Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 326/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-- 29.07.2009

DECIZIA CIVILĂ NR. 326/

Ședința publică din 16 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Rujița Rambu

JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 253/13.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Municipiul A-prin Primar, Consiliul Local al Municipiului A, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice B și cu intervenienta intimată SRL A, pentru Legea nr. 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă, pentru reclamanta apelantă lipsă, doamna avocat, iar pentru intervenienta intimată, domnul avocat, lipsă fiind pârâții intimați.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Apelul a fost declarat în termen legal și este scutit de taxă de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat.

Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.

Reprezentanta reclamantei apelante solicită în principal admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate pe larg în cererea de apel, pe care le susține și oral în fața instanței; în subsidiar, solicită desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad.

Reprezentantul intervenientei intimate solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinare, pe care le reiterează; solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra apelului, constată:

Prin sentința civilă nr. 253/13.05.2009,pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului A, pentru anularea dispozițiilor nr. 922/9.06.2005 și nr. 923/9.06.2005.

A obligat reclamanta să plătească intervenientei SRL A suma de 3.580 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Primarul Mun. A, Consiliul Local A și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să dispună anularea dispozițiilor nr. 922/9.06.2005 și nr. 923/9.06.2005 ale pârâtului Primarul Municipiului A și restituirea în natură în cotă de 1/1 a apartamentelor ce figurează înscrise în CF nr. 60879 A ca spații cu altă destinație nr. 2,3, 4 și 6, care nu au fost înstrăinate și acordarea de despăgubiri în echivalent bănesc, conform cotei de proprietate revendicate, cu privire la apartamentele care au fost înstrăinate de pârâți, respectiv apartamentele nr. 1, 5 și 7.

În motivare a arătat că prin notificările nr. 649/7.08.2001 si nr. 1258/19.10.2001 a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea cotei de 1/1 din imobilul înscris în CF nr. 60879 A, care a aparținut mamei și mătușii sale,căsătorită, si, căsătorită, imobil preluat în mod abuziv în anul 1956, fiind naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950. Mai arată că imobilul face parte din categoria celor enumerate în art.2 lit. h din Legea nr. 10/2001, iar nejustificat Primarul Municipiului Aar espins cererea de restituire.

A mai arătat că lucrările efectuate în anii 1965-1967 sub formă de tencuieli, pardoseli, refacere branșamente, instalați sanitare, la apartamentele 2,3 și 4 sunt simple amenajări de confort si nu modificări de structură.

A mai arătat că valoarea despăgubirilor pentru apartamentele 1,5 și 7 trebuie să reprezinte valoarea reală a imobilului, iar suma de 100.000 euro reprezintă un cuantum derizoriu.

Prin cererea de intervenție depusă la 23 martie 2007, intervenienta SC SRL a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție în interesul pârâților Primarul Municipiului A, Consiliul Local al Municipiului A si Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, să se constate conform art. 248 Cod procedură civilă perimarea de drept a acțiunii, iar pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamanta.

Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că reclamanta este fiica, căsătorită, și nepoata de soră a, căsătorită.

, căsătorită, și, căsătorită au fost proprietare în cota de câte asupra imobilului situat în A-, înscris în CF nr. 60879 A, imobil naționalizat în anul 1956 în baza Decretului nr. 92/1950.

În baza actelor de stare civilă depuse de reclamantă la dosarul administrativ, la comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 la Municipiului A, s-a reținut corect că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii ca moștenitoare a mamei sale, căsătorită, și că nu a dovedit calitatea de moștenitor după sa, căsătorită.

Pentru dovedirea calității de moștenitoare după sa, decedată în Marea Britanie, reclamanta trebuie să prezinte certificat de calitate de moștenitor dar,după suspendarea de două ori a judecății pentru devoluțiunea succesorală legală, reclamanta nu a prezentat certificatul de calitate de moștenitor,astfel că tribunalul a reținut că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei pentru cota de din imobil, proprietatea mătușii sale.

Au fost admise excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Local al Municipiului A si Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că, potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001,republicată, aceste entități juridice nu au calitatea de unități deținătoare ale imobilului în cauză.

Pe fond, a apreciat că dispozițiile contestate sunt temeinice și legale.

