Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 30/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 30/
Ședința publică din 05 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de intimații PRIMARUL ORAȘULUI și PRIMĂRIA ORAȘULUI, cu sediul în localitatea Bălcești, -, județul V, împotriva sentinței civile nr.1063 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind contestatorul G, domiciliat în C, B-dul - nr.5, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru apelanții-intimați, în baza delegației de la dosar și avocat pentru intimatul-contestator, în baza împuternicirii avocațiale nr.209/2009, emisă de Baroul Dolj -Cabinet individual.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului-contestator depune la dosar concluzii scrise.
Părțile prezente precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelanții-intimați susține oral apelul așa cum a fost motivat în scris, casarea hotărârii și pe fond, respingerea acțiunii. Arată că la judecarea fondului s-a luat în discuție sentința pronunțată de Judecătoria Drăgășani prin care contestatorul a fost pus în posesie asupra bunurilor revendicate. Această instanță a dispus obligarea Primăriei să lase în deplină proprietate asupra bunurilor pe care acesta, ulterior, le-a solicitat și în baza Legii 10/2001. Tribunalul Vâlceaa tratat cu superficialitate faptul că imobilele solicitate nu fac parte obiectul Legii 10/2001. Legea specială este aplicabilă imobilelor aflate la momentul intrării în vigoare, în posesia unor societăți sau instituții, iar contestatorul stăpânea faptic aceste imobile de circa 4 ani. Legea specială a enumerat o serie de condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de persoana solicitantă. Prezintă instanței copia adresei nr.249/1.04.1969 emisă de Sfatul Popular Raional și solicită a fi primită la dosar; din acest răspuns rezultă că intimatul a donat o serie de bunuri. În practica judiciară s-a stabilit că preluarea prin comasare nu duce la aplicabilitatea Legii 10/2001 și a Legii fondului funciar. Consideră că, în cauza de față, contestatorul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor impuse de legea specială.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-contestator, solicită respingerea apelului formulat de Primarul comunei, pentru motivele arătate în concluziile scrise depuse la dosar și susținute oral în ședința publică; în ce privește apelul formulat de Primărie, solicită respingerea acestuia întrucât primăria nu are capacitate procesuală și nici calitate procesuală.
În ce privește înscrisul depus la dosar de apărătorul apelanților, solicită instanței să nu îl aibă în vedere, întrucât a fost depus după începerea dezbaterilor și, de altfel, concluziile formulate în baza lui nu constituie motiv de apel, ci doar apărări susținute în fața instanței de apel.
Privitor la calitatea primarului, ca deținător al imobilelor, precizează că s-a solicitat stabilirea de despăgubiri pentru imobilele construcții care au fost demolate ulterior preluării. În conformitate cu dispozițiile HG250/2007, entitatea investită cu soluționarea notificării este unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege. Precizează că intimatul-contestator a deținut niște construcții care, în anul 1990 nu mai existau, decât o casă aflată în ruină. În condițiile și legislația timpului, aceasta avut intenția de a recupera terenul și a făcut cunoscut că acele construcții au fost demolate, solicitând acordarea de despăgubiri. La administrarea probei cu interogatoriu în respectivul proces, Comisia locală a confirmat că imobilele au fost demolate. Legea 10/2001 este o lege reparatorie pentru toate neajunsurile create ca urmare a preluării imobilelor. Imobilele construcții au fost preluate în anul 1950, au fost demolate ulterior, situație în care măsurile reparatorii se acordă în echivalent. Hotărârea judecătorească din anul 1997 nu a fost pusă în executare și nici nu poate fi pusă, construcțiile fiind demolate. Trebuie realizată o reparație corectă, concretă și justă, iar Tribunalul Vâlceaa realizat acest lucru.
Pentru toate aceste considerente solicită respingerea apelului, menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 iulie 2008 pe rolul Tribunalului Vâlcea, astfel cum a fost precizată prin cererea de la fila 32 din dosar, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții Primarul comunei Bălcești și Primăria comunei Bălcești, solicitând instanței să dispună anularea dispoziției nr.147/16.06.2008 și să constate calitatea sa de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent - despăgubiri bănești - care vor fi acordate potrivit procedurii prevăzute în Titlul VII din Legea nr.247/2005 pentru următoarele bunuri imobile: o casă cu 6 camere și pivniță, construită din cărămidă și acoperită cu tablă galvanizată, o casă cu 3 camere, construită din cărămidă și acoperită cu tablă galvanizată, un pătul cu capacitatea de 2 vagoane, construit din lemn și acoperit cu tablă galvanizată, o magazie cu capacitatea de 5 vagoane, construită din lemn și acoperită cu tablă galvanizată, cu dimensiunile 17/3,50, un șopron din scândură, acoperit cu tablă galvanizată, cu dimensiunile de 12/4, o coșară (îngrăditură) cu dimensiunile de 6/4 pentru oi, construită din scândură și acoperită cu tablă galvanizată, un din lemn, cu dimensiunile de 5/4 și gardul împrejmuitor al curții, construit din scândură, având lungimea de 200.
