Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 31/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE APEL
DECIZIE Nr.31
Ședința publică de la 04 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul, domiciliat în C, bvd., -.1,.87, județul D, împotriva sentinței civile nr. 350 din 21 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului C, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelantul reclamant, reprezentat de avocat, lipsind intimații pârâți Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat a depus relații de la Regia de Termoficare, cu privire la gura de acces (figurată pe lista expertului cu litera C).
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru apelantul reclamant, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii și restituirii în natură, pe vechiul amplasament, a terenului în suprafață de 611 mp, conform raportului de expertiză. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea formulată la 07.07.2006 și înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Primarul Mun.C și Primăria Mun.C, solicitând instanței ca prin hotărârea pronunțată să dispună anularea Dispoziției nr.10195/07.06.2006 emisă de Primarul Mun.C și restituirea terenului situat in C, str. - lui, fosta -, nr. 21, în suprafață de 611 mp. în natură, pe vechiul amplasament, în temeiul Legii 10/2001, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că a fost proprietarul imobilului menționat mai sus, imobil ce a fost expropriat prin Decretul nr. 401/1983.
Reclamantul a mai arătat că a solicitat restituirea imobilului, iar prin Dispoziția nr.10195/07.06.2006 a fost respinsă solicitarea reclamantului de restituire în natură, considerându -se că este imposibilă restituirea în natură, fiind propuse despăgubiri în condițiile Legii 10/2001.
Reclamantul a mai arătat că starea de fapt reținută de reprezentanții Primăriei C nu este reală, în sensul că terenul solicitat de reclamant este la o distanță suficient de mare față de blocul de locuințe, nefiind afectată zona de acces la bloc, iar existența spațiului și a parcării, nu constituie motive legale care să facă imposibilă restituirea în natură.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii 10/2001 modificată și completată prin Legea 247/2005.
În scop probator, reclamantul a depus la dosar dispoziția nr.10195/07.06.2006 emisă de Primăria C, procesul-verbal nr. 7786/08.09.2004, contract de vânzare-cumpărare nr.8636/1958, act de vânzare-cumpărare provizoriu din 20.07.1967, declarație autentică nr. 7938/22.08.1984, proces verbal din 05.04.1984, proces verbal nr.32/09.02.1984.
Tot în scop probator, la cererea reclamantului, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice specialitatea topografie, care să identifice imobilul în litigiu și să stabilească dacă acesta este liber, neafectat de utilități, și de asemenea să identifice destinația actuală a terenului, dacă exista construcții pe teren și a se întocmi schița la raportul de expertiză.
La 16.10.2007 a fost depus la dosar raportul de expertiză întocmit de expertul, raport față de care au fost încuviințate obiecțiuni, având în vedere că expertul a identificat o suprafață mai mare de teren, respectiv 630 mp, decât cea care a fost preluată și care face obiectului litigiului, respectiv, 611 mp, de asemenea, că nu s-au precizat distanțele față de vecini și dacă se respectă normele legale privind distanța față de aceștia, precum și care este efectiv suprafața liberă neafectată de utilități, respectiv dacă acel cămin de canalizare ar putea afecta acea suprafață.
La 17.11.2008 a fost depus la dosar răspunsul expertului la obiecțiuni.
Prin sentința civilă nr.350 din 21 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins acțiunea formulată de reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că acțiunea este neîntemeiată și a respins-o, pentru următoarele considerente:
Astfel, din actele depuse la dosar, instanța a reținut că reclamantul a avut în proprietate terenul situat în C, str. - lui, fostă -, nr. 21A, în suprafață de 611 mp. și că imobilul a fost expropriat în temeiul Decr.401/1983, reclamantul primind drept despăgubire pentru întregul imobil suma de 13.368,20 lei.
S-a mai reținut că reclamantul a formulat și depus la Primăria C, notificare pentru restituirea imobilului, în termenul și în condițiile prevăzute de Legea 10/2001, iar prin Dispoziția nr.10195/07.06.2006 emisă de Primarul Mun. s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea 247/2005, cu motivația că imobilul este imposibil de restituit în natură, întrucât este afectat de blocul de locuințe și utilitățile acestuia, respectiv alee acces, parcare și zona aferentă blocului.
