Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR. 3/
Ședința publică din 07 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă, domiciliată în C,-, -. B,. 27, județ C - împotriva sentinței civile nr. 1091/03.10.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâții MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL C, PRIMARUL MUNICIPIULUI, toți cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C, având ca obiect contestație la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelanta reclamantă prin avocat, potrivit împuternicirii avocațiale seria - nr. 17466/07.12.2008, și intimații pârâții Municipiul C prin Primar, Consiliul Local C, Primarul Municipiului C prin avocat, în substituire pentru avocat, potrivit delegației de substituire FN/07.01.2009.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și următoarele pr.civ.
Prezentul apel este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform disp. art. 51 din Legea nr. 10/2001.
După referatul grefierului de ședință;
Avocat, pentru apelanta reclamantă, depune la dosar împuternicirea avocațială seria - nr. 17466/07.12.2008 și precizează că nu are alte cererii sau probe de administrat în cauză.
Avocat, pentru intimații pârâții, depune la dosar împuternicirea avocațială seria - nr. 40187/12.12.2008 a d-nei avocat, chitanța din 05.01.2009 cu care face dovada onorariului de avocat și delegația de substituire FN/07.01.2009 și arată că nu are alte cererii sau probe de administrat în cauză.
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri asupra motivelor de recurs.
Avocat, pentru apelanta reclamantă, având cuvântul, învederează că instanța de fond a admis în parte cererea de chemare în judecată și s-a constatat în favoarea reclamantei dreptul la despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru terenul situat în C, str. - cu str. -, în suprafață de 945,05. fiind respinsă cererea privind constatarea dreptului reclamantei la despăgubirii pentru construcțiile demolate, reținându-se că în cuprinsul notificării nr. 13/31.01.2002 nu se face referire expresă la construcțiile demolate. Se consideră că soluția instanței de fond este nelegală, pornind de la caracterul reparatoriu al legii speciale, întrucât în speță ne aflăm în situația reglementată de art. 11 alin. 3-8 din Legea nr. 10/2001 republicată și modificată. Mai arată că, în notificarea nr. 13/31.01.2002, formulată de reclamantă, fără studii juridice, aceasta a utilizat termenul de "imobil", și a făcut referire la construcțiile demolate, voința sa fiind aceea de a fi despăgubită în conformitate cu dispozițiile legale.
În consecință, în baza art. 297.pr.civ. apărătorul apelantei reclamante solicită admiterea apelului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul constatării în favoarea reclamantei și a dreptului la despăgubirii pentru construcțiile demolate care au fost situate în C, str. - cu str. -, care fac obiectul notificării nr. 13/31.01.2002 înregistrată la., în condițiile art. 11 alin. 3-8 din Legea nr. 10/2001 republicată și modificată, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimații pârâții, având cuvântul, învederează că nu poate fi vorba de nicio interpretare a legii speciale de către instanța de fond. Arată că, în cuprinsul notificării noțiunea de "imobil" se regăsește doar odată și nu este vorba de nicio construcție. Nu se poate reține afirmația că partea nu avea pregătire juridică. Instanța de fond nu se poate pronunța decât pe notificarea emisă de intimata reclamantă, notificarea nu poate fi interpretată.
În consecință, apărătorul intimaților pârâții solicită respingerea apelului, menținerea soluției instanței de fond, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției apelului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta a solicitat instanței să dispună obligarea pârâților Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C la restituirea în natură a imobilului situat în C, str. - cu str. -, alcătuit din teren în suprafață de 945,05 mp și la emiterea ofertei de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru suprafețele de teren ce nu pot fi restituite în natură și pentru construcțiile demolate. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin notificarea nr.13/31.01.2002 înregistrată la BEJ, reclamanta a solicitat să se dispună restituirea în natură, în temeiul Legii nr.10/2001, a imobilului situat în C, str. - cu strada -, alcătuit din teren în suprafață de 945,05 mp, în calitate de moștenitoare a defunctului, decedat în anul 1947, precum și a lui, decedat în anul 1985.Imobilul a fost dobândit de cei doi frați în indiviziune, în baza contractului de vânzare-cumpărare transcris la Tribunalul Constanța sub nr.2336/5.10.1940, iar construcțiile aflate pe teren au fost demolate în anul 1977.
