Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 322/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 322
Ședința publică de la 17 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 15 octombrie 2008 privind apelurile declarate de reclamanții, pârâtul, pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C și pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR, O, C, împotriva sentinței civile nr.281 din 2 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr.3102/2006, în contradictoriu cu pârâții SA O, -, SC SRL C, B, intervenientele - și DE CONSUM B, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 15 octombrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pt. deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 17 noiembrie 2008.
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Olt sub nr.3102/23 octombrie 2001, reclamanții și, au chemat în judecată pe pârâții SA O, -, SC SRL C și Primăria orașului C, solicitând instanței să fie obligați să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie, construcția Hotelul - Restaurant,C", situat în intersecția străzilor - - cu strada 1 - 2. și terenul în suprafață de 2.778 mp. situat la adresa menționată, din care 300 mp. sunt aferenți construcției.
Totodată, reclamanții au solicitat ca pârâtul să fie obligat să le lase liberă suprafața de 219 mp. teren, pârâtul - suprafața de 391 mp. iar pârâta SC SRL - suprafața de 40 mp. teren și, toți pârâții să fie obligați să-și ridice construcțiile edificate în mod abuziv pe acestea.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că imobilul a fost proprietatea autorului lor, din patrimoniul căruia a fost naționalizat în anul 1950.
Au susținut că au făcut mai multe demersuri pentru a redobândi terenul începând cu anul 1991, dar fără nici-un rezultat.
Cu toate acestea, pârâta Primăria Car econstituit în mod nelegal în favoarea persoanelor fizice pârâte, dreptul de proprietate pentru cele două suprafețe de teren menționate, titlurile emise acestora fiind lovite de nulitate absolută, terenuri pe care acestea și-au edificat construcții sau au înstrăinat în mod nelegal la licitație publică unele din construcții, deși toate părțile erau înștiințate de demersul făcut în vederea retrocedării bunurilor preluate în mod abuziv de stat din patrimoniul autorului lor.
Pârâta SA Oas olicitat respingerea acțiunii, invocând că a dobândit parte din imobilul în litigiu în baza contractului de vânzare - cumpărare încheiat la data de 6 august 1960 cu Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Orașului
Pârâții și au susținut că, atâta timp cât imobilul a făcut obiectul naționalizării în baza Decretului nr.92/1950, acesta a intrat în proprietatea statului în baza unui titlu valabil și, în consecință, în mod valabil li s-a constituit în procedura Legii nr. 18/1991 dreptul de proprietate pentru 391 mp. și respectiv 219 mp. sens în care le-au fost emise și titluri de proprietate, iar ulterior, autorizație de construire pentru edificarea de construcții.
Totodată, au arătat că partea de imobil deținută de fosta Societatea "Industria " Oaf ost vândută la licitație publică pârâtului, la data de 16 noiembrie 1990.
Pârâtul - a arătat că a preluat de la. (fostul Fond al Proprietății de Stat) 98,306% din acțiunile de la SC SA C, în urma procesului de privatizare a acestei societăți, caz în care reclamanții au posibilitatea de a solicita despăgubiri de la Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului.
Pârâta SC SRL a arătat că activul - laborator de cofetărie - l-a dobândit la licitația organizată de SC SA C la data de 21 septembrie 1999 și ca atare, reclamanții se pot adresa pentru despăgubiri împotriva, și nu împotriva sa.
Pârâta Primăria Municipiului Cas olicitat respingerea cererii ca prematur formulată, dat fiind că cererea de restituire pe care reclamanții le-au notificat-o în procedura administrativă, nu a fost încă soluționată, caz în care nu au deschis accesul în justiție.
La data de 19 decembrie 2001 reclamanții și-au completat cererea, solicitând constatarea nulității absolute a tuturor actelor invocate de către pârâți în justificarea drepturilor pretinse, cu privire la bunurile în litigiu.
Prin sentința civilă nr. 47 din 6 februarie 2002 Tribunalul Olta respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că reclamanții nu au probat că pârâții au fost de rea - credință la încheierea actelor juridice prin care au dobândit părți din imobilul în litigiu și nici faptul că reclamanții ar fi declanșat procedura administrativă, adică au notificat și B.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, invocând aplicarea greșită a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 10/2001 prin care se instituie principiul restituirii în natură a bunurilor preluate în mod abuziv, iar în situația în care restituirea în natură nu mai este posibilă, să existe posibilitatea persoanei îndreptățite de a opta pentru măsuri reparatorii.
