Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 30/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 30/
Ședința publică din 25 martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta, născută, cu domiciliul ales în Târgu M,-,. 1, județul M, împotriva sentinței civile nr.1784 din 4 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentantul apelantei reclamante, av. și reprezentantul intimatului pârât Primarul orașului L, av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru.
Reprezentanții părților declară că nu au cereri de formulat, împrejurare în raport de care instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelantei reclamante susține apelul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatului pârât solicită respingerea apelului ca nefondat, pentru considerentele expuse în întâmpinare. Nu solicită obligarea apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1784 din 4 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de reclamanta, născută, împotriva Primarului orașului
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, a declarat apel contestatoarea, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii, anularea Dispoziției nr. 2083 din 24 iulie 2007, și admiterea cererii de restituire în natură a imobilului înscris în nr. 789, nr. top 491/1/4/4, imobil situat în L,-, cu cheltuieli de judecată.
În motivele apelului, contestatoarea a arătat că a solicitat prin notificare restituirea imobilului mai sus indicat, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, însă această solicitare a fost respinsă pe baza unor concluzii greșite, din care ar rezulta că nu a fost proprietara imobilului solicitat.
Apelanta susține că din copia fidelă a 789, rezultă faptul că bunicii paterni și soția, au dobândit prin răscumpărare cota de parte din imobil, cealaltă cotă aparținând deja bunicii paterne. Calitatea de moștenitor legal după acești bunici a fost dovedită, în opinia apelantei cu actele depuse la dosar.
Apelanta consideră că în mod greșit s-a stabilit atât de către primar cât și de către instanța de fond, că imobilul s-ar fi aflat în proprietatea Institutului de credit și economii Izvorul A I, deoarece în cartea funciară a fost radiată notarea de răscumpărare a imobilului, ceea ce înseamnă că imobilul a fost răscumpărat și a reintrat în patrimoniul bunicilor paterni.
Intimatul Primarul orașului Laf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că este fără putință de tăgadă faptul că imobilul a fost naționalizat de la Instituția de creditare, că la momentul naționalizării imobilul nu se afla în patrimoniul autorilor apelantei.
În concret, intimata arată că la pozițiile, din foaia de proprietate a cărții funciare nr.789, este trecut într-adevăr un drept de răscumpărare cu privire la imobile în favoarea autorilor reclamantei, însă aceasta nu face nicio referire la ceea ce se menționează la, în aceeași foaie de proprietate, din care rezultă că imobilul a trecut prin vânzare-cumpărare în favoarea Institutului de credit Izvorul, și nici la ceea ce este prevăzut la poziția, și anume că imobilul a fost naționalizat de la această instituție de credit.
În opinia intimatului, faptul că la pozițiile, s-a notat un drept de răscumpărare în favoarea vechilor proprietari, nu are nicio relevanță în cauză, întrucât proprietarul a rămas neschimbat.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit copiei fidele a cărții funciare nr. 789, imobilul construcție și teren, a fost proprietatea familiei și soția, născută.
La data de 13 mai 1922, întreg imobilul de sub, este trecut în proprietatea Institutului de credit Izvorul din AI( mențiunea de sub ).
Totodată, s-a notat un drept de răscumpărare asupra întregului imobil, în favoarea celor doi soți.
În 7 aprilie 1958, prin încheierea nr. 389 ( poziția ), în temeiul Legii nr. 119/1948, se înscrie dreptul de proprietate asupra întregului imobil în favoarea Statului Român, prin naționalizare.
Din această stare de fapt ce rezultă din cartea funciară, se concluzionează faptul că: întregul imobil a trecut în patrimoniul Institutului de credit, față de întreg imobilul s-a notat sub, un drept de răscumpărare în favoarea familiei și că întregul imobil s-a naționalizat de la Instituția de credit. În ordinea operațiunilor de carte funciară, se consemnează, atunci când se transmite proprietatea sau un alt drept real de la o persoană la alta, fostul proprietar și actualul proprietar, astfel că, în dreptul poziției și numai acolo, se face menționarea că imobilul a fost transmis în proprietate Statului Român la poziția. Dacă, așa cum susține apelanta, cota de parte ar fi aparținut bunicii paterne, ar fi fost în mod evident făcută menționarea și în dreptul poziției sale. De altfel, așa cum rezultă chiar din înscrierea de carte funciară, Institutului de creditare a dobândit întregul imobil înscris în cartea funciară, în cazul în care ar fi dobândit doar cota de parte din imobil s-ar fi făcut mențiunea expresă în aceea notare.
Pornindu-se de la premisa că întreg imobilul a trecut în proprietatea Instituției de creditare în anul 1922, se constată că această instituție nu a pierdut dreptul de proprietate decât la naționalizare și nu a avut loc așa cum susține apelanta o răscumpărare.
Prin urmare, imobilul nu a fost naționalizat de la autorii apelantei și, în consecință, aceasta nu are calitatea de persoană îndreptățită, în înțelesul dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, ceea ce duce la concluzia că, atât unitatea notificată cât și Tribunalul Mureș, a dat o dezlegare corectă a chestiunilor de fapt și de drept din această speță.
Față de cele reținute în conformitate cu art. 295, 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul formulat de, născută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta, născută, cu domiciliul ales în Târgu M,-,. 1, județul M, împotriva Sentinței civile nr.1784 din 4 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exemplare
14.04.2008
Jud. fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