S-a mai arătat faptul că nici până în prezent nu s-a emis dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură.
Pârâții nu au formulat întâmpinare, dar au depus la dosar documentația aferentă notificării, situația juridică a imobilului și istoricul de rol fiscal.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: certificat de moștenitor nr.650/28.05.1986, acte de stare civilă, notificarea nr.18/31.01.2002, act de vindere-cumpărare din 5.10.1940, încheierea din 25.09.1948 din dosarul nr.3140/1948, plan de situație, proces-verbal nr.15/16.07.1975 încheiat de Comisia județeană de evaluări din cadrul Consiliului popular al județului C, adresa C nr.4746/30.07.1975, adresele Primăriei C nr.81674/13.06.2008 și nr.-/23.07.2008, adresa înregistrată la Primăria C nr.-/23.07.2008.
Ulterior, reclamanții și-au modificat cererea de chemare în judecată, arătând că solicită constatarea în favoarea reclamantei a dreptului la despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru teren și construcțiile demolate.
Prin încheierea de dezbateri din 2.09.2008, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul local C, pentru motivele expuse în respectiva încheiere.
Prin sentința civilă nr. 1091/3.octombrie.2008 Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea modificată și a constatat că reclamanta este îndreptățită la despăgubirii în condițiile Titlului Vii din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 945,05, situat în str. - cu strada - (ulterior-) ce a făcut parte din lotul 17, careul 278 bis.
Respinge ca nefondată cererea privind îndreptățirea la despăgubiri pentru construcțiile demolate. A fost respinsă acțiunea față de pârâtul Consiliul Local C ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Reclamanta a fost obligată la 200 lei, cheltuieli de judecată către pârâtul Consiliul Local
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că prin notificarea înregistrată la BEJ sub nr. 13/31.01.2002, reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 945,05, situat în C, str. - cu strada -, iar unitatea notificată nu a răspuns până la data promovării prezentei acțiuni în justiție.
S-a mai reținut că, reclamanta a făcut dovada calității de proprietar a autorilor săi cu privire la terenul în litigiu, bunul fiind preluat de stat cu titlu valabil, în baza Decretului de expropriere nr. 130/1975. După exproprierea imobilului și demolarea construcțiilor existente pe el, terenul a fost afectat integral de construcția blocului de locuințe 20 și de căile de acces pietonale, situație în care nu mai poate fi restituit în natură, reclamanta fiind îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În ceea ce privește cererea de acordare a despăgubirilor și pentru construcțiile demolate, prima instanță a reținut că aceasta este nefondată, întrucât prin notificarea nr. 13/31.01.2002 reclamanta nu a solicitat despăgubirii și pentru construcții, notificarea vizând exclusiv terenul în suprafață de 945,05
S-a mai reținut că, simpla existență în notificare a mențiunii privitoare la faptul că pe acest teren au existat niște construcții care au fost demolate, nu poate fi apreciată ca fiind o cerere de acordare de despăgubiri pentru construcțiile demolate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul soluționării cererii de acordare de despăgubiri pentru construcția existentă pe teren la momentul exproprierii și ulterior demolată.
În notificarea nr. 13/31.01.2002, înregistrată la BEJ, formulată de reclamantă, fără studii juridice, aceasta a utilizat termenul de "imobil", făcând referire atât la teren cât și la construcțiile demolate, voința sa reală fiind aceea de a fi despăgubită conform dispozițiilor legale.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu critica reclamantei se constată că apelul este nefundat pentru următoarele considerente:
Concepția legiuitorului în adoptarea Legii nr. 10/2001 a fost aceea de a institui o procedură prealabilă prin care persoana îndreptățită să se adreseze direct unității deținătoare, urmând ca decizia sau dispoziția emisă de aceasta să fie supusă controlului judecătoresc; faza judiciară a acestor proceduri începe în situația în care persoana îndreptățită este nemulțumită de actul prin care se finalizează faza administrativă.