Că, și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite în sensul art. 4 din lege și au făcut dovada preluării abuzive a bunurilor, în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001.
În cauză, a fost introdusă și Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului -
Prin decizia civilă nr. 156 din 4 octombrie 2002, Curtea de APEL CRAIOVAa admis apelul declarat de reclamanți și a schimbat sentința, în sensul că a reținut cauza pentru rejudecare și efectuarea unei expertize tehnice.
S-a reținut că în mod nelegal prima instanță a apreciat imposibilitatea restituirii în natură a imobilului, fără a se calcula valoarea lui în vederea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent.
La data de 6 mai 2003, în cauză a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei Primăria Orașului C, -, care a arătat că este unica moștenitoare a defunctului, conform mențiunilor certificatului de moștenitor nr. 46 din 29.06.1998 emis de.
Că, în favoarea reclamantului a fost emisă de către pârâta Primăria Municipiului C dispoziția nr. 168 din 26.06.2002, care ulterior a fost modificată prin dispoziția nr. 206/05.08.2002, prin care pârâta i-a făcut o ofertă de despăgubiri bănești conform Legii nr.10/2001 pentru imobilul teren în suprafață de 2500 mp. situat în-, în valoare de 1.269.605.000 lei.
Prin decizia civilă nr. 137 din 11 iunie 2003, Curtea de APEL CRAIOVAa respins acțiunea formulată de reclamanți, ca nefondată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 467 din 18 ianuarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală în dosarul nr- (număr vechi 5194/2003), a fost admis recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei nr. 137 din 11 iunie 2003 Curții de APEL CRAIOVA - Secția Civilă, fiind casată decizia recurată.
S-a reținut că împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite și din considerentele hotărârilor date în fond, nu rezultă că instanțele ar fi analizat în concret cererile și apărările formulate de părțile în litigiu, fapt ce echivalează cu nesoluționarea fondului procesului.
Prin decizia civilă nr. 467/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus ca în rejudecare să se completeze proba cu înscrisuri, inclusiv expertize de specialitate pentru identificarea și evaluarea imobilului în litigiu, funcție de deținătorii acestuia, stabilindu-se cu ce titlu dețin bunuri fiecare dintre persoanele fizice ori juridice.
Cauza a fost reînregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului O l
Tribunalul Olta dispus efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate pentru identificarea și evaluarea imobilului în litigiu, urmând ca expertul să aibă în vedere titlul conform căruia persoanele fizice ori juridice dețin bunul - teren și construcții.
Expertiza a fost efectuată de expert G, din concluziile raportului de expertiză rezultând că nu este posibilă restituirea în natură a bunului.
de Consum a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând ca în baza art. 50 Cod pr. civilă, aceasta să fie admisă în principiu și pe fond să fie respinsă acțiunea formulată de reclamanți, motivat de faptul că în anul 2004 intervenienta a cumpărat de la SA O, imobilul situat în C-, în prezent cu destinația de restaurant.
Prin sentința civilă nr.281 din 02 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții SA O, -, SC SRL, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, -AVAS-, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - C, județul O și de Consum B
S-a constatat că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, conform Capitolului V - Titlul VII - Legea nr. 247/2005.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, precum și cererea de intervenție formulată de -.
S-a reținut că reclamanții au dovedit în baza art. 3 din Legea nr. 10/2001 modificată, calitatea de moștenitori a autorului - frate cu G - bunicul reclamanților.
S-a dovedit de asemenea, că imobilul revendicat de reclamanți - clădire hotel cu 14 camere, restaurant, teren în suprafață de 2.778 mp. situat în C, la intersecția străzii - cu strada 1 - 2. - cunoscut sub denumirea Hotel Restaurant C, a fost preluat în mod abuziv în anul 1950.
S-a mai reținut că, chiar dacă imobilul a fost preluat în mod abuziv, iar reclamanții sunt moștenitorii fostului proprietar, imobilul solicitat nu poate fi retrocedat, restituirea în natură fiind imposibilă.