În motivarea cererii, reclamantul arată că prin dispoziția atacată i s-a respins notificarea nr.265/31.08.2001, depusă prin Biroul Executorului Judecătoresc, prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent - despăgubiri bănești - pentru imobilele case, anexe gospodărești și teren aferent, preluate în mod abuziv la data de 27.06.1950. Motivarea dispoziției este confuză și.
Reclamantul arată că a fost strămutat cu întreaga sa familie în comuna, cu domiciliu obligatoriu, cu restricții severe de supraveghere și deplasare și cu control periodic al miliției. După revoluție, a obținut încadrarea de "persecutat politic", potrivit Legii nr.118/1990.
Dacă pentru terenuri au apărut legi reparatorii imediat după revoluție, pentru construcții au întârziat să apară acte normative. El a promovat o acțiune împotriva Consiliului Local Bălcești și, prin sentința civilă nr.2979/09.09.1997, pârâtul a fost obligat să-i lase în deplină proprietate și posesie bunurile luate abuziv și fără niciun titlu.
Întrucât în perioada de abandonare au intervenit degradări, distrugeri și sustrageri din bunurile solicitate, a solicitat a se lua în discuție notificarea făcută, însă aceasta a fost soluționată abia după 7 ani, în sensul respingerii, cu motivarea că bunurile solicitate nu intră sub incidența Legii nr.10/2001 și că degradarea s-a produs ca urmare a lipsei diligențelor notificatorului, deși el nu a mai avut posesia bunurilor după anul 1950.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Primarul orașului Bălcești a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei orașului Bălcești, deoarece soluționarea cererilor de restituire în natură sau în echivalent a imobilelor, în urma notificărilor comunicate primăriilor, este de competența primarului, astfel cum prevăd dispozițiile art.21 alin.4 din Legea nr.10/2001 și pct.21.5 din nr.HG250/2007, iar nu a primăriei.
De asemenea, a solicitat respingerea cererii formulată împotriva Primarului orașului Bălcești ca neîntemeiată, deoarece imobilele solicitate nu fac obiectul Legii nr.10/2001, astfel cum rezultă din listele de inventar cu mijloace fixe ale societății agricole și din sentința civilă nr.2979/09.09.1997, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, ele fiind, de altfel, degradate ca urmare a lipsei diligențelor ce ar fi trebuit să fie depuse de notificator cu privire la întreținerea bunurilor imobile, iar notificatorul nu este persoană îndreptățită, în sensul art.3 din Legea nr.10/2001.
În ședința publică din data de 06 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, au fost puse în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei orașului Bălcești, ridicată de pârâtul Primarul Orașului Bălcești, precum și problema personalității juridice a acestei pârâte și, implicit a capacității procesuale a acesteia.
De asemenea, în ședința publică din data de 20 noiembrie 2008, reprezentantul Primarului orașului Bălcești a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive a părții pe care o reprezintă, cu motivarea că bunurile solicitate nu se află la dispoziția lor.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.1063 din 27 noiembrie 2008, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Orașului Bălcești și cererea formulată de reclamant împotriva pârâtei Primăria Orașului Bălcești. S-a admis cererea formulată de reclamant împotriva pârâtului Primarul Orașului Bălcești, cu consecința anulării dispoziției nr.147/16.06.2008, emisă de Primarul Orașului Bălcești.