Apartamentele nr. 2,3,4 nu fac obiectul restituirii, deoarece ele nu au existat la data naționalizării, ci au fost realizate ulterior,în baza lucrărilor de investiții, prin transformarea unei magazii și a unui grajd în locuințe.

Reclamanta nu a cerut despăgubiri pentru grajdul și magazia naționalizate. Prin Dispoziția nr. 923/2005 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de din apartamentele nr. 1,5,7, apartamente înstrăinate valabil, în baza Legii nr. 112/1995, sub forma despăgubirilor bănești în sumă de 1786 350 lei.

În consecință, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 253/13.05.2009 a Tribunalului Arada declarat apel în termenul legal reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea apelului, reclamanta a arătat că este descendenta familier, în calitate de fiică a și de nepoată de soră a, fapt pe care l-a dovedit prin actele de stare civilă, iar din acest punct de vedere are dreptul la restituirea imobilului în cotă de 1/1.

A mai arătat că imobilul reprezentat în prezent prin apartamentele nr. 2.3.4 a existat sub formă de construcție edificată cu fundație, ziduri, acoperiș și rețea electrică cu branșamente la data naționalizării.

Lucrările efectuate în anii 1965-1967 sub formă de tencuieli, pardoseli, refacere branșamente, instalații sanitare reprezintă simple amenajări de confort și nu o modificare de structură pentru a fi considerate construcții noi.

Apartamentul nr. 2 reprezintă și astăzi o magazie de depozitare iar apartamentul nr. 3 este tot un spațiu cu altă destinație; doar apartamentul nr. 4 fost transformat din magazine în locuință, fără însă a rezulta o construcție structural nouă, ci o simplă schimbare de destinație, a susținut reclamanta.

Referitor la valoarea despăgubirilor, a arătat că suma de aproximativ 100.000 Euro reprezintă un cuantum derizoriu, fapt pentru care solicită efectuarea unei expertize tehnice în construcții.

DGFP A, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, pentru pârâtul Statul Român, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe, cu motivarea că în mod corect s-a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, întrucât nu este unitate deținătoare a imobilului în litigiu și nu a emis cele două dispoziții contestate de reclamantă.

A depus întâmpinare și intervenienta SC SRL A și a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că reclamanta nu și-a dovedit calitatea de moștenitoare legală acceptantă după defuncta, iar corpul de clădire în care se află apartamentele nr. 2,3 și 4 nu i se poate restitui în natură, întrucât a fost modificat în totalitate din punct de vedere structural și i s-a dat o altă destinație, lucrările fiind efectuate din fondurile statului.

În conformitate cu art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă, în apel probatoriul a fost completat cu înscrisuri constând din acte de stare civilă și dosarele administrative în baza cărora s-au emis cele două dispoziții contestate.

Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, cu dispozițiile at.295 alin. 1 Cod procedură civilă și cu întregul probatoriu administrat în cauză, constată că apelul reclamantei este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Prin notificările nr. 649/1.08.2001 (fila 49) și nr. 1298/19.10.2001 (fila 52), reclamanta a solicitat restituirea în natură în cotă de 1/1 a imobilului înscris inițial în CF nr. 7878 A, în calitate de moștenitoare a mamei sale și a mătușii sale (sora mamei),de la care a fost naționalizat imobilul în baza Decretului nr. 92/1950.

Prin dispoziția nr. 922/9.06.2005 (fila 42), pârâtul Primarul Municipiului Aad ispus restituirea în natură reclamantei a cotei de din apartamentul nr. 6, înscris în CF ind. n 60885 A, cu un drept special de folosință asupra cotei de teren aferentă apartamentului, și i s-a respins cererea de restituire în natură a apartamentelor nr. 2,3 și 4 din același imobil situat în A, B-dul -. -, nr. 17.

Prin dispoziția nr. 923/9.06.2005 (fila 45), s-a respins cererea reclamantei pentru restituirea în natură a apartamentelor 1,5 și 7 din același imobil și pentru cota de din aceste apartamente s-a făcut oferta pentru despăgubiri bănești, în cuantum de 1.786.350.353 lei.

Prin referatul justificativ comun ambelor dispoziții (filele 43 și 44) s-a reținut că reclamanta a făcut dovada calității de moștenitoare numai după mama sa (căsătorită ) și are dreptul la măsuri reparatorii numai pentru cota de din imobil, asupra căreia a fost proprietară mama sa.