Titlurile de proprietate invocate de actualii deținători sunt legale, opozabile reclamanților, iar buna lor credință în obținerea titlurilor nu poate fi negată, consecința fiind imposibilitatea restituirii în natură către beneficiarii dispozițiilor Legii nr.10/2001, a bunurilor proprietatea autorilor lor.
Referitor la cererea de intervenție depusă la Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.3381/2002 de către - - filele 178-179, tribunalul a reținut că este o cerere de intervenție în interesul Primăriei C, or, această pârâtă nu a formulat nici un fel de cerere.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel reclamanții, pârâtul, pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C și pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR, O, și
Prin apelul formulat reclamanții au susținut că în mod greșit prima instanță a reținut că restituirea în natură a bunurilor solicitate nu este posibilă, deoarece din materialul probator al dosarului, raportat la dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 7, art. 9 și art. 21 din lege, restituirea în natură este nu numai posibilă, dar este și obligatorie.
Au susținut că fiecare dintre pârâți deține fără titlu de proprietate valabil câte o parte din imobilul - construcție și teren ce formează obiectul litigiului,și-n atare situație, instanța de fond trebuia să dispună restituirea bunurilor revendicate proprietarului de drept.
Statul Român prin, și Cas usținut în cadrul apelului formulat, că nu este posibilă restituirea în natură către beneficiarii dispozițiilor Legii nr.10/2001 a bunurilor proprietatea autorilor lor, aceștia urmând să fie despăgubiți după procedura specială înscrisă în Titlul VII al Legii nr.10/2001.
Prin apelul său pârâtul a criticat hotărârea primei instanțe, arătând că în mod greșit s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren solicitată, în condițiile în care s-a demonstrat că suprafața de 1348. este proprietatea intervenientei -, ca moștenitoare a fratelui său, căruia i-a fost lăsată prin testament de către autorul.
Primăria Municipiului C nu a motivat în fapt și în drept apelul declarat, depunând numai concluzii scrise.
În cadrul concluziilor scrise depuse la data de 16 octombrie 2008 ( fila 451 apel ), pârâta Primăria Municipiului Cas usținut că în mod eronat instanța de fond a reținut că suprafața totală a imobilului în litigiu ar fi de 2790. câtă vreme prin notificarea nr. 263/2001 a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 2500.
A învederat că 1348. din această suprafață este proprietatea numitei -, ca moștenitoare a autorului.
A concluzionat, în sensul că imobilul revendicat de reclamanți nu poate fi restituit în natură, acesta fiind deținut pe baza unor acte de vânzare - cumpărare perfect valabile.
În cauză, a formulat întâmpinare pârâta AVAS B, solicitând respingerea acțiunii față de această pârâtă, în principal, pentru lipsa calității procesuale pasive, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat restituirea în natură a unor imobile.
Pârâta SA Baf ormulat la rândul său întâmpinare, arătând că deține în mod legal proprietatea asupra imobilului revendicat de reclamanți, pe care l-a cumpărat prin contract de vânzare - cumpărare de la Statul Român în 1960.
A precizat că de la data dobândirii și până în prezent s-a comportat ca un adevărat proprietar, exercitând o posesie neîntreruptă și neviciată.
În rejudecarea apelului, Curtea a dispus completarea raportului de expertiză întocmit la instanța de fond de expertul G, în sensul menționării exprese a fiecărei suprafețe de teren ocupată de pârâți, precum și evaluarea acestor suprafețe.
Întrucât expertul G nu s-a conformat în termen util, instanța a dispus amendarea acestuia conform dispozițiilor art.108 pct. 2 lit. c Cod pr. civilă și înlocuirea cu expertul.
Raportul de expertiză întocmit expert a fost depus la data de 7 aprilie 2008 ( fila 309 dosar apel ), raportul fiind ulterior refăcut și depus la data de 29 mai 2008 ( fila 361 dosar apel ).
Expertul, care a participat la expertiza întocmită la instanța de fond, ca expert asistent din partea reclamanților, a depus în calea de atac a apelului precizări la raportul de expertiză efectuat de expertul G ( fila 244 apel ).
Examinând lucrările dosarului, Curtea constată întemeiate apelurile declarate de reclamanții și, dar și de pârâtul și nefondate apelurile declarate de Primăria Municipiului C și Statul Român prin, O și C, pentru următoarele considerente:
Prin art. 1 alin. 1 din Legea nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv, se consacră principiul restituirii în natură a acestora.
