Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 31/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 31
Ședința publică din data de 28.01.2010
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Gabriela Baciu
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea apelului civil formulat de pârâta Primăria Mun. G prin Primar cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 1645/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul cu același număr, în contradictoriu cu intimatul reclamanta domiciliat în G,-, intimatul pârât Consiliul Local G, cu sediul în G,-, în acțiunea civilă formulată în baza Legii 10/2001.
La apelul nominal a răspuns intimatul reclamant asistat de avocat cu delegație la dosar și apelanta prin consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul intimatului invocă excepția competenței de soluționare a instanței privind calificarea căii de atac aceea a recursului și nu a apelului, având în vedere valoarea terenului în litigiu.
Curtea respinge excepția privind recalificarea căii de atac, având în vedere că cererea este formulată în baza legii 10/2001 și că în această situație, nu se stabilește calea de atac după valoarea terenului.
Nemaifiind cereri de formulat curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apelanta prin reprezentant arată că reclamantul încă de la instanța de fond nu a avut un obiect al cauzei precis și că dreptul pretins se află sub puterea lucrului judecat. Mai precizează că rezultă chiar din prima excepție invocată faptul că nu a indicat exact temeiul acțiunii. Arată că nefiind procedura prealabilă finalizată, acțiunea formulată este prematur introdusă motiv pentru care solicită admiterea apelului și în rejudecare respingerea acțiunii ca prematur introdusă.
Intimatul prin apărător solicită respingerea apelului cu obligarea la cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate și susținute în concluziile scrise pe care le depune la dosar.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr. 3685/121/30.06.2009 pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.3685/121 din 30.06.2009, reclamantul a solicitat restituirea imobilului conform sentinței civile nr.948 din data de 3.06.2005 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr.970/C/2005.
În motivarea cererii, susține că, prin sentința civilă nr.948/2005 a Tribunalului Galați definitivă și irevocabilă a fost admisă contestația formulată de reclamantul, domiciliat în G,-, în contradictoriu cu Primăria municipiului
A anulat dispoziția nr.1220/SR/2101.2005 emisă de Primăria municipiului
A respins excepția tardivității contestației adresată instanței.
A obligat pârâta să se pronunțe asupra cererii de restituire (în natură sau prin echivalent) solicitată prin notificarea din 6.06.2001 referitoare la imobilul din G,- astfel cum este descris și nominalizat prin actul de vânzare nr.546/4.03.1940.
Prin notificarea nr.224/M/2001 din 6.06.2001 a solicitat restituirea imobilului din G,- fostă 126 și a invocat ca titlu de proprietate actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.546 din 4.03.1940(construcție și curte de 285 mp).
A invocat prevederile Legii nr.10/2001 și Legea nr.247/2005-Titlul VII.
În dovedirea acțiunii s-a folosit de proba cu înscrisuri dispunându-se atașarea Dosarului nr.970/C/2005.
Prin Întâmpinare -fila 23 pârâta solicită respingerea acțiunii pe lipsa competenței materiale a instanței și ca fiind prematur introdusă.
În susținerea excepțiilor se arată de către Primăria G că acțiunea reclamantului este prematură raportându-se la prevederile art.109 alin 2.pr.civ. Legislația specifică în materia bunurilor imobile preluate în mod abuziv în perioada 1945-1949, în speță Legea - republicată, Legea 247/2005 precum și OUG 81/2007 instituie pentru soluționarea unei notificări anumite proceduri speciale. Din corespondența purtată între reclamant și autoritate rezultă că această procedură este în curs de desfășurare. Astfel, în data de 25.05.2009 reclamantul, cu adresa nr.24679 face o propunere de acordare de teren în compensare în Cartierul.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 1645/29.10.2009 a respins excepțiile formulate de pârâtă, a admis acțiunea și a constatat dreptul reclamantului de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 constând în compensarea cu teren disponibil, în suprafață de 285 mp la data executării prezentei hotărâri, din domeniul public sau privat al Municipiului G și emiterea deciziei în temeiul titlului VII din Legea nr. 247/2005 referitor la construcția de 140 mp conform actului de vânzare cumpărare nr. 546/1994 autentificat de Tribunalul jud..
În baza art. 247 cod proc.civilă a fost obligată pârâta la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut pe fondul cauzei, pe baza probelor administrate ( acte: actul de proprietate autentificat sub nr. 546/4.03.1940, tabelul anexă la Decretul nr. 239/13.05.1963, certificatele de moștenitor nr. 60/13.02.1972 și nr. 71/30.03.1966) că autorii reclamantului și au avut un imobil situat în G, str. - ( construcție și teren aferent acesteia, că a fost expropriat în baza Decretului 239/1963, că reclamantul este unicul moștenitor al autorilor în calitate de descendent și că pârâta nu a combătut acțiunea.
