Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 32/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 32
Ședința publică din data de 28.01.2010
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Gabriela Baciu
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea apelului civil formulat de contestatorul G cu domiciliul ales la. Av. cu sediul în G,-, -. 94, împotriva sentinței civile nr. 504 din 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul cu același număr, în contradictoriu cu intimata SC SA cu sediul în G,-, în contestația formulată în baza Legii 10/2001.
La apelul nominal a răspuns pentru apelant avocat cu delegație la dosar și intimata prin apărător cu delegație la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul apelantului arată că a formulat apel împotriva hotărârii dată de instanța de fond întrucât aceasta este nelegală pentru următoarele motive; Precizează că a făcut dovada persoanei îndreptățite cu acte doveditoare la dosar, că unul din imobilele în litigiu a fost deja retrocedat, intimata nu poate să se apere cu acel certificat de proprietate. Arată că au fost încălcate dispozițiile art. 1 și 21 din Legea 10/2001 prin hotărârea pronunțată întrucât legiuitorul nu a înțeles să condiționeze retrocedarea în natură a imobilelor preluate abuziv prin verificarea legalității titlului, în baza căruia, entitatea notificată deține imobilul a cărui restituire se solicită, astfel că instanța procedând așa, a adăugat la lege. Pentru motivele detaliate în cererea de apel solicită admiterea acesteia în sensul modificării în totalitate a hotărârii atacate și restituirea în natură a imobilului în litigiu.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat, pentru motivele detaliate în întâmpinare. Arată că insistă în excepția tardivității contestației împotriva respingerii notificării emisă de SC SA, fiind o excepție dirimantă, instanța de fond nu a motivat respingerea acesteia. Mai arată că instanța de fond în mod corect a reținut faptul că mai întâi este necesar a se verifica titlurile de proprietate și ulterior să se formuleze cerere de retrocedare. Și că titlul acesteia de proprietate este transcris și deci este opozabil oricărei părți.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul G a formulat contestație în contradictoriu cu intimata SC SA G împotriva deciziei nr.134/16 aprilie 2007 prin care intimata a respins notificarea privind restituirea în natură a imobilului situat în G,- (fost 92).
În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:
-că imobilul a cărui retrocedare a solicitat-o contestatorul a aparținut numitului (cunoscut și cu prenumele de ), dobândit de acesta cu actul de vânzare-cumpărare nr.121/12 ianuarie 1919 și, astfel, contestatorul împreună cu și (fratele, respectiv, sora contestatorului), în calitate de descendenți, precum și cu (soția supraviețuitoare a lui ) au vocație la succesiunea acestuia;
-că prin testamentul înregistrat sub nr.4827/4 mai 1928, autorul acestora ( ) a dispus ca imobilul din litigiu să revină proprietatea copiilor săi (contestatorul, și ), iar soția acestuia, () dreptul de uzufruct asupra imobilului, cu obligația de a administra toată averea în interesul copiilor.
S-a mai arătat că la data dobândirii imobilului, cât și la data întocmirii testamentului, funcționa principiul solidarității familiare potrivit căruia "dacă cel care nu lăsa averea altei persoane, se presupune că a lăsat-o membrilor familiei sale".
S- precizat că, întrucât la data decesului lui (), copiii acestuia erau minori, s-a instituit tutela, iar la majoratul acestora, dosarul a fost închis de Judecătoria Galați, conform certificatului nr.8456/8 martie 1947.
Tot cu privire la calitatea contestatorului de persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului, s-a arătat că după decesul autorului (1928), cei trei moștenitori (, G și - minoră, în prezența și cu consimțământul mamei acestora -, s-a încheiat actul de partaj voluntar cu privire la casa din- (în prezent nr.60), asupra căreia avea un drept de uzufruct, prin care au hotărât să rămână în indiviziune.
S-a precizat că, ulterior partajului voluntar, și (devenită prin căsătorie ) au renunțat la dreptul de proprietate în indiviziune asupra imobilului și terenului înconjurător în favoarea contestatorului.
Prin aceeași contestație, s-au mai arătat următoarele:
-că imobilul din litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950 și, astfel, preluarea acestuia s-a făcut fără titlu valabil, fiind incidente în cauză dispozițiile art.2 al.2 lit.i și art.2 al.2 din Legea nr.10/2001 (republicată în baza Legii nr.247/2005);
-că, inițial, imobilul respectiv a figurat în evidențele G, iar conform nr.1471/7 decembrie 1973 fost trecut în administrarea Consiliului Popular al Județului
S-a precizat că, ulterior, în baza deciziei nr.345/30 decembrie 1978 Comitetului Executiv al Consiliului Popular G, imobilul a fost încredințat în administrare operativă directă Stațiunilor pentru Mecanizarea Agriculturii - G, făcându-se mențiunea expresă că acest imobil este format din teren în suprafață de 816,40. și o construcție în suprafață desfășurată de 612,30.
S-a concluzionat că dobânditoarea imobilului, devenită SC SA G, în baza nr.HG192/1991, prin Nota nr.M 07, seria 1782, cu acordul Ministerului Agriculturii și Alimentației, a dobândit dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 798,89. aflat în G,-, act în baza căruia s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra acestui teren.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 504/18.03.2009 a respins ca nefondată contestația formulată de
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut pe baza probelor administrate ( acte: notificarea nr. 157/2005, decizia nr. 134/16.04.2007, expertiza tehnică imobiliară, certificatul seria -, nr.1782/19.06.1998 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației în baza Legii nr. 15/1990) că pârâta SA G are în proprietate exclusivă suprafața de teren în litigiu și că pentru soluționarea contestației privind retrocedarea acesteia este necesar mai întâi verificarea legalității actului de proprietate deținut de aceasta.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a declarat apel, reclamantul G invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins contestația în condițiile în care în speță este îndeplinită ipoteza prevăzută de art. 1 și 2 lit. A din Legea nr. 10/2001, republicată ( imobile naționalizate prin Decretul nr. 92/1950).