S-a constatat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită să primească măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001, pentru următoarele bunuri imobile ce au făcut obiectul revendicării și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului orașului Bălcești, pe care a respins-o ca neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, dispoziția atacată este emisă de Primarul orașului Bălcești, acesta fiind cel care trebuie să aibă calitatea de pârât în cererea de anulare a ei, iar pe de altă parte, potrivit art.32 din Legea nr.10/2001, în situația imobilelor-construcții demolate, notificarea formulată de persoana îndreptățită se soluționează potrivit art.10 prin dispoziția motivată a primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut în esență că, prin sentința civile nr.2979/09 septembrie 1997, pronunțată de Judecătoria Drăgășani în dosarul nr.3301/1997 că reclamantul Gaa vut în proprietate, anterior anului 1950, pe raza actualului oraș Bălcești, mai multe terenuri (12 ha. teren arabil, 1,33 ha. pășune, 0,25 ha. în jurul casei), precum și următoarele construcții: o casă cu 6 camere și pivniță, construită din cărămidă și acoperită cu tablă galvanizată, o casă cu 3 camere, construită din cărămidă și acoperită cu tablă galvanizată, un pătul cu capacitatea de 2 vagoane, construit din lemn și acoperit cu tablă galvanizată, o magazie cu capacitatea de 5 vagoane, construită din lemn și acoperită cu tablă galvanizată, cu dimensiunile 17/3,50, un șopron din scândură, acoperit cu tablă galvanizată, cu dimensiunile de 12/4, o coșară (îngrăditură) cu dimensiunile de 6/4 pentru oi, construită din scândură și acoperită cu tablă galvanizată, un din lemn, cu dimensiunile de 5/4 și gardul împrejmuitor al curții, construit din scândură, având lungimea de 200 m, bunuri au fost preluate abuziv de către comuniști, fără să se întocmească vreun act de preluare, reclamantului și familiei sale fiindu-le stabilit domiciliu forțat în comuna, în prezent, din bunurile imobile preluate și solicitate de reclamant, mai există numai casa, care se află în stare avansată de degradare.
Prin dispoziția nr.147/16.06.2008 a Primarului orașului Bălcești a fost respinsă notificarea nr.265/03.09.2001, cu motivarea că bunurile solicitate nu fac obiectul Legii nr.10/2001 și că acestea au fost degradate ca urmare a lipsei diligențelor ce ar fi trebuit depuse de notificator.
Față de situația de fapt reținută anterior, instanța a constatat că dispoziția atacată este dată cu încălcarea prevederilor Legii nr.10/2001, deoarece reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor solicitate, dovada preluării abuzive a acestora și dovada faptului că aceste bunuri nu mai există și nu mai pot fi restituite în natură, fiind degradate.
Tot astfel, imobilele preluate de la reclamant fac obiectul Legii nr.10/2001, chiar dacă s-a pronunțat o sentință civilă într-o acțiune în revendicare a acestora, în anul 1997, anterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001. Această lege este una specială, prin care pot fi restituite nu numai imobilele preluate cu titlu, ci și cele care au fost preluate fără titlu și pentru care, anterior intrării ei în vigoare, se putea formula și admite o acțiune în revendicare.
Instanța de fond a reținut că, în condițiile în care construcțiile pentru care reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii nu mai există în natură, devin aplicabile dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora "în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent".
Având în vedere aceste motive, precum și prevederile art.10 alin.10 din Legea nr.10/2001, instanța a admis cererea formulată de contestatorul G, împotriva intimatului Primarul orașului Bălcești, în modalitatea mai sus prezentată.
Împotriva acestei sentințe, în conformitate cu prevederile art.282 și respectarea termenului statuat de art.284 Cod procedură civilă, au formulat apel intimații Primarul orașului Bălcești și Primăria orașului Bălcești, invocând următoarele motive:
Susținerile făcute în fața instanței de fond s-au axat pe faptul că exista o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care se recunoscuse dreptul de proprietate al contestatorului asupra bunurilor ce au făcut obiectul notificării depuse în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001. Ulterior, după apariția Legii nr.10/2001 contestatorul a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru aceste imobile (aceleași care au fost solicitate și obținute în proprietate prin sentința civilă nr.2979/09.09.1979 a Judecătoriei Drăgășani ). Faptul că, prin prezenta acțiune, contestatorul a dorit să dovedească că o parte din imobile nu mai existau în anul 1997, lucru pe care a încercat să-l întărească și prin declarațiile martorilor, consideră că nu are relevanță deoarece sentința a rămas prin neatacare definitivă și irevocabilă, conform art.377 Cod procedură civilă, iar prin declarațiile de martori într-un alt dosar și după o perioadă de 11 ani nu se poate răsturna o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă.
Un alt aspect pe care instanța de fond l-a tratat cu superficialitate a fost că imobilele solicitate nu fac obiectul Legii nr.10/2001. În acest sens consideră că Legea nr.10/2001 este aplicabilă doar imobilelor aflate în posesia unor persoane juridice, altele decât foștii proprietari deposedați, lucru reliefat și în cuprinsul Legii nr.10/2001 prin art.20 alin.(1) și art.21 alin.(1), ori în momentul intrării în vigoare a acestei legi (anul 2001) contestatorul era proprietarul de drept al acestor bunuri încă din anul 1997, astfel că G nu este persoană îndreptățită în sensul art.3 din Legea nr.10/2001.
