Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 31/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 31
Ședința publică de la 04 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
Grefier: - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta, cu domiciliul în C,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 254 de la 26 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL C, ambii cu sediul în C, județul D, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat, reprezentând apelanta reclamantă și consilier juridic reprezentând intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat instanței nedepunerea înscrisurilor de către apelanta reclamantă, în susținerea probei solicitată și încuviințată.
Avocat pentru apelanta reclamantă, a învederat că alte înscrisuri privitoare la data de comunicare a dispoziției nr. 17627/17.09.2007 nu deține apreciind că în situația dată contestația împotriva dispoziției nu poate fi considerată tardivă.
Nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat și curtea constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat pentru apelanta reclamantă a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru judecarea fondului.
A susținut că instanța de fond, în speță tribunalul, a făcut o aplicare greșită a textului de lege, respectiv a art. 26 alin. 3 Cod procedură civilă potrivit cărora instanța judecătorească poate să dispusă ea însăși, în mod direct, restituirea în natură a imobilului, atât în cazul în care constată nelegalitatea sau netemeinicia deciziei sau a dispoziției, cât și în cazul în care entitățile investite cu solicitarea nu s-au pronunțat în termenul legal prin dispoziție sau decizie.
În speța dedusă judecății notificarea a fost depusă în anul 2001, iar reclamanta până la data promovării acțiunii nu a primit nici un răspuns cu privire la modul de soluționare al notificării ceea ce echivalează cu un refuz al pârâtei de restituire a imobilului și instanța trebuia să judece fondul cauzei.
A mai susținut că, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de anulare parțială a actului adițional nr. 2/2007 încheiat între Consiliul Local al Municipiului C, reprezentat de primar și SC Club C SA.
Consilier juridic pentru intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL C, a solicitat respingerea apelului în totalitate, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală, susținând că în mod corect aceasta a apreciat inadmisibilitatea acțiunii având în vedere prevederile Legii 10/2001 care este o lege specială.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
La data de 12.10.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului C și Primăria Municipiului C, solicitând instanței obligarea acestora la restituirea în natură a imobilului situat în C,-, compus din teren în suprafață de 1875 mp. în temeiul Legii 10/2001.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a formulat notificare în baza Legii 10/2001 pentru terenul respectiv, în calitate de moștenitoare legală a defunctei, care, la rândul său, l-a moștenit pe G, că terenul a fost preluat în baza Decretului nr.344/1965 și că a fost depășit termenul legal pentru emiterea dispoziției de soluționare a notificării.
La termenul din 29.02.2008, instanța a solicitat înaintarea în copie a întregului dosar de Lege 10/2001 al reclamantului.
Dosarul a fost înaintat de Primăria Mun.C, acesta conținând dispoziția nr.17627/17.09.2007 a Primarului Mun.C, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 1875 mp. situat în C,-, cu motivarea că acest teren este ocupat de baza sportivă " "; prin aceeași dispoziție s-a propus acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005.
La termenul din 30 mai 2008, instanța a pus în discuție o eventuală modificare a acțiunii.
Reclamanta, prin apărător calificat, a depus la dosar o notă scrisă întitulată "precizări", prin care a aratat în mod expres că înțelege să solicite restituirea în natură a suprafeței 1875 mp. și că nu contestă dispoziția nr.17627/17.09.2007.
Prin sentința civilă nr.254 din 26 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja respins acțiunea, considerând-o inadmisibilă.
Instanța a motivat că în condițiile în care procedura prealabilă prevăzută de Legea 10/2001 a fost finalizată prin emiterea Dispoziției nr.17627/17.09.2007 a Primarului Municipiului C - mijlocul juridic prin care persoana îndreptățită poate obține în instanță o măsură reparatorie, este doar contestația împotriva acelei dispoziții - conform art.26 alion.3 din Legea 10/2001, fără a avea facultatea de opțiune între această contestație și o acțiune civilă prin care solicită restituirea în natură - iar în cauză reclamanta nu a contestat dispoziția, apreciind că nu mai este în termen, aspect ce nu se poate cezura în raport de limitele investirii sale.
S-a concluzionat că acțiunea pentru restituirea în natură a imobilului în baza Legii 10/2001 este inadmisibilă, deoarece notificarea reclamantei a fost soluționată printr-o dispoziție ce nu se contestă.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta - criticând-o pentru că a soluționat acțiunea pe excepția inadmisibilității fără o cercetare pe fond.
Apelanta a arătat că dispoziția prin care s-a soluționat notificarea a fost depusă pe parcursul soluționării acțiunii și prin precizarea ulterioară a acțiunii au considerat-o nelegală și netemeinică - întrucât, terenul solicitat fiind liber, era posibilă restituirea în natură.
A mai arătat că prin precizările formulate după depunerea de noi înscrisuri la dosar, a solicitat și anularea actului adițional la contractul de concesiune întrucât privea imobilul solicitat în baza Legii 10/2001 - iar instanța nu a avut în vedere această cerere.
Prin completarea ulterioară a motivelor de apel, reclamanta a arătat că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art.26 alin.3 din Lg.10/2001.
A arătat că potrivit acestor dispoziții, instanța judecătorească poate să dispună ea însăși în mod direct, restituirea în natură a imobilului atât în cazul în care constată nelegalitatea sau netemeinicia deciziei ori dispoziției, cât și în cazul în care entitatea investită cu solicitarea nu s-a pronunțat în termenul legal asupra notificării.
