Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 30/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.30/
Ședința publică din 04 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Paulina Georgescu
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanta reclamantă, în contradictoriu cu intimatul pârât MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 17 din 4 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr- (nr. vechi 4176/C/2005),având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta reclamantă prin av., potrivit împuternicirii avocațiale nr. 11/2007, lipsind intimatul pârât Municipiul T prin Primar.
Procedura este legal îndeplinită, conf.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și conform art.150 Cod pr.civilă acordă cuvântul părtilor.
Avocatul apelantei reclamante având cuvântul, consideră hotărârea atacată netemeinică și nelegală.
Arată că din actul nr.439/1919, actul dotal din 30.11.1938 și certificatul nr.1715 legalizat la Tribunalul Tulcea la 27 mai 1941, rezultă că imobilele în discutie s-au aflat în proprietatea autorilor reclamantei, până la 27 mai 1941.Se mai arată că în--6 din T primul magazin de stat inaugurat la 23 august 1948 fost amenajat pe o veche clădire a lui, astfel că imobilul în litigiu s-a aflat în proprietatea autorilor reclamantei și după 1945.
Cu privire la preluarea abuzivă a imobilelor, arata că, potrivit procesele-verbale din 14.07.1953 și din 16.07.-1953 obtinute în copii legalizate de la Arhivele Statului G în timpul cercetării judecătoresti, s-a dovedit fără nici un echivoc faptul că imobilele în litigiu se aflau în proprietatea autorilor reclamantei și în anul 1953.Se mentionează expres că proprietara - mama reclamantei - este fiică de comerciant, imobilul a fost abandonat și a fost transformat și folosit de Oficiul de Comert Local care s-a înființat după 1945.
Faptul că imobilele nu se regăsesc în anexele Decretului nr.92/1950 sau în alte acte normative, nu se poate concluziona că nu s-a dovedit preluarea abuzivă,; trebuie avut în vedere art.2 din legea nr.10/2001 sunt și alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau administratiei de stat.Prezumtia legală instituită prin art.25 al.2 din lege și din Norma de aplicare operează pe deplin în speță și cu privire la inexistenta unui titlu de preluare deoarece în urma numeroaselor demersuri făcute la toate instituțiile statului - Arhivele Nationale G, T și B la Guvern și la Consiliul local, au avut rezultat doar negatii, astfel cum prevede în mod expres Norma de aplicare unitară.
Cu privire la identificarea imobilelor - numar și stradă - se arată că imobilele în litigiu se aflau grupate unele lângă altele având ieșiri la 2 străzi - și -.Initial imobilele au fost numerotate la nr.6,8,10 și 12 iar în 18931 a întregistrar firma "Fratii "aceleași imobile au fost numer5otate pe strada - toate sub nr.14. În anul1 938 au primit o altă nunerotare pe- în loc de 14; schimbarea rezultă din actul datal nr.5089/30.11.1938 în care se mentionează expres "nr.4 fost 14".Ulterior cele două străzi și-au schimbat denumirile "-" în "" iar a fost integrată în "-".
Cu privire la modul de solutionare a cauzei în ce priveste terenurile sunt aplicabile disp.art.2 al.2 din legea nr.10/2001 modificată care prevede ca " persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării. Instanța urmează să dispună acordarea despăgubirilor în cuantumul ce va fi stabilit de Comisia centrală conform legii.
În concluzie, solicită admiterea apelului și să se dispună schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul de a se admite contestatia și de a se dispune restituitrea celor două terenuri libere de constructii pe vechiul amplasament, iar terenul de 720,00 mp pe un alt amplasament limitrof cu Dunarea în cea mai apropiată zonă de vechiul amplasament.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr. 4176/C/2005, reclamanta, în calitate de moștenitoare a defunctei, a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 3931 din 30.11.2005 emisă de Primăria Municipiului T, solicitând anularea dispoziției amintite și admiterea cererii de restituire în natură a suprafețelor de teren menționate în notificarea din 7 martie 2001, libere de construcții, acordarea de despăgubiri echivalente pentru suprafețele de teren ocupate de construcții legal edificate pentru cele patru construcții demolate de pe strada -.