Mai mult decât atât, legea prevede prin art.2 alin.(2) că "persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire.", astfel că recunoașterea proprietății imobilelor printr-o hotărâre judecătorească anterior apariției Legii nr.10/2001 atrage inaplicabilitatea acesteia în speța de față, și astfel rezultă în mod expres că imobilele solicitate nu pot face obiectul legii.
Concluzionând, apelanții susțin că instanța de fond a soluționat cauza doar cu referire la stabilirea titularilor bunurilor imobile expropriate, fără a ține cont că asupra acestora s-a pronunțat o altă instanță judecătorească, precum și că Legea nr.10/2001 nu este aplicabilă în speța de față.
Se solicită admiterea apelului, casarea hotărârii și rejudecând cauza în fond, respingerea acțiunii.
Apelul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Ambele critici vizează calitatea de persoană îndreptățită și implicit dreptul la masuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv și vor fi analizate împreună.
Prin sentința civilă nr.2979/09 septembrie 1997, pronunțată de Judecătoria Drăgășani în dosarul nr.3301/1997 reclamantului Gis -a admis acțiunea in revendicare pentru bunurile preluate abuziv anterior anului 1950, situate pe raza actualului oraș Bălcești, respectiv: o casă cu 6 camere și pivniță, construită din cărămidă și acoperită cu tablă galvanizată, o casă cu 3 camere, construită din cărămidă și acoperită cu tablă galvanizată, un pătul cu capacitatea de 2 vagoane, construit din lemn și acoperit cu tablă galvanizată, o magazie cu capacitatea de 5 vagoane, construită din lemn și acoperită cu tablă galvanizată, cu dimensiunile 17/3,50, un șopron din scândură, acoperit cu tablă galvanizată, cu dimensiunile de 12/4, o coșară (îngrăditură) cu dimensiunile de 6/4 pentru oi, construită din scândură și acoperită cu tablă galvanizată, un din lemn, cu dimensiunile de 5/4 și gardul împrejmuitor al curții, construit din scândură, având lungimea de 200 Aceleași bunuri constituie obiectul notificării formulate in condițiile Legii nr. 10/2000.
In aceste condiții, in mod greșit prima instanță a reținut că este admisibilă contestația întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, in condițiile in care pentru a intra in posesia imobilelor aflate in folosința unui neproprietar a fost admisă acțiunea in revendicare așa cum rezultă din cele ce preced, cu consecința obligării aceluiași parat să lase in deplină proprietate posesie și folosință imobilul din litigiu.
Regula generală instituită de legea reparatorie in cuprinsul art. 1 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 10/2001 republicată, este aceea a restituirii in natură a imobilelor preluate abuziv și numai subsecvent dacă această măsură nu este posibilă repararea se va realiza prin echivalent. Restituirea in natură a unui imobil preluat abuziv care intra sub incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2000, republicată, se dispune in situația in care bunul este liber, prin sintagma "imobile libere " înțelegându-se imobilele care nu au ieșit efectiv din patrimoniul unității deținătoare anterior intrării in vigoare legii reparatorii.
Ori din actele și lucrările dosarului rezultă cu prisosință că, reclamantul a redobândit încă din anul 1997 proprietatea bunurilor preluate abuziv, bunuri care la data formulării notificării nu se mai aflau in posesia vreunei persoane juridice, așa cum statuează dispozițiile art. 21 din Legea 10/2000, care ar putea fi obligată la masuri reparatorii prin echivalent in condițiile acestei legi.
În speța de față nu sunt aplicabile dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora "în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent", deoarece, la momentul apariției acestei legi reparatorii, imobilele se aflau in proprietatea reclamantului.
Teza cuprinsă în dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 10/2000, este aplicabilă in situația în care procedura de restituire este cea prevăzută de acest act normativ. Cum reclamantul a uzat de acțiunea de drept comun pentru redobândirea proprietății asupra imobilelor preluate abuziv, se impunea să urmeze aceeași cale pentru repararea prejudiciului determinat de gradul de uzură avansată a imobilelor, dispozițiile legii speciale fiind de strictă interpretare.
Față de aceste considerente, apelul este privit ca fondat și va fi admis ca atare in temeiul art. 296 cod procedură civilă, cu consecința schimbării sentinței instanței de fond in sensul respingerii contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de intimații PRIMARUL ORAȘULUI și PRIMĂRIA ORAȘULUI, cu sediul în localitatea Bălcești, -, județul V, împotriva sentinței civile nr.1063 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind contestatorul G, domiciliat în C, B-dul. - nr.5, județul
Schimbă sentința și pe fond respinge contestația.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
7 ex./10.02.2009
Jud.fond:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu
