Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 3/A/2009
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de contestatorii și împotriva sentinței civile nr. 77/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru intimata intervenientă Salubritate D, lipsă fiind apelanții contestatori și, intimata intervenientă și mandatarul acesteia, intimații pârâți Primăria municipiului D și Consiliul local al municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au acvirat prezentei cauze dosarele nr. 6654/2000 și 3686/2004 ale Tribunalului Hunedoara, solicitate cu adresă la termenul anterior, că apelul este scutit de plata taxelor judiciare iar apelanții au fost citați cu mențiunea de a se prezenta în instanță să semneze cererea de declarare a apelului sub sancțiunea constatării nulității apelului.
Apărătorul intimatei interveniente Salubritate arată că nu mai are cereri de formulat, împrejurare față de care instanța închide faza probatorie, unește cu fondul cauzei excepția nulității apelului și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatei interveniente Salubritate arată că susțin excepția nulității apelului formulat de contestatori pentru lipsa semnăturii. Față de celelalte aspecte procedurale, în principal solicită respingerea contestației ca tardivă iar pe fondul cauzei susține concluziile formulate prin întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată, depune două chitanțe.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
-//-
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 29.08.2006 pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub dosar nr-, reclamanții și au solicitat anularea dispoziției nr. 510/2004 a Primăriei municipiului D și a Primarului municipiului D și obligarea Consiliului Local D să restituie în natură terenul neafectat de construcții și să acorde despăgubiri pentru terenul afectat de construcții, situat în D,-, înscris în CF 1394 D, nr. top 1788/1, 1789/1.
La termenul din 28.03.2007, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul restrângerii acțiunii numai cu privire la Primarul municipiului D și a acordării de măsuri reparatorii prin compensare cu o altă suprafață de teren, pentru suprafața ce nu poate fi restituită în natură (fl. 32 dosar fond).
Pârâții au depus întâmpinare (fl. 11), prin care au ridicat excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Primăriei D și a tardivității introducerii contestației, iar pe fond au solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
În cauză a fost formulată cerere de intervenție în interesul pârâtului, de către intervenienta Salubritate, care a solicitat respingerea acțiunii principale, invocând excepția autorității de lucru judecat, iar pe fond, netemeinicia acțiunii (fl. 89, dos. fond).
De asemenea, s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către intervenienta, care a solicitat respingerea acțiunii principale (fl. 151).
Prin sentința civilă nr. 77/2008, Tribunalul Hunedoaraa respins acțiunea principală și cererile de intervenție, reținând că prin dispoziția nr. 510/2004 emisă de Primarul municipiului D au fost soluționate în sensul respingerii, notificările depuse de și, antecesoarea reclamanților, prin care au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în D,-, înscris în CF 1394 D, nr. top. 1788/1, 1789/1.
Intervenienta a atacat această dispoziție, iar prin sentința civilă nr. 391/2005 a Tribunalului Hunedoaras -a respins cererea, reținându-se, cu autoritate de lucru judecat, imposibilitatea restituirii imobilului sau a acordării de măsuri reparatorii în condițiile Legii 10/2001, întrucât prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-au acordat despăgubiri pentru imobilul în litigiu, în condițiile dreptului comun.
Prima instanță a constatat că dispoziția nr. 510/2004 a fost confirmată implicit, sub aspectul legalității și temeiniciei sale, instanțele de judecată pronunțându-se atât în ce privește dreptul părților la măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 cât și sub aspectul situației juridice a imobilului în litigiu.
S-a reținut, de asemenea, că în interpretarea dispozițiilor art. 1201 Cod civ. prin decizia civilă nr. 1849/1982 instanța supremă a statuat că
-//-
o constatare făcută printr-o hotărâre definitivă nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre posterioară, fiind suficient ca din cuprinsul acțiunilor să rezulte că scopul final urmărit de părți este același, în ambele acțiuni.
Împotriva sentinței civile nr. 77/2008, au declarat apel reclamanții și, solicitând admiterea apelului și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, pentru a se pronunța pe fondul cauzei, iar în subsidiar, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În expunerea motivelor de apel, reclamanții arată că despăgubirile au fost acordate numai pentru construcții, nu și pentru teren și că aceștia se pot prevala de dispozițiile art. 8 pct. 1 din Normele de aplicare a Legii 10/2001, întrucât acțiunea în revendicare promovată de antecesoarea acestora, defuncta, nu a fost admisă sub forma revendicării, ci a acordării de despăgubiri.
Apelanții susțin că nu se poate reține existența autorității de lucru judecat prin prima sentinței civile nr. 391/2005 a Tribunalului Hunedoara, întrucât aceștia nu au fost părți în cauză.
În ce privește excepția tardivității introducerii contestației, apelanții au solicitat respingerea ei, întrucât la data comunicării dispoziției, antecesoarea sa era decedată, iar contestația a fost făcută în termen legal, după recomunicare.
Pe fond, se arată că dispoziția atacată nu este legală, deoarece există teren liber, care poate fi restituit în natură și, dacă se aprecia necesar, reclamanții puteau fi obligați la restituirea sumelor încasate cu titlu de despăgubiri.
Apelul, nemotivat în drept, este scutit de la plata taxei de timbru.
Intimații Primăria, Primarul și Consiliul Local al municipiului D au depus întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei și a Consiliului local, excepția autorității de lucru judecat, iar pe fond au solicitat respingerea ca neîntemeiat a apelului (fl. 12-14, 66-72).
Intimata Salubritate a solicitat respingerea ca nefondat a apelului (fl. 61-65), iar la termenul din 30.10.2008 a invocat nulitatea apelului, care nu este semnat nici de reclamanți, nici de avocat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate și în limitele stabilite prin dispozițiile art. 295 Cod pr. civ. Curtea reține următoarele:
În ce privește excepția nulității apelului, constată că motivele de apel sunt semnate de ambii reclamanți (fl. 35), astfel că raportat la art. 298 Cod pr. civ. coroborat cu art. 133 Cod pr. civ. această nulitate a fost acoperită.
Raportat la excepțiile invocate la fond, respectiv autoritatea de lucru judecat, tardivitatea și lipsa calității procesuale pasive, Curtea constată că în mod corect, prima instanță a rezolvat mai întâi excepția autorității de
-//-
lucru judecat și, găsind-o întemeiată, a apreciat că nu se mai impune analizarea celorlalte excepții și apărări de fond invocate.
Instanța supremă a statuat, în mod constant, că autoritatea lucrului judecat, prev. de art. 1201 Cod civ. are la bază regula potrivit căreia, o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută într-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, aceasta în scopul de a realiza o administrare uniformă a justiției.
Ca atare, principiul autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, ci și contrazicerile între două hotărâri, în sensul în care constatările făcute printr-o hotărâre irevocabilă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre, posterioară.
Pentru a fi incidente dispozițiile art. 1201 Cod civ. este suficient ca, din cuprinsul acelor acțiuni, să rezulte că scopul final urmărit este același.
În acest sens, au fost pronunțate deciziile civile nr. 45/1980, nr. 1849/1982, nr. 162/1987 ale instanței supreme.
Față de aceste argumente, constatând că în speță apelanții urmăresc repunerea în discuție a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în D,-, pentru care antecesoarea acestora a primit despăgubiri bănești la valoarea integrală a imobilului, Curtea reține ca temeinică și legală soluția de respingere a acțiunii.
Susținerea apelanților în sensul că despăgubirile acordate vizează numai construcțiile, este nefondată, având în vedere că valoarea de inventar calculată prin procesul-verbal din 26.09.1950 (fl. 33, dos. 3638/2004 al Tribunalului Hunedoara ) s-a stabilit pentru clădire, instalații și terenul aferent.
Această valoare de inventar a fost avută în vedere de instanța de judecată, care, prin sentința civilă nr. 34/2001 a Tribunalului Hunedoara, rămasă irevocabilă prin respingerea căilor de atac, a stabilit că imobilul a fost demolat și nu se poate dispune restituirea în natură, stabilindu-se despăgubiri la suma de 410.807.424 lei ROL, ca urmare a reactualizării sumei de 380.000 lei ROL, care reprezenta valoarea de inventar a imobilului, la data preluării de către stat (fl. 158-159, dos. fond).
Prin decizia civilă nr. 8589/2006 dată de ICCJ (în soluționarea recursului împotriva hotărârilor prin care s-a respins contestația petentei împotriva dispoziției nr. 510/2004), instanța supremă a stabilit că odată rezolvată situația imobilului în litigiu, în mod irevocabil, nu mai putea fi repusă în discuție încă odată această situație, nici chiar la cererea unui moștenitor care nu a fost parte în respectivul proces. ICCJ a concluzionat că nu se pot obține măsuri reparatorii în natură sau prin despăgubiri, de două ori pentru același imobil, uzând de temeiuri de drept diferite (fl. 162-164, dos. fond).
Față de aceste considerente, apreciind legală și temeinică soluția de respingere a acțiunii, în baza art. 296 Cod pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat apelul de față.
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 3/A/2009 dată în dosar nr-)
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. apelanții vor fi obligați să plătească intimatei Salubritate suma de 4500 lei, cheltuieli de judecată, conform chitanțelor de la filele 83-84.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 77/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Obligă apelanții să plătească intimatei Salubritate cheltuieli de judecată de 4500 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Tehn. 8 ex/10.02.2009
-
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Anca Neamțiu