De asemenea susține că în această categorie de imobile ce urmează a fi restituite, întră și imobilele deținute de pârâtă, fiind aplicabile disp. art. 21 din același act normativ.
Chiar dacă entitatea juridică deținătoare are un titlu asupra unui bun preluate în mod abuziv de către stat, restituirea în baza Legii 10/2001 operează.
Cum legiuitorul nu a înțeles să condiționeze retrocedarea în natură a imobilelor preluate abuziv de "verificarea legalității titlului ", în baza căruia, entitatea notificată deține imobilul a cărui restituire se solicită, instanța de judecată nu putea adăuga la lege și nu putea condiționa solicitarea subsemnatului de verificarea titlului SC SA.
În aceste condiții, solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței civile atacate în sensul admiterii contestației și obligării pârâtei SC la restituirea în natură a imobilului din G,-, format din construcție și teren, așa cum au fost identificare prin raportul de expertiză imobiliară..
Apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Analizând și verificând, sentința civilă prin prisma motivelor invocate de reclamant se reține că instanța de fond a apreciat greșit probele administrate în cauză, la care a făcut o injustă aplicare a dispozițiilor legale în materie pronunțând o hotărâre ce necesită a fi reformată.
Din probele administrate rezultă că imobilul din-, trecut în proprietatea statului, în conformitate cu HCL 1471/7.12.1973 a fost dat în administrare operativă directă Consiliului Popular al Județului G, iar prin Decizia 345/30.12.1978 a fost transmis, în administrare, Stațiunilor pentru Mecanizarea Agriculturii G - devenit SC SA
Prin Ordinul Ministrului Agriculturii și Alimentației publice nr. 87827 în temeiul HG 197/1998 potrivit art. 4 al. 2 patrimoniul fostului pentru Mecanizarea Agriculturii, este preluat de noua societate înființată - SC SA.
La apariția Legii 10/2001, urmând procedura prevăzută de art. 22, reclamantul a notificat Consiliul Local al Mun. G, solicitând restituirea în natură a imobilului.
Notificarea ce a format obiectul dosarului nr. 339/2001 a fost înaintată ( cu adresa nr. 10502/2.02.2005) către SC SA - entitate juridică deținătoare a imobilului, pentru a se pronunța decizie, cu privire la cererea formulată.
Întrucât după trecerea termenului de 60 zile de la primirea notificării, SC SA refuzase să se pronunțe, s-a adresa Tribunalului Galați cu o acțiune în "obligație de a face" solicitând obligarea entității juridice notificate să se pronunțe cu privire la cererea reclamantului.
Ca o consecință a admiterii acestei cereri, prin Decizia nr. 134/16.04.2007, notificarea a fost respinsă.
În termen legal, reclamantul a formulat contestație împotriva acestei decizii.
Regula generală instituită de legea reparatorie în cuprinsul art. 1 și art. 7 din Legea nr. 10/2001, este aceea a restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv.
Finalitatea legii speciale reparatorii presupune interpretarea acesteia în favoarea persoanei îndreptățite și în conformitate cu principiul constituțional al protejării și garantării dreptului de proprietate.
Se reține că imobilul a cărui restituire se solicită a fost preluat în mod abuziv de către stat în baza Decretului nr. 92/1950.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie, sau după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.
Prevederile alin. 1 sunt aplicabile și în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizație cooperatistă este acționar sau asociat minoritar al unității care deține imobilul, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută.
După emiterea deciziei de restituire în natură a imobilelor, organele de conducere ale societăților comerciale prevăzute la alin. 1 și 2 vor proceda potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, la reducerea capitalului social cu valoarea bunului imobil restituit și la recalcularea patrimoniului.
Din acest text, rezultă că retrocedarea și în astfel de cazuri este obligatorie.
Față de această situație, condiționarea admiterii contestației de către prima instanță de verificarea titlului deținut de entitatea deținătoare este nejustificată cu atât mai mult cu cât legiuitorul nu a condiționat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv de verificarea și analizarea legalității titlului în baza căruia entitatea notificată de persoana îndreptățită, deține imobilul.
În sensul art. 1 al Protocolului 1 din CEDO și raportat la principiile legilor speciale în materia restituirii proprietăților confiscate abuziv, în prezenta speță se poate dispune restituirea în natură a imobilului revendicat, în condițiile în care acesta a fost preluat abuziv de către autorități.
Cum criticile formulate de contestator sunt întemeiate, instanța în baza art. 296 cod proc.civilă, urmează să admită apelul și să schimbe în tot sentința civilă atacată.
În rejudecare pentru aceleași considerente, instanța va admite contestația, va anula Decizia nr. 134/2007 emisă de pârâtă și va dispune restituirea în natură a imobilului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de contestatorul G cu domiciliul ales la. Av. cu sediul în G,-, -. 94, împotriva sentinței civile nr. 504 din 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul cu același număr, în contradictoriu cu intimata SC SA cu sediul în G,-, în contestația formulată în baza Legii 10/2001.
Schimbă în tot sentința civilă nr. 504/18.03.2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare;
Admite contestația formulată de petentul G în sensul că;
Anulează decizia nr. 134/2007 emisă de SC SA.
Dispune restituirea în natură a imobilului situat în G- compus din construcție și teren în suprafață de 640 mp conform raportului de expertiză întocmit de expert - la instanța de fond.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Grefier
- - - - - -
Red.ER/26.02.2010
Dact.IS/3.03.2010/4ex.
Fond.
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Gabriela Baciu