Declanșarea fazei administrative este marcată de formularea unei notificări adresată unității deținătoare, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 279 din 4 aprilie 2005, conform art. 21 alin. (1) devenit art. 22 alin. (1) după republicarea Legii 10/2001).
Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin nr.OUG 109/2001 și nr.OUG 145/2001 cu câte 3 luni, astfel încât data finală pentru depunerea notificărilor a fost 14 februarie 2002.
Conform dispozițiilor art. 21 alin. (5) din Legea 10/2001 (art. 22 alin. 5 după republicare), "Nerespectarea termenului de 6 luni (1 an - după prelungire) prevăzut pentru trimiterea notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent".
Termenul de 6 luni, prelungit - 1 an, constituie un termen de decădere.
Recunoașterea sine die a posibilității persoanei îndreptățite de a declanșa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietății imobiliare, admisibil pe termen scurt, în considerarea finalității reparatorii urmărite, dar intolerabil într-un stat de drept, o perioadă îndelungată sau nelimitată.
Curtea Constituțională investită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale a reținut că instituirea unui termen de decădere, nu este de natură a împiedica liberul acces la justiție, acesta presupunând accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție.
S-a considerat că legiuitorul are competență exclusivă de a stabili regulile de desfășurare procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 125 alin. (3), potrivit cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor cu respectarea anumitor exigențe, între care și stabilirea unor termene după a căror expirare, valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă (Decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2004 și Decizia nr. 755 din 31 octombrie 2006 pronunțate de Curtea Constituțională).
În speță, se reține că notificarea nr. 13/31.01.2002 înregistrată la BEJ a vizatexclusivacordarea de măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001 pentru terenul în suprafață de 945,05, notificatoarea precizând, în mod expres, că solicită restituirea în natură a acestui teren, pe care îl prețuiește la valoarea de 3 milioane lei vechi.
Se reține că notificatoarea nu a solicitat acordarea de despăgubiri pentru construcțiile existente pe acest teren la data exproprierii și ulterior demolate și nici nu a făcut vorbire despre valoarea de 57.042 lei încasată cu ocazia aplicării măsurii exproprierii.
În notificare s-a consemnat expres "Deoarece în jurul anului 1977 a avut loc demolarea construcțiilor ce se aflau pe acest teren, respectiv 3 corpuri de casă,prin prezenta solicitămrestituirea în natură a terenului în suprafață de 945,05 ".
Reclamanta a solicitat despăgubirii pentru construcția demolată pentru prima oară direct în fața primei instanțe de judecată, prin acțiunea înregistrată la data de 4 aprilie 2008, cu mult după împlinirea termenului legal de formulare a notificărilor.
Prima instanță, constatând că unitatea deținătoare - Municipiul C - nu a răspuns, până la data sesizării instanței, notificării reclamantei, a procedat în mod corect la soluționarea pe fond a acesteia, soluționarea cererii făcându-se însă în limitele notificării. În condițiile în care reclamanta nu a înțeles să declanșeze procedura administrativă și pentru acordarea de despăgubirii pentru construcțiile demolate, în mod corect prima instanță a reținut că nu se pot acorda despăgubirii pentru casa demolată, conform Legii nr. 10/2001, limitele notificării fiind clar stabilite de reclamantă.
Pentru considerentele invocate, în baza art. 296 pr.civ. va respinge apelul ca nefondat. În baza art. 274 pr.civ. alin. (2) obligă apelanta reclamantă la 357 lei, cheltuieli de judecată către pârâții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă, domiciliată în C,-, -. B,. 27, județ C - împotriva sentinței civile nr. 1091/03.10.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâții MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL C, PRIMARUL MUNICIPIULUI, toți cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C, ca nefondat.
Obligă apelantul la 357 lei, cheltuieli de judecată către intimați.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Red.dec.jud.-/14.01.2009
Tehnored.gref. /5ex./15.01.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