A mai invocat și dispoz.art.2 alin.2 și ale art.14 din Lg.10/2001 care se referă la restituiri de imobile prin hotărâri judecătorești.
Referindu-se la speță, reclamanta a arătat că deși a formulat notificarea către pârâtă încă din anul 2001 până la data promovării acțiunii nu i se comunicase o dispoziție - ceea ce ar echivala cu un refuz al autorității, investite cu soluționarea notificării de a stabili măsuri reparatorii -situație în care este posibilă promovarea unei acțiuni în instanță pentru a nu fi afectate interesele persoanei îndreptățite și pentru a nu fi lipsită de posibilitatea de a-și apăra drepturile recunoscute de Constituție, de CEDO și de Legea 10/2001.
Apelul este fondat.
Prima instanță a respins greșit că fiind inadmisibilă acțiunea reclamantei fără a proceda la cercetarea pe fond a pricinii.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat restituirea în natură a unui imobil, susținând că a fost preluat abuziv - de la autorul său, întemeindu-și acțiunea pe dispoz.Lg.10/2007.
Reclamanta a arătat în motivarea cererii că deși a urmat procedura reglementată de lege și a formulat notificare către Primăria Mun. C, notificarea nu a fost soluționată prin emiterea unei dispoziții.
Prin urmare, instanța a fost investită nu cu o acțiune pe dreptul comun, ci cu o acțiune în restituire imobil întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001.
Pe parcursul judecății - ca urmare a solicitărilor instanței -la dosarul cauzei s-a depus de către pârât dosarul cuprinzând actele și lucrările întocmite pentru soluționarea notificării reclamantei, între acestea aflându-se și dispoziția nr.17627 din 17 sept.2007, prin care pârâta a respins cererea reclamantei de restituire în natură a imobilului și a propus acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor reglementate prin titlul VII al Legii 247/2005.
Ca urmare a depunerii dispoziției 17627/2007 reclamanta prin apărător -în ședința publică de la 30 mai 2008 învederat instanței că atacă și această dispoziție. Instanța considerând greșit că această precizare reprezintă o modificare a acțiunii inițiale (întrucât nu s-a schimbat fundamentul juridic al acțiunii) a solicitat reclamantei să formuleze expres o cerere de modificare printr-un act de procedură scris - atrăgând atenția asupra inaplicabilității art.132 pr.civ.- ceea ce a determinat apărătorul reclamantei să precizeze prin note scrise că reclamanta își menține acțiunea introductivă.
Prin cererea introductivă reclamanta a cerut instanței să hotărască asupra măsurilor reparatorii - obiect al notificării sale - invocând refuzul pârâtei de acordare a acestora - dar instanța a considerat că nu poate soluționa pe fond acțiunea cât timp nu s-a atacat expres și dispoziția emisă de pârâtă -prin care s-a refuzat restituirea în natură a imobilului.
Pe de altă parte, se apreciază că prima instanță a interpretat pur formal dispoz.art.26 alin.3 ale Legii 10/2007.
Într-adevăr, prin acest text -Legea 10/2001 a prevăzut accesul la justiție numai pentru refuzul expres al entității notificate de a aproba acordarea măsurilor reparatorii obiect al notificării, omițând să reglementeze cazul nefiresc de altfel de tăcere a unității notificate.
Lipsa de reglementare nu poate împiedica însă accesul la justiție al titularului dreptului subiectiv recunoscut de legea 10/2001, date fiind prevederile art.21 din Constituție și ale art.6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Instanțele au obligația de a hotărî asupra încălcării drepturilor cu caracter civil ale persoanei căreia nu i s-a soluționat notificarea - fie prin obligarea entității notificate să se pronunțe prin dispoziție, fie să dispună ea însăși asupra măsurilor reparatorii cerute întrucât din chiar dispozițiile mai sus menționate - ale art.26 (3) din Lg.10/2001 rezultă că este supus controlului judecătoresc modul de rezolvare a cererii - obiect al notificării.
În speță, prima instanță trebuia să soluționeze acțiunea în limitele investirii sale prin cererea introductivă și precizarea ulterioară - privitoare la contestarea dispoziției - având în vedere că prin chiar cererea introductivă reclamanta a solicitat ca instanța să hotărască asupra măsurilor reparatorii iar față de data promovării acțiunii și a emiterii dispoziției, contestarea s-a făcut în termen legal.
Termenul de 30 zile pentru introducerea contestației împotriva dispoziției unității deținătoare emisă în baza Legii 10/2001 - curge de la data comunicării dispoziției. În cazul în care unitatea deținătoare nu poate face dovada certă a datei la care a comunicat decizia atacată, contestație nu poate fi considerată tardivă.
Pe dispoziția nr.17627/2007 - fila 40 dosar fond- este înscrisă mențiunea privind primirea unui exemplar de către reclamantă fără indicarea datei de comunicare - și după cum am arătat deja - acțiunea introductivă este formulată în termenul legal - raportat chiar la data emiterii dispoziției.
Cum sentința apelată a soluționat acțiunea fără a intra în cercetarea fondului - în baza art.297 alin.1 pr.civ. se impune desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, instanța va pune în discuție și capătul de cerere privitor la anularea actului de concesiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta, cu domiciliul în C,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 254 de la 26 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL C, ambii cu sediul în C, județul D, având ca obiect legea 10/2001.
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
16.02.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/5 ex.
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Stela Popa