Din procesul-verbal întocmit la fata locului, de Primăria - Serviciul Gestiunea și Teritoriului, la 08.09.2004 ( fila 4) și raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul (filele 57-64), instanța a reținut că terenul în suprafață de 611 mp,ce a aparținut reclamantului până în anul 1983, este afectat de utilitățile blocurilor A 34 si A 35, respectiv trotuare, alei betonate în jurul blocurilor și spațiu, spațiu pe care se află în prezent amplasate garajele locatarilor din blocuri.
Prin urmare, restituirea în natură nu este posibilă, suprafața de teren solicitată fiind afectată unor servituți legale și amenajări de utilitate publică, situație în care măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent ( art. 10 alin.2 din Legea nr. 10/2001).
Prin urmare, instanța a apreciat că aleile betonate și spațiile verzi identificate de expert constituie amenajări de utilitate publică, situație în care în mod corect s-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent.
S-a reținut astfel că este temeinică și legală dispoziția nr. 10195/07.06.2006 emisă de Primarului Mun.C, în sensul că nu se poate restitui în natură terenul în supraf.de 611 mp. ce a aparținut reclamantului, astfel încât acesta este îndreptățit să primească despăgubiri, în condițiile titlului VII din Legea 247/2005.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamantul, motivând, în esență, următoarele:
Instanța de fond a interpretat în mod greșit concluziile expertului; în realitate, la delimitarea terenului ce face obiectul litigiului, expertul nu a luat în calcul trotuarul și spațiile verzi, aleile betonate și spațiile verzi, neaflându-se pe terenul revendicat, ci în vecinătatea acestuia.
Conform raportului de expertiză, terenul solicitat este betonat și este folosit de locatarii blocurilor A 34 și A 35, pentru depozitarea deșeurilor menajere și pentru parcarea autoturismelor, însă, nici spațiul de parcare si nici spațiul de depozitare, nu sunt amenajate.
După cum se arată și în " la raportul de expertiză", suprafața revendicată este liberă, neafectată de utilități pentru blocurile din zonă, iar, doar pentru că terenul este folosit, în mod nelegal, de către locatarii blocurilor, nu justifică aprecierea instanței că "restituirea în natură nu este posibilă".
S-a apreciat, în consecință, că terenul este liber și poate fi restituit în natură.
Dat fiind caracterul devolutiv al apelului, instanța a dispus completarea probatoriilor, respectiv completarea raportului de expertiză - obiectivele fiind stabilite prin încheierea din 16 aprilie 2009 - precum și relații de la Primăria Mun.C, privind regimul juridic al terenului în litigiu.
Cu adresa nr.50751/2009 (31 apel), Primăria Mun.C a comunicat instanței că terenul în litigiu face parte din domeniul public al municipiului C, fiind inclus în bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului C - Anexa nr.2 din nr.HG965/2002, respectiv la poziția nr.1128 - parcare auto - modificată și completată prin HG 141/2008 (actuala poziție 2832).
S-au înaintat și actele justificative în sensul celor menționate, anexele la HG 141/2008, unde figurează, la poziția 2832, Parcare auto 1128 - Str.-, Poliția Județeană, cu vecinătăți: S - zona; V - Poliția D + Str.-; E - - 34 - A 35 (34 dosar apel).
Expertul a depus la dosar " la raportul de expertiză (42 dosar apel), însă, apreciind că nu s-a răspuns obiectivelor stabilite, instanța a dispus refacerea lucrării de către expert, solicitând și pârâtei să pună la dispoziția expertului, actele solicitate.
Primăria Mun.C a depus la dosar HCL 114/1997 de aprobare a PUZ, Aviz nr.1/1996, PUZ - lui - Sector 3 - Str.-, fost nr.21 (54-59 dosar apel).
La solicitarea expertului, instanța a dispus și majorarea onorariului de expert, revenind cu mai multe adrese, cu avertisment amendă, în vederea refacerii lucrării.
La 15 decembrie 2009, expertul a depus la dosar " la raportul de expertiză" și schița anexă, însă, constatându-se că nici această lucrare nu răspunde obiectivelor stabilite de instanță, s-a pus în discuția părților și s-a dispus completarea probatoriilor cu cercetare locală și înscrisuri.