În motivarea contestației s-a arătat că petenta a notificat Primăria T la data de 7 martie 2001, în vederea restituirii unor suprafețe de teren și anume: 271. loc de casă situat în T între str.- I și str.-, 270. loc de casă învecinar cu fosta stradă - I și fosta str.-, terenul ce a fost ocupat cu patru magazii - devenite prăvălii de coloniale și fierărie, situate pe fosta str.-.
Prin dispoziția nr.3931 din 30 noiembrie 2005, Primăria Municipiului Tar espins cererea reclamantei pe considerentul că nu s-a făcut dovada deținerii legale a imobilelor la data deposedării și a preluării abuzive.
Contestatoarea a mai precizat că nu i s-a dat posibilitatea completării dovezilor cu declarații de martori și expertize pentru identificarea amplasamentului terenului liber de construcții și deținerea imobilului până la data preluării abuzive.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.10 și 24 alin.3 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005.
În dovedirea contestației au fost depuse în copie, dispoziția contestată, precum și actele doveditoare - anexe la notificare.
Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.17 din 4 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, a fost respinsă contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu Municipiul T prin Primar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada proprietății și a preluării abuzive a suprafețelor de teren libere de construcții și cu construcții - pentru care a solicitat acordarea de despăgubiri conform Legii nr.10/2001.
În termen legal - împotriva sentinței civile nr.17 din 4 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulceaa declarat apel reclamanta - ca fiind nelegală și netemeinică.
Motivează apelul arătând că - actul nr.439/1910 coroborat cu actul dotal din 30 noiembrie 1938 și cu certificatul nr.1715 din 27 mai 1991 legalizat de Tribunalul Tulceaa făcut dovada că imobilele în litigiu s-au aflat în proprietatea autorilor săi până la data de 27 mai 1947.
Din studiul "T Veche" - rezultă că în--6 din Taf ost inaugurat la 23 august 1948 - primul magazin de stat pe vechea clădire a lui.
Prin urmare imobilele în litigiu s-au aflat în proprietatea autorilor reclamantei și după 1945.
Cu procesele verbale din 16 iulie 1953 eliberate de Arhivele Statului G - a făcut dovada că imobilele în litigiu se aflau în proprietatea autorilor reclamantei și în anul 1953.
De asemenea, cu raportul de expertiză topografică efectuat în cauză, reclamanta a făcut dovada vechiului amplasament și întinderea celor trei terenuri pe care se aflau construcții demolate, precum și faptul că două din cele trei terenuri sunt libere de construcții de 271,oo și 270. și pot fi restituite.
Aceste terenuri au rolul de dig de protecție, pe care l-au avut și când erau proprietatea familiei.
Pe zona de protecție au fost edificate construcții, unele fiind în curs de edificare.
Cu privire la suprafața de 710. - solicită a-i fi restituită în natură întrucât locatarii din bloc (localul ) nu au făcut dovada că ar fi dobândit legal dreptul de proprietate.
În situația în care restituirea nu este posibilă, a solicitat restituirea suprafeței de 710. teren în zona limitrofă a, dar pe un alt amplasament.
în continuare, că la fond i s-au respins în mod nejustificat anumite probe, a căror administrare era utilă pentru stabilirea valorii despăgubirilor.
Față de motivele invocate, reclamanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată.