De asemenea, s-a mai reținut că apartamentele nr. 2,3 și 4 au fost aduse în circuitul locativ din fosta magazie și fostul grajd ale imobilului prin lucrări ce au fost executate din fondurile statului.

Prima instanță a respins contestația formulată de reclamantă împotriva celor două dispoziții, pe care le-a menținut, cu motivarea că reclamanta nu și-a dovedit calitatea procesuală activă în privința cererii de restituire în natură a cotei de din imobil ce a aparținut mătușii sale, neprezentând un certificat de calitate de moștenitor după aceasta.

De asemenea, prima instanță a reținut că apartamentele nr. 2,3 și 4 nu pot face obiectul restituirii, întrucât nu existau la data naționalizării.

Prin înscrisurile cu care s-a completat probatoriul cauzei în apel, reclamanta a făcut dovada calității sale de moștenitoare și după sora mamei sale, (căsătorită ).

Art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 prevede că de dispozițiile acestei legi speciale beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

3 al aceluiași text legal prevede că cererea de restituire (notificarea) are valoarea de acceptare a succesiunii, iar în conformitate cu alin. 4, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu urmează procedura prevăzută de această lege profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus notificarea în termen.

Trebuie făcută precizarea că dovada calității de moștenitor nu trebuie făcută, în notificările formulate în baza Legii nr.10/2001, cu certificat de moștenitor sau certificat de calitate de moștenitor, așa cum în mod greșit reține prima instanță. Sunt suficiente actele de stare civilă în cazul de față, când se invocă moștenirea legală.

Că aceasta este interpretarea corectă a art. 4 din Legea nr. 10/2001 rezultă și din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/7.03.2007.

Prin actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, care de altfel se găsesc și în dosarul administrativ, rezultă că cele două foste proprietare ale imobilului în litigiu, (mama reclamantei) și au fost surori, că ambele au decedat, la fel ca și soțul lui, numitul.

De asemenea, există la dosar, inclusiv în cel administrativ (filele 103 și următoarele) dovada faptului că încă din 25.09.2001 (fost ), fratele reclamantei, a renunțat la toate drepturile de moștenire în favoarea surorii sale.

Prin urmare, reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 și pentru cota de din imobil ce a aparținut mătușii sale.

Întrucât prima instanță nu s-a pronunțat pe fondul cererii reclamantei asupra cotei de 1/2 din imobil ce a aparținut mătușii sale, reținând lipsa calității procesuale pasive, în cauză se impune desființarea sentinței și trimiterea spre rejudecare la Tribunalul Arad pentru a se pronunța cu privire la pretențiile reclamantei asupra întregului imobil.

În rejudecare, prima instanță va avea în vedere și celelalte critici formulate de reclamantă cu privire la cele două dispoziții emise în baza Legii nr.10/2001, urmând a se pronunța, de asemenea, și asupra fondului cererii de intervenție formulate de SC SRL A, care prin încheiere a fost admisă în principiu.

Față de aceste considerente, în baza art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 253/13.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului A, Consiliul Local A și Ministerul Finanțelor Publice (pentru Statul Român), reprezentat prin DGFP A, și cu intervenienta PRO

În consecință, va desființa sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de reclamanta, cu domiciliul procedural ales în T,-,.5, jud. T, la Cabinet Avocat, împotriva sentinței civile nr. 253/13.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului A, cu sediul în A,-, jud. A, Consiliul Local A, având același sediu, și Ministerul Finanțelor Publice (pentru Statul Român), cu sediul în B,-, sectorul 5, reprezentat prin DGFP A, cu sediul în A,-, jud. A, și cu intervenienta PRO, cu sediul în A,-, jud.

Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

GREFIER,

- -

Se comunică:

- reclamantei apelante, cu domiciliul procedural ales în T,-,.5, jud. T, la Cabinet Avocat;

- pârâtului intimat Primarul Municipiului A- A,-, jud. A;

- pârâtului intimat Consiliul Local A- idem

- pârâtului Ministerul Finanțelor Publice (pentru Statul Român)- reprezentat prin DGFP A--, jud. A;

- intervenientei PRO - A,-, jud.

emis 5 com.

Red. - 18.12.2009;

Tehnored. -21.12.2009; 7 ex.

Primă instanță: Tribunalul Arad; Judecător:

Președinte:Rujița Rambu
Judecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 326/2009. Curtea de Apel Timisoara