se dispune restituirea în natură a suprafețelor de 1090 și de 163, urmând ca pentru restul suprafeței de teren și pentru construcțiile demolate să fie despăgubiți.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți, a învederat instanței că suprafața de 165 mp. nu poate fi restituită n natură deoarece aceasta este ocupată de utilități publice. A considerat că, hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la data de 8 2006, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului și Primarul Municipiului C, anularea dispoziției nr. 1350/01 iunie 2006, prin care s-a respins cererea de restituire în natură imobilului compus din teren în suprafață de 1600 și construcții, situat în C,-, fostă nr. 139, cu motivarea că terenul este ocupat de alte construcții și amenajări de utilitate publică, iar clădirile inițiale au fost demolate.
În motivarea cererii s- arătat că imobilele construcții, proprietatea autorilor reclamantului au fost demolate iar în prezent o mare parte din teren este liberă iar în vecinătatea terenului său există teren liber, care este închiriat de Primărie unor persoane juridice, astfel încât a solicitat să i se acorde teren în compensare.
S-au formulat de către SRL și SRL, cereri de intervenție accesorie în favoarea reclamantei, care au fost respinse la 20 noiembrie 2007.
Prin sentința civilă nr. 719 din 27 noiembrie 2007 Tribunalului Doljs - respins acțiunea.
Pentru se pronunța astfel tribunalaul a reținut că prin notificările înregistrate sub nr. 1560/N/2001, 2415/N/2001 formulate în baza Legii nr.10/2001 și cererea nr. 65571/8 2005, reclamantul solicitat în calitate de unic moștenitor al bunicului său, defunctul, acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul construcție compus din cărămidă, acoperită cu tablă, parter și etaj, precum și terenul aferent în suprafață de 1600 m-
Reclamantul a dovedit cu acte calitatea sa de persoană îndreptățită și dreptul de proprietate asupra bunurilor pretinse, care au fost preluate în baza 92/1950.
Prin dispoziția nr. 13150/01 2006 s-a propus acordarea despăgubirilor, în condițiile Titlului VIII din legea nr. 247/2005, pentru imobilul construcție și teren, imposibil de restituit în natură.
În urma efecturîrii unei expertize, tribunalul a apreciat că imobilul teren este afectat în totalitate de Bd.-, blocul 121 și zona blocuri, neputând fi restituit în natură, astfel că potrivit art.10 alin.2 din Legea nr. 10/ 2001, pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților rurale sau urbane, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de i se acorda teren în compensare, s-a apreciat că potrivit dispozițiilor art. 26 din același act normativ entitatea investită cu soluționarea notificării acordă persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii, aceasta fiind singura îndreptățită să aleagă și să propună persoanei îndreptățite compensarea, ceea ce implică atributul de al entităților deținătoare. Măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri fiind lăsată la aprecierea exclusivă a entității investită nu este un atribut al instanței de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, motivând că din cuprinsul raportului de expertiză a rezultat că din proprietatea autorului, partea de est constituie o suprafață de teren liber, sub forma unui triunghi, ce poate fi restituit în natură, nefiind afectat în totalitate de B-dul -.
O altă critică a vizat greșita soluționare a cererii privind acordarea de teren în compensare, arătându-se că aceasta nu constituie atributul exclusiv al unității deținătoare deoarece se restrânge nejustificat rolul instanței de judecată și constituie o denegare de dreptate. S-a susținut că există teren liber în domeniul privat al primăriei, care nu a făcut obiectul cererilor de restituire, că pe acest teren sunt amplasate construcții provizorii în care se desfășoară activități comerciale de către intervenienți, aspecte care nu au fost cercetate de instanță.
În apel s-a încuviințat suplimentarea probatoriilor, prin efectuarea unui supliment la expertiza tehnică, pentru a se identifica terenul solicitat de reclamant în compensare. S-au dispus adrese către primărie, pentru a se preciza regimul juridic al terenului și a se înainta hotărârea prin care a fost aprobat planul urbanistic zonal și către regiile de gaze, canal și electricitate pentru a se comunica dacă terenul este traversat sau subtraversat de rețele de utitlități publice.
La data de 29 sept. 2008 fost efectuată o cercetare locală pentru se observa terenul în litigiu.
Analizând apelul în condițiile art. 294 se constată că acesta nu este întemeiat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
apelul, reclamantul supus analizei instanței două probleme de nelegalitate și netemeinicie a sentinței: restituirea în natură a unei suprafețe de teren, considerată a fi teren liber, din terenul ce a aparținut autorului reclamantului și acordarea unei suprafețe de teren în compensare.
În suplimentul la raportul de expertiză realizat în apel d e expert s-a arătat că din terenul deținut anterior de autorul reclamantului o suprafață de 165. se poate restitui în natură, fiind teren aflat în continuarea trotuarului B-dului -, învecinat la nord cu bulevardul și la sud cu construcția proprietatea numitului. Terenul are forma unui triunghi cu laturile de 8,10, 35,31m și 34,67, este liber de construcții, pe el este amplasată o gură de canal și un pichet metalic care marchează traseul conductelor de gaze.
Prin adresa 45/30.06.2008 Distrigaz Sud - Direcției Regionale Vest C ( fila 100,101 dosar apel) a comunicat instanței că pe acest teren, în partea de vest, se află amplasate conducte subterane de gaz, branșamente de gaz, pentru alimentarea locuințelor din zonă. În aceeași parte a terenului se află și două rețele de canalizare subterane.
La cercetarea locală s-a observat că pe teren este crescută vegetație (, arbuști ) și că imobilul construcție proprietatea vecinului dinspre sud are o ușă de acces spre bulevard, amplasată în partea de est ( cea îngustă) a terenului.
Față de configurația acestui teren, de amplasarea lui între trotuarul stradal și o construcție, de vecinătatea imediată, spre vest, a blocurilor de locuințe și de prezența unor rețele subterane de gaze și canalizare, instanța apreciază că nu sunt întrunite cerințele art. 10 alin. 1 din legea 10/2001, în sensul că terenul nu este liber și nu poate fi restituit în natură. Acest teren sub forma unui triunghi asigură zona de protecție a blocurilor, completează arhitectura stradală, fiind ineficientă măsura restituirii lui în natură.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 10.3 din Normele de aplicare Legii nr. 10/2001, care impun ca restituirea în natură să nu afecteze căile de și utilizarea unor amenajări subterane.
Cât privește cea de a doua critică, se apreciază că tribunalul a interpretat greșit dispozițiile art. 1 alin. 3 și dispoz. art. 26 din legea 10/2001, apreciind că este atribuitul exclusiv al unității deținătoare propunerea de bunuri sau servicii în compensare.
O astfel de interpretare aduce atingere dispozițiilor art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit art. 13 din Convenție, orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de Convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale iar art. 6 din Convenție garantează dreptul de acces la instanță.
În temeiul acestor dispoziții, instanța de judecată trebuie să aibă plenitudine de competență și să poată analiza dacă drepturile pretinse de reclamant au fost încălcate. A considera că numai unitatea deținătoare poate să propună acordarea de bunuri sau servicii în compensare și că instanța nu poate cenzura refuzul acordării acestei măsuri reparatorii ori modul în care ea a fost acordată constituie o îngrădire a dreptului de acces la instanță.
Așadar, este nelegală opinia tribunalului privind imposibilitatea instanței de a cenzura refuzul primăriei de acorda reclamantului teren în compensare, urmând ca în apel cererea să fie analizată pe fond.
La cererea instanței, primăria a comunicat situațiile lunare ale bunurilor și serviciilor ce pot face obiectul compensării, începând din luna octombrie 2006, lună imediat următoarei celei în care a fost emisă dispoziția, însă reclamantul a invederat că solicită acordarea în compensare a terenului situat la intersecția B-dului - I cu B-dul -, situat în fața blocurilor L1 și L2, pe care sunt amplasate construcții provizorii destinate desfășurării unor activități comerciale, teren cu privire la care s-au administrat probe.
Prin adresa 60948/5.05.2008, Primăria Cac omunicat că terenul aparține domeniului privat al localității, este afectat de zona, conform Planului urbanistic zonal, fiind înaintată la dosar HCL nr. 124/30.07.1997 prin care s-a aprobat acest PUZ și schița zonei respective. Aceleași relații au fost comunicate de primărie și reclamantului, la cererea acestuia.
Expertul a confirmat că suprafața solicitată de reclamant, de 1090. figurează în planul urbanistic zonal ca zonă iar la cercetarea locală s-a observat că în partea de est a terenului, la limita trotuarului B-dului - I sunt amplasate pe teren construcții provizorii, că în spatele acestora este crescută sălbatic vegetație și câțiva pomi, între care este amplasat un stâlp electric de joasă tensiune. Zona este subtraversată de un canal iar spre trotuarul estic este amplasat un post de reglare - măsurare a gazelor naturale.
Potrivit art. 71 alin. 1 din OUG 114/2007, schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism este interzisă, ori terenul în litigiu figurează în evidențele urbanistice, încă din anul 1997 ca fiind zonă. În plus, terenul nu figurează în evidențele primăriei printre cele ce pot fi acordate în compensare, în B-dul - fiind identificată o suprafață de 2412. însă într-o altă zonă, cea a blocurilor 175 și ( situația nr. 49146 din 8.06.2007- fila 55 dosar apel), însă ea nu a fost solicitată de reclamant.
Terenul este amplasat în fața unui bloc de locuințe și la întretăierea a două bulevarde importante, nu face parte din terenul ce a aparținut anterior autorului reclamantului, deci poate fi acordat în compensare numai dacă este teren liber, nu și în ipoteza în care figurează în evidențele urbanistice drept zonă.
Având în vedere aceste considerente, se apreciază că este corectă măsura aleasă de primărie de a fi acordate reclamantului măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești, iar criticile aduse în apel nu pot fi valorificate.
În temeiul art. 296, apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul reclamantul r domiciliat în C,-, jud. D împotriva sentinței civile nr. 719 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUN.C, PRIMARUL MUN.C, ambii cu sediul în C, str. -, nr.7, jud. D, intimații intervenienți SC. SRL, cu sediul în C,- bis, jud. D, SC., cu sediul în C,- B, jud.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored. GI
7 ex./6.10.2008
Jud. Fond -
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Gabriela Ionescu