Analizând sentința apelată, în baza motivelor de apel invocate, curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele:
În baza art.21 din Legea nr.10/2001 - reclamanta a declarat procedura necontencioasă, notificând prin BEJ, în baza notificării nr.942/2001, Primarul Municipiului T, solicitând restituirea în natură a suprafeței de teren: 270. "loc de casă" situat în T între strada - I și str. -; 270. "loc de casă" învecinat cu fosta stradă - I și fostă str. -; terenul ce a fost ocupat cu patru magazii - devenite prăvălii situate pe str. -, cu str.- I, ce au fost demolate (pentru ultimul imobil a solicitat despăgubiri echivalente - în situația în care restituirea nu este posibilă).
În baza art.23 din Legea nr.10/2001, Primarul Municipiului T emis dispoziția nr.393 din 30 noiembrie 2005 - prin care a respins cererea reclamantei cu motivarea că nu a făcut dovada deținerii legale a imobilelor la data deposedării și a preluării abuzive - soluție care a fost menținută de către Tribunalul Tulcea în urma contestației formulate.
Cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 439/1910, reclamanta a făcut dovada că autorul său a dobândit în proprietate prin cumpărare loturilor revendicate.
La data de 30 noiembrie 1938, a donat fiicei sale, mama petentei, imobilul din-, compus din teren și trei prăvălii situate pe acest teren.
Atât în dispoziția emisă de Primarul Municipiului T, cât și în sentința apelată se menționează că imobilele a căror restituire se solicită nu au fost preluate abuziv.
Legea specială nu definește noțiunea de "preluare abuzivă", dar în art.2 alin.(1) enumeră situațiile juridice care constituie preluări cu acest caracter, astfel că instanța de fond trebuie să aprecieze dacă imobilele a căror restituire se solicită se încadrează într-unul din cazurile prevăzute de lege.
Dispoziția legală invocată de către instanță ca temei al respingerii contestației reclamantei ignoră faptul că imobilele în litigiu se aflau în proprietatea autorilor reclamantei și după anul 1945 (certificatul 1715 legalizat de Tribunalul Tulcea la 27 mai 1941, de unde rezultă că imobilele în discuție se aflau în proprietatea autorilor în 1945, procesul verbal din 10 iulie 1953 fac dovada de asemenea că se aflau în proprietatea autorilor și în anul 1953).
De altfel, din studiul "T Veche" sau "T de altă dată", autor, rezultă că în--6 din Taf ost inaugurat primul magazin de stat - la data de 23 august 1948, amenajat pe o veche clădire a lui.
Prin urmare, cele menționate mai sus atestă faptul că imobilele în litigiu s-au aflat în proprietatea autorilor reclamantei până în anul 1953, când au fost preluate abuziv fără titlu de către stat, așa cum prevăd dispozițiile art.2 lit.h din Legea nr.10/2001. De altfel, ele au fost propuse pentru a fi naționalizate, măsură care nu a fost luată, dar imobilele au trecut în proprietatea statului fără titlu.
În concluzie, imobilele în litigiu au fost preluate abuziv, iar reclamant conform art.3 și 4 din Legea nr.10/2001, a făcut dovada că este persoană îndreptățită și în același timp că autorii săi au avut în proprietate aceste imobile.
Ca atare, instanța, în baza art.296 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de către reclamantă împotriva sentinței civile nr.17 din 4 ianuarie 2007 pronunțată de către Tribunalul Tulcea.
Va schimba în tot sentința apelată, în sensul că pe fond, va admite contestația și va anula dispoziția nr.3931 din 30 noiembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului
În baza art. 27 din Legea nr.10/2001, va obliga pe Primarul Municipiului T, să emită dispoziție de acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent - cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de apelanta reclamantă, în contradictoriu cu intimatul pârât MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.17 din 4 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr- ( nr. vechi 4176/C/2005).
Schimbă în tot sentința apelată, pe fond admite contestația, anulează dispoziția Primarului.
În baza art.27 din Legea nr.10/2001 - obligă Primarul Municipiului T să emită dispoziție de acordarea măsurilor reparatorii în echivalent în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 februarie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond:
Red.dec.Jud./ 4ex.
Tehnored./12.03.2008
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Paulina Georgescu