Față de cele reținut, a constatat dreptul reclamantului de beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Referitor la excepțiile invocate de pârâtă, prima instanță a reținut că este competentă să soluționeze cauza în condițiile în care temeiul de drept este Legea 10/2001 și Legea nr. 247/2005.
De asemenea a constatat că acțiunea nu este prematur introdusă atât timp cât sentința civilă nr. 948 Tribunalului Galația rămas definitivă și irevocabilă la 21.10.2005 și că prin prezenta acțiune se solicită materializarea obligației pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâtul Municipiul G, invocând netemeinicia acesteia în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins cele două excepții invocate, a lipsei competenței sale de a soluționa cauza și a prematurității acțiunii atât timp cât se solicită obligarea la executarea unei hotărâri judecătorești și că trebuia să se aibă în vedere propunerea de compensare care a fost înaintată de reclamant în luna mai 2009, fiind disponibil să identifice o modalitate de rezolvare a cererii de compensare cu un alt imobil.
Pe fondul cauzei, a apreciat că s-a încălcat principiul disponibilității procesului civil deoarece s-a dat ceea ce nu s-a cerut și principiul plenitudinii de competență a autorităților locale în sensul că a fost obligată la acordarea măsurii compensării fără să exercite un acord de voință expres din partea acestuia.
În aceleași motive se susține că în speță era necesar identificarea imobilului, că în mod inutil s-au făcut aprecieri privind calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului atât timp cât a fost stabilită prin sentința civilă nr. 948/2005 a Tribunalului Galați și că se indică temeiul de drept al acțiunii Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005 deși reclamantul nu a precizat.
În consecință solicită, admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Analizând și verificând sentința civilă prin prisma motivelor invocate de pârât, se reține că instanța de fond a interpretat corect probele administrate în cauză la care a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
În ceea ce privește excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului și prematurității formulării acțiunii invocate de pârât se reține că din considerente de simetrie cu disp. art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată care reglementează competența tribunalului dea soluționa plângerea sau contestația împotriva deciziei emise de entitatea notificată, impun, stabilirea competenței tribunalului în soluționarea acțiunilor având ca obiect obligarea entității să soluționeze cererea de restituire formulată.
Competența materială a tribunalului a fost justificată în astfel de acțiuni, ca cea în speță, și în temeiul disp. art. 6 paragraf 1 din CEDO, potrivit cărora " orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil".
A considera o astfel de acțiune ca fiind prematură, ar însemna nesocotirea, printr-un formalism excesiv, a caracterului reparatoriu al Legii 10/2001 și totodată o împiedicare a persoanelor îndreptățite să-și redobândească bunurile preluate abuziv.
Mai mult decât atât, sentința civilă nr. 948/2005 a Tribunalului a rămas irevocabilă la 21.10.2005, faptul că reclamantul a solicitat după trei ani de zile materializarea ei, acțiunea nu poate fi considerată prematur introdusă.
Pe fondul cauzei, susținerea că instanța a încălcat cele două principii, cel al disponibilității procesului civil și cel al plenitudinii a autorităților locale nu poate fi primită în condițiile în care potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată prevede că " în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care constau în compensare cu alte bunuri sau servicii și în ultimă instanță despăgubiri", ierarhie, ce rezultă din interpretarea disp. art. 26 alin. 1 din același act normativ. Astfel din acest punct de vedere soluția instanței de fond este corectă.
În ceea ce privește aspectul invocat că prima instanță a soluționat cauza fără a identifica imobilul nu poate fi primit atât timp cât din actele depuse la dosar și în absența unor probe contrare, a rezultat întinderea dreptului de proprietate cu actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, potrivit disp. art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Având în vedere că la termenul de judecată din 28.01.2010, calea de atac a apelului a fost stabilită, se apreciază că acest motiv invocat nu mai este necesar a fi analizat.
În consecință, față de cele expuse, Curtea în baza art. 296 cod proc.civilă urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de pârât.
În baza art. 274 cod proc.civilă, va fi obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de pârâta Primăria Mun. G prin Primar cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 1645/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul cu același număr, în contradictoriu cu intimatul reclamanta domiciliat în G,-, intimatul pârât Consiliul Local G, cu sediul în G,-, în acțiunea civilă formulată în baza Legii 10/2001.
Obligă apelantul să achite intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de a comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Grefier
- - - - - -
Red.ER/26.02.2010
Dact.IS/3.03.2010/5ex.
Fond.
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Gabriela Baciu
