Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 320/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 320
Ședința publică de la 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul, cu domiciliul în comuna,-, județul I, împotriva sentinței civile nr.67 din 19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte Primăria Comunei de, județul D și Consiliul Local de - Comisia Locală de Aplicare a Legii 247/2005, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelantul reclamant prin procurator G asistat de avocat - și secretar pentru intimatele pârâte Primăria Comunei de și Consiliul Local de - Comisia Locală de Aplicare a Legii 247/2005.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care;
Interpelat de instanță, procurator G arată că nu a formulat notificare prin executor judecătoresc către Primăria Comunei de, pentru imobilul în litigiu format din construcție și diferență teren, la data apariției Legii 10/2001 ci numai în anul 2005 s-a adresat Primăriei Comunei de pentru acordarea de despăgubiri pentru construcția cea demolată și pentru diferența de teren.
Apreciază că la data apariției Legii 247/2005 a fost repus în termenul de formula notificare.
Arată că împotriva dispoziției 1025 din 29 august 1996 emisă în baza Legii 112/1995 nu a formulat contestație.
Instanța, a procedat la audierea, sub prestare de jurământ, potrivit dispozițiilor art.192, 193 alin. 1 Cod procedură civilă, a martorului propus de apelantul și a martorului, propus de intimatele pârâte, depozițiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, la pag.32 și 33, în conformitate cu dispozițiile art.198 Cod procedură civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Avocat, pentru apelantul reclamant, apreciază că nu se impunea a se formula o notificare prin executor.
Arată că magazia nu a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare. Având în vedere faptul că, contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat în anul 2003, iar demolarea magaziei s-a făcut în anul 2006, este evident faptul că aceasta nu a fost retrocedată către apelant, așa cum nu a fost retrocedată nici suprafața de teren pe care se afla această magazie.
Existența clădirii a fost dovedită prin actele existente la dosar, certificate și mai ales prin procesul verbal de preluare din 29 martie 1949.
Intimata a procedat la demolarea acesteia, deși nu se puteau face acte de dispoziție, având în vedere faptul că fusese revendicată, lucru de care intimații aveau cunoștință. Din demolare acestei magazii s-au obținut materiale ce ulterior au fost vândute și apreciază că se impune a se acorda despăgubiri.
Pune concluzii de admitere a apelului, desființare a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatelor pârâte solicită respingerea apelului formulat de reclamantul și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr.1211/CIV/28 februarie 2006, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții Primăria Comunei de și Consiliul Local de, solicitând instanței restituirea în natură a tuturor bunurilor mobile și imobile pe care le-a moștenit de la tatăl său, sau contravaloarea acestora, cu motivarea că toate cererile adresate primăriei au rămas fără nici un rezultat.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 26 pct.3 din Legea nr.247/2005.
La data de 24 octombrie 2006 și 21 noiembrie 2006, reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că imobilul este sediul primăriei, compus din anexă din cărămidă cu 2 camere și pivniță, o altă clădire distinctă și terenul în suprafață de 9116. precum și o magazie din cărămidă acoperită cu țiglă, pe care în mod abuziv Primăria de a început să o demoleze, deși nu este proprietarul acesteia.
Că, suprafața totală ce trebuie să-i fie restituită este de 219 ha. teren agricol, din totalul de 257 ha. care au constituit moșia autorului său la data preluării.
Pârâta Primăria de a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că imobilul precizat la punctul 1 al acțiunii, pentru care reclamantul solicită măsuri reparatorii în echivalent, a fost revendicat și restituit acestuia în baza Legii nr.112/1995 conform hotărârii Comisiei Județene D nr.1025/29.08.1996, apoi acest imobil a fost înstrăinat Primăriei de, conform actului de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr.2720/22.10.2003.
În privința magaziei din cărămidă, pârâta a învederat că aceasta nu este una și aceeași cu cea precizată în procesul - verbal de preluare din 1949, care avea un grad de uzură de 50 %, iar cea pe care o revendică reclamantul a fost construită din temelii în anul 1960 de fostul CAP de, era compusă din 3 încăperi și destinată depozitării cerealelor.