Art. 7 din lege conține o reconfirmare a principiului conform căruia, restituirea în natură primează, această regulă fiind enunțată și de art. 9 din actul normativ citat.
Pornind de la prevederile legale citate, este de netăgăduit că instanța de judecată investită cu o contestație la Legea nr.10/2001 trebuie să verifice cu prioritate dacă principiul enunțat își găsește sau nu aplicabilitatea, respectiv dacă este posibilă restituirea în natură a bunului notificat.
În speță instanța de fond, deși a făcut verificări din acest punct de vedere, a concluzionat greșit că imobilul fostă proprietate a autorului reclamanților nu poate fi restituit în natură.
Reclamanții și au făcut dovada calității de moștenitori ai autorului, frate cu G - bunicul reclamanților.
În același timp, reclamanții au făcut dovada că imobilul revendicat - clădire hotel - restaurant, plus terenul aferent, situat în C, la intersecția străzii - - cu strada 1 - 2. a fost preluat în mod abuziv de către stat în baza Decretului de naționalizare nr.92/1950.
S-a demonstrat totodată, că reclamanții au uzat de procedura administrativă prevăzută de art. 22 și următoarele din Legea nr.10/2001, formulând notificări către deținătorii imobilului - construcții și teren, solicitând restituirea în natură a bunului.
Acțiunea reclamanților privește modalitatea de soluționare a notificărilor adresate deținătorilor în baza Legii nr.10/2001, reclamanții apreciind că în raport de prevederile legii speciale este posibilă restituirea în natură.
Cu privire la valabilitatea contractelor de vânzare - cumpărare formulată prin cererea aflată la fila 108 din dosarul de fond, s-a solicitat ca aceste titluri să fie examinate în contextul cererii de restituire bazată pe Legea nr.10/2001, reclamanții renunțând implicit la capătul de acțiune în constatarea nulității absolute a actelor menționate.
În acest sens, sunt mențiunile cuprinse în încheierea de ședință din 4 iunie 2008 Curții de APEL CRAIOVA, dar și precizările scrise aflate la fila 391 ( dosar apel ).
În ceea ce privește susținerile reclamanților referitoare la restituirea în natură a imobilului ( construcție și teren ) ce a format obiectul notificărilor, se constată că sunt parțial întemeiate, după cum urmează a se arăta în continuare.
Astfel, terenul intravilan de 2500. solicitat de reclamanți este în realitate de 2776., așa după cum rezultă din raportul de expertiză refăcut în apel d e expert și schița anexă la raport ( fila 364 - 366 dosar apel).
Pe acest teren au existat două imobile - construcții, unul situat la adresa din C str. - nr. 1 ( fostă Golești ), ce avea ca teren aferent suprafața de 1348. și altul situat la intersecția străzii - - cu strada 1 - 2. cu destinația de hotel - restaurant, suprafața aferentă acestui imobil fiind diferența de teren până la suprafața totală de 2776.
Ambele imobile au fost proprietatea autorului.
Primul imobil, situat pe str. - nr.1 ( fostă Golești ) a fost testat de autorul în favoarea nepotului său, al cărui moștenitor este intervenienta -.
În calitate de moștenitoare a lui, intervenienta a formulat cerere în baza Legii nr.10/2001, solicitând restituirea imobilului din str. - nr.1, iar prin dispoziția nr. 3692 din 27 mai 2004 emisă de Primăria C, i s-au acordat măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare pentru imobilul clădire și teren aferent în suprafață de 1348.
Pentru același imobil au formulat notificare în baza Legii nr.10/2001 și reclamanții și, iar prin decizia nr.2332/20 februarie 2004, emisă de Primăria C, a fost respinsă solicitarea reclamanților, cu motivarea că nu au calitatea de moștenitori, imobilul fiind testat de în favoarea lui, al cărui singur moștenitor este -.
Prin sentința nr.433/5 octombrie 2005 Tribunalului Olt ( fila 383 dosar apel ), s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanți împotriva deciziei nr.2332 din 20 februarie 2004 emisă de Primarul Municipiului C, reținându-se că nu au calitatea de moștenitori ai autorului.
Așadar, pentru terenul în suprafață de 1348. ce face parte integrantă din suprafața totală de 2776. așa cum aceasta a fost identificată de expertul, pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate, terenul revenindu-i intervenientei -, ca moștenitoare a fratelui său.
O parte din terenul de 1348. este ocupată de pârâții și, astfel încât, față de acești pârâți pretențiile reclamanților sunt nejustificate.
De altfel, prin cererea depusă la fila 391 apel, reclamanții au învederat că față de acești pârâți urmează să formuleze altă acțiune, după o procedură specială.
Diferența de teren până la suprafața totală de 2776. este ocupată în prezent de intervenienta de Consum B și pârâta SC SRL
Din schița anexă la raportul de expertiză, rezultă că intervenienta de Consum B ocupă suprafața de 1139., iar pârâta SC SRL C suprafața de 44.
Aceste două suprafețe de teren pot fi restituite în natură reclamanților. Terenul în suprafață de 44. este ocupat fără titlu de către pârâta SC SRL C, așa încât, terenul trebuie restituit proprietarilor de drept.
Pârâta SC SRL Cac umpărat de la SC SA Coc onstrucție în suprafață de 38. + 19. reprezentând laborator patiserie, încheind în acest sens contractul de vânzare - cumpărare nr. 165/15 octombrie 1999( fila 60 dosar nr.7889/2001 al Tribunalului O l t).
În cuprinsul contractului nu se face nici o mențiune cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului pe care se află construcția ce a făcut obiectul înstrăinării.
Mai mult, din procesul - verbal de licitație încheiat la 21 septembrie 1999 ( fila 74 dosar 7889/2001 ), rezultă expres că SC SA C nu deține acte de proprietate pentru terenurile vândute la licitație.
Așadar, suprafața de 44. aflată în prezent în posesia pârâtei SC SRL nu este proprietatea acesteia și prin urmare, poate fi restituită reclamanților.
În ceea ce privește suprafața de 1139. ocupată de intervenienta de Consum B, Curtea constată că și acest teren poate fi restituit în natură.
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1021/15 martie 2004 încheiat cu SA O, intervenienta de Consum Bac umpărat un imobil restaurant situat în C str. - -, compus din parter și subsol având suprafață construită de 463. împreună cu dreptul de folosință pe durata existenței construcției asupra terenului aferent imobilului în suprafață de 601. ( fila 38 dosar fond ).
Contractul de vânzare - cumpărare de care se prevalează intervenienta în nume propriu ( de Consum B ) nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului pe care-l ocupă, deoarece prin acest contract nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului de 601., ci numai dreptul de folosință pe durata existenței construcției.
Prin apariția Legii nr.10/2001, imobilele ce fac obiectul acestei legi au fost indisponibilizate legal, unităților deținătoare fiindu-le interzis să încheie acte juridice cu privire la aceste imobile.
Contractul de vânzare - cumpărare nr. 1021 din 15 martie 2004 fost încheiat după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, astfel încât, înstrăinarea imobilului - restaurant, nu poate fi considerată valabilă, părțile contractante încălcând flagrant prevederile imperative ale legii speciale.
Mai mult, pârâta SA O nu putea transmite dreptul de proprietate asupra imobilului în discuție, deoarece nu l-a dobândit în mod valabil, contractul de vânzare - cumpărare din 8 august 1960 fiind încheiat cu un neproprietar.
Așa cum s-a demonstrat, imobilul hotel și restaurant, situat în C la intersecția str. - cu str. 1 - 2. a trecut în proprietatea statului în mod abuziv, astfel încât, Statul Român nu a fost niciodată proprietar și nu putea transmite ce nu a avut în proprietate.
În aceste condiții, și cererea reclamanților privind restituirea în natură a imobilului cu destinația de restaurant este întemeiată, actele de proprietate invocate de aceștia emanând de la adevăratul proprietar și ca atare, preferabile celor de care s-a prevalat intervenienta de Consum B -
Cu privire la partea din imobil având destinația de hotel, Curtea constată că restituirea în natură nu este posibilă, reclamanții urmând să primească măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri, în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Imobilul - hotel, revendicat de reclamanți, a fost supus procedurii de privatizare, acțiunile gestionate de Fondul Proprietății de Stat la SA C în prezent de 98,306 % fiind vândute la licitație publică la data de 5 octombrie 2000, pârâtului -.
La data de 17 octombrie 2001 Fondul Proprietății de Stat s-a retras din societate, iar diferența de acțiuni de 1,694 % au fost transferată acționarului majoritar, pârâtul -, în acest sens fiind relațiile ce emană de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul O l t, înaintate instanței de apel cu adresa nr.28181/24 septembrie 2008 ( fila 431 ).
Față de această situație, Curtea constată că imobilul - hotel face parte din categoria celor menționate expres în art.29 din Legea nr.10/2001, astfel încât, nu poate fi restituit în natură, reclamanții fiind îndreptățiți la despăgubiri în condițiile legii speciale.
Acțiunea reclamanților a fost promovată anterior intrării în vigoare a Legii nr.247/2005, existând obligația pentru C de a stabili printr-o expertiză valoarea despăgubirilor cuvenite pentru imobilul imposibil de restituit în natură.
Având în vedre însă opoziția constantă a reclamanților pe parcursul soluționării apelului, această probă nu a putut fi administrată, instanța constatând numai îndreptățirea apelanților reclamanți la măsuri reparatorii prin echivalent.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod pr. civilă, Curtea urmează să admită apelul reclamanților și, dar și apelul pârâtului.
În temeiul acelorași prevederi legale, urmează a fi respinse apelurile declarate de pârâții Primăria C, Statul Român prin Ministerul Finanțelor, O și
Se va schimba sentința, în sensul că se va admite în parte acțiunea față de pârâții SA O, de Consum B, SC SRL C și Primăria
Cererile de intervenție formulate de de Consum B și - urmează a fi respinse, prima ca nefondată, iar cea formulată de -, ca neavenită, în condițiile în care partea în interesul căreia a fost formulată -Primăria C, nu a depus cerere reconvențională sau cerere de intervenție în interes propriu.
Se vor anula dispozițiile nr.168/26 iunie 2002 și 206/5 august 2002 emise de pârâta Primăria C și nr.535/20 mai 2004 emisă de pârâta SA
Se va dispune restituirea în natură către reclamanți a suprafețelor de teren ocupate de intervenienta de Consum B și de pârâta SC SRL C, identificate prin raportul d expertiză aflat la fila 366 în dosarul nr- al Curții de APEL CRAIOVA și a imobilului restaurant deținut de intimata de Consum B, în baza contractului de vânzare - cumpărare nr.1021/15 martie 2004, încheiat cu pârâta SA
Urmează a se constata că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul cu destinația de hotel, deținut în proprietate de pârâtul -.
Va fi respinsă acțiunea reclamanților față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art. 28 și 30 din Legea nr.10/2001, dar și față de AVAS B, în cauză fiind incidente prevederile art. 29 din lege.
Se va respinge acțiunea față de pârâții, - și, pentru considerentele expuse anterior în cuprinsul hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr.281 din 2 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr.3102/2006, în contradictoriu cu pârâții SA O, -, SC SRL C, B, intervenientele - și DE CONSUM
Admite apelul formulat de pârâtul.
Respinge apelurile declarate de pârâții Primăria Municipiului C, Statul Român prin Ministerul Finanțelor, O și C, ca nefondate.
Schimbă sentința, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanți.
Respinge cererile de intervenție formulate de - și de Consum
Anulează dispozițiile nr.168/26.06.2002 și nr. 206/5.08.2002, emise de Primăria C și nr. 535/20.05.2004 emisă de SA O -
Dispune restituirea în natură către reclamanți a suprafețelor de teren de 44 mp. ocupată de SC SRL și de 1139. ocupată de de Consum B, cu dimensiunile și vecinătățile cuprinse în schița anexă la raportul de expertiză aflat la fila 366 dosar - al Curții de APEL CRAIOVA și a imobilului restaurant deținut de intimata de Consum în baza contractului de vânzare - cumpărare nr.102/15.03.2004 încheiat cu SA
Constată că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul cu destinația de hotel deținut în proprietate de intimatul -.
Respinge acțiunea reclamanților față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor și față de AVAS
Respinge acțiunea reclamanților față de pârâții, - și.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./16 ex.
27.10.2008
Jud.fond
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