De asemenea, prin încheierea din 17 dec.2009, instanța a dispus, în temeiul art.1081pct.2, lit.c, pr.civ. aplicarea sancțiunii amenzii judiciare în cuantum de 300 lei, față de expertul, pentru refuzul de a da lămuririle solicitate.
Cercetarea la fața locului s-a efectuat la data de 18 ianuarie 2010, în condițiile prevăzute de art.215, 216 pr.civ. fiind încheiat procesul verbal ce a fost depus la dosar, 79.
Apelantul reclamant a depus la dosar adresa nr.659/03.02.2010 a Regiei Autonome de Termoficare C, în care se precizează că pe terenul situat în Str-.- nr.21 A, nu s-au identificat rețele de agent termic secundar și, ca atare, căminul de vizitare existent pe teren, nu aparține Regiei Autonome de Termoficare
Apelul se va respinge, pentru următoarele considerente:
Examinând actele și lucrările dosarului - prin prisma dispoiz.art.295 alin.1 pr.civ. - se constată că, în raport de probele administrate în cauză, atât la fond cât și în apel, soluția pronunțată prin sentința atacată, de respingere a contestației, este legală și temeinică.
Astfel, în speță, dat fiind obiectul cererii - de restituire în natură a unei suprafețe de teren expropriată anterior anului 1989 - sunt aplicabile dispozițiile art.11 din Lg.10/2001
Potrivit art.11 alin.3 din Lege, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate - cum este cazul în speță - și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.
Potrivit art.11 alin.4 din aceeași Lege, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Din probele dosarului - acte, expertiză, cercetare locală - coroborate chiar cu susținerea apelantului, în motivarea apelului, rezultă că terenul solicitat a se restitui în natură, este betonat, fiind folosit de locatarii blocurilor pentru depozitarea deșeurilor menajere și pentru parcarea autoturismelor.
Din actele depuse de Primăria Mun.C - între care, adresa nr.50751/2009, anexele la HG nr.141/2008, PUZ, actele care au stat la baza exproprierii - coroborate cu constatările instanței, cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, rezultă că terenul în litigiu a fost prevăzut și amenajat cu destinația de parcare auto pentru locatarii blocurilor, fiind însă folosită în mod curent - dată fiind și poziționarea acesteia, lângă Inspectoratul de Poliție, unde accesul în zonă este permanent - neexistând alte posibilități de acces și staționare a autovehiculelor.
De asemenea, pe terenul în litigiu este amenajat și un spațiu de depozitare a gunoiului menajer, necesar pentru locatarii blocurilor din imediata vecinătate a terenului, neexistând alt teren disponibil, în acest scop.
În plus, pe teren se află și conducta de canalizare, ce leagă punctul de colectare a gunoiului de un cămin de canalizare amplasat în zona de spațiu aferent blocului A 34- spațiu ce este despărțit de terenul în litigiu numai de un trotuar- precum și un cămin de vizitare, a cărui destinație nu a putut fi stabilită.
Restituirea în natură a terenului, ar permite accesul, spre intrarea din spate a blocurilor, numai cu piciorul, împiedicând accesul oricărui autovehicul pentru orice situații de urgență, fiind irelevant sub acest aspect faptul că intrarea în blocuri se face și din Str.- -, în condițiile în care blocurile sunt prevăzute cu intrări și din Str.--- unde este situat terenul în litigiu-, așa încât, și din acest punct de vedere, restituirea în natură a terenului, nu se justifică.
Prin urmare, terenul solicitat de reclamant, a fi restituit în natură, nu este liber în sensul prevăzut de lege,ci este afectat de amenajări de utilitate publică, astfel încât, în raport de dispozițiile legale menționate, măsurile reparatorii ce se impun a fi acordate, urmează a se stabili în echivalent, cum, de altfel, s-a dispus prin Dispoziția supusă contestației.
Față de considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile apelantului, în baza art.296 pr.civ. se va respinge apelul ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței apelate și a Dispoziției nr.10195/07.06.2006 a Primarului Mun.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul, domiciliat în C,., -.1,.87, județul D, împotriva sentinței civile nr. 350 din 21 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului C, având ca obiect Legea nr.10/2001.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
09.02.2010
Red.jud.-
Tehn.MC/5 ex.
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Paula Păun