Ulterior, în anii 1978-1979 fosta conducere CAP de a transformat-o în magazie cu ateliere de prestări servicii, fiind compusă din 9 camere și un hol.
În privința suprafeței de 219 ha. teren agricol solicitată de reclamant, pârâta a arătat că i s-a reconstituit reclamantului în întregime această suprafață de teren, emițându-i-se titlul de proprietate nr.1095 - 58806 din 22 martie 2002, suprafață care ulterior a fost înstrăinată de reclamant.
Prin sentința civilă nr.376 din 10 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, prin mandatar G, în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria comunei de și Consiliul Local de - Comisia locală de aplicare a legii nr.247/2005, având ca obiect Legea nr.10/2001.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că reclamantul a promovat acțiunea după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 și nu a făcut dovada că a uzat de procedura administrativă prealabilă în cadrul căreia avea posibilitatea să-și valorifice pretențiile solicitate, acțiunea neputând fi promovată direct la instanțele judecătorești.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că în mod nejustificat a reținut instanța că nu a fost realizată procedura prealabilă administrativă prevăzută de art. 20 din Legea nr.10/2001 și că nu a fost înaintată notificarea prin intermediul executorului judecătoresc, în condițiile în care norma juridică este supletivă, nefiind obligatorie expedierea notificării prin executorul judecătoresc.
În cel de-al doilea motiv de apel s-a evidențiat că sentința s-a dat cu violarea normelor procesuale civile privitoare la competența materială a instanțelor, întrucât în privința cererii referitoare la retrocedarea suprafețelor de teren agricol totalizând 219 ha., acțiunea trebuia disjunsă și în raport de prevederile speciale din HG nr.890/2005, art. 27 alin. 3 și 8, competența materială revenind judecătoriei.
S-a arătat că prin examinarea în ansamblu a acțiunii și în privința reconstituirii dreptului de proprietate, tribunalul a pronunțat o hotărâre sancționată cu nulitatea absolută pentru lipsa de competență materială.
La data de 6 noiembrie 2007 intimata pârâtă Comisia Locală de de aplicare a Legii nr.247/2005 a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținându-se că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991 și a Legii nr.1/2000, pentru suprafața de 38,5 ha., din cele 257 ha. teren arabil ce a fost solicitat în baza Legii nr.247/2005, fiind emis titlul de proprietate nr.1095-58806 din 22 martie 2002.
În privința celorlalte anexe gospodărești, s-a susținut că acestea făceau corp comun cu imobilul solicitat în baza Legii nr.112/1995, ce a fost deja restituit reclamantului prin Hotărârea nr.10250 din 29 august 1996 emisă de Consiliul Județean D - Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.112/1995, fiind ulterior înstrăinat Primăriei de.
Prin decizia civilă nr.847 din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr- s-a admis apelul declarat de apelantul reclamant, în contradictoriu cu pârâtele PRIMĂRIA COMUNEI DE și COMISIA LOCALĂ DE PENTRU APLICAREA LEGII NR.247/2005.
A fost desființată sentința civilă atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Dolj.
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut că excepția de necompetență consacrată de art. 158 Cod procedură civilă, este mijlocul procedural prin care părțile pot solicita instanței să se desesizeze și să trimită cauza spre soluționare la instanța de judecată, sau la organul cu atribuții jurisdicționale, competent potrivit legii.
În speță, prin acțiunea precizată, formulată de reclamant în temeiul Legii nr.247/2005, s-a solicitat atât retrocedarea terenului intravilan situat în comuna de și a construcțiilor ce au aparținut autorului, cât și retrocedarea terenului agricol în suprafață de 219 ha.
S-a solicitat disjungerea capătului de cerere privind retrocedarea terenului agricol, în notele scrise depuse la dosar, invocându-se excepția privind competența materială a instanței în soluționarea acestei cereri referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul agricol și disjungerea acestei cereri.
Tribunalul a omis să pună în discuție și să se pronunțe asupra incidentului procedural invocat, respectiv asupra disjungerii cererii privind retrocedarea terenului extravilan și implicit asupra excepției necompetenței materiale invocate, fiind astfel încălcate drepturile procedurale recunoscute părților.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr-.
În rejudecare, reclamantul a mai depus la dosar adresa nr. 927/P/1999 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat și un memoriu prin mandatarul
Prin decizia civilă nr.67 din 19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea precizată întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001 și s-a disjuns capătul de cerere având ca obiect restituire teren agricol în suprafață de 219 ha. și s-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Calafat.
În motivarea deciziei s-a reținut că prin hotărârea nr.1025/29 august 1996 în baza Legii nr.112/1995, s-a restituit reclamantului imobilul situat în comuna de și pe care acesta l-a înstrăinat prin contractul de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr.2720/22 octombrie 2003, Primăriei de și care se compune din suprafața de 85525. teren și o casă din cărămidă, cu parter și demisol cu 12 camere, acoperită cu țiglă, cu o suprafață utilă de 684,27.
S-a constatat că prin titlul de proprietate nr.1095-58806 din 22 martie 2002, s-a reconstituit dreptul de proprietate de pe urma autorului, pentru suprafața de 38,5 ha. pe raza comunei de.
S-a reținut că primul capăt de cerere întemeiat pe dispozițiile Legii nr.10/2001 este rămas fără obiect, în condițiile în care imobilele solicitate au făcut obiectul restituirii în baza Legii nr.112/1995.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect restituire teren agricol extravilan în suprafață de 219 ha. s-a apreciat, raportat la dispozițiile Legii nr.247/2005 art. 1 și art. 165 Cod pr. civilă, că se impune disjungerea și declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Calafat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a invocat că instanța a reținut greșit situația de fapt, nu a avut în vedere toate dovezile administrate și a solicitat suplimentarea probatoriilor.
A arătat apelantul că a solicitat măsuri reparatorii pentru bunurile care nu au făcut obiectul deciziei de restituire emisă în baza Legii nr.112/1995, și care nici nu au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare, respectiv o magazie din cărămidă acoperită cu țiglă.
Prin completarea la motivele de apel depuse ulterior, s-a arătat că se impunea acordarea de măsuri reparatorii și pentru diferența de teren, respectiv 1500., avându-se în vedere că autorul a deținut în acel punct 1 ha. teren.
Primăria comunei de a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, avându-se în vedere că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de Legea nr.10/2001, respectiv nu a formulat notificarea cu privire la bunurile pentru care solicită măsuri reparatorii.
Pârâta a precizat că reclamantul nu a formulat notificare privind acordarea de măsuri reparatorii la data apariției Legii nr.10/2001, ci numai în anul 2005 la apariția Legii nr.274/2005 și nici nu a contestat decizia emisă în baza legii nr.112/1995.
Apelul este nefondat, cu următoarea motivare:
Potrivit art. 21 din Legea nr.10/2001, persoana îndreptățită era în drept să notifice în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii ( 14 februarie 2001), persoana juridică deținătoare ( termenul a fost prelungit succesiv prin OUG nr.109/2001 și OUG nr.145/2001 cu 3 luni, potrivit fiecărui act normativ).
Nerespectarea termenului de 6 luni atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, termenul fiind unul de decădere.
Legea nr.247/2005 a adus o serie de modificări și completări Legii nr.10/2001. Aceste modificări nu se referă însă la art. 21 din Legea nr.10/2001, care prevedea obligativitatea adresării notificării în termenul prelungit la 12 luni, astfel că nu poate fi vorba de o repunere în termen pentru notificare.
Avându-se în vedere că reclamantul nu a depus notificare în condițiile Legii nr.20/2001, privind bunurile pentru care solicita măsuri reparatorii ( teren 1500. și magazie), acțiunea formulată de acesta este nefondată.
Reținându-se că acțiunea este nefondată, este de prisos se analiza celelalte critici care privesc fondul cauzei.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 296 Cod pr. civilă, urmează a se respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul, cu împotriva sentinței civile nr.67 din 19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte Primăria Comunei de, județul D și Consiliul Local de - Comisia Locală de Aplicare a Legii 247/2005.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare,
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./5 ex.
17.11.2008
Jud.fond
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Dan Spânu
