Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 10/2001 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 33
Ședința publică din 05 martie 2008
PREȘEDINTE: Surdu Oana
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Veronica
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta, domiciliată în municipiul S,-, județul S și pârâtul Municipiul S - prin primar, împotriva sentinței nr. 926 din 26 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă.
Dezbaterile privind apelurile au avut loc în ședința publică din 27 februarie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - ă separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când - pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, amânarea a fost amânată pentru astăzi, 05 martie 2008.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr. 1926/C/2005 (-), reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul S - prin primar, să se dispună anularea dispoziției nr. 1749 din 21 aprilie 2005 emisă de primarul municipiului S și obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziții prin care măsurile reparatorii propuse să fie acordate doar în favoarea sa și într-un cuantum echivalent cu valoarea reală a imobilului-teren ocupat de construcții de interes public.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin dispoziția atacată s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești, pentru suprafața de 321. teren situat pe raza municipiului S, str. - -, identică cu parcela funciară nr. 310/2 din Cartea Funciară nr. 834 comunei cadastrale S, trecută fără titlu în proprietatea statului și care nu poate fi restituită în natură, fiind ocupată în prezent de construcții de interes public. A mai arătat că, deși în momentul preluării abuzive imobilul sus-menționat se afla în proprietatea indiviză a autorului său și a fraților acestuia, ea este singura persoană îndreptățită la restituire, întrucât doar autorul său a formulat notificare în condițiile legii, moștenitorii celorlalți coindivizari neexprimându-și intenția de solicita restituirea dreptului de proprietate.
De asemenea, cuantumul despăgubirilor propuse spre acordare nu este de natură a asigura o reparație integrală a prejudiciului suferit, impunându-se stabilirea unui echivalent valoric calculat în funcție de prețul de circulație al imobilului.
întâmpinare, pârâtul Municipiul S - prin primar - a arătat că acțiunea reclamantei este lipsită de obiect, în condițiile în care dispoziția contestată a fost revocată prin dispoziția nr. 1924 din 20 mai 2005.
Prin sentința civilă nr. 450 din 07 iunie 2005, Tribunalul Suceava - Secția Civilă - a respins acțiunea ca rămasă fără obiect, cu motivarea că dispoziția nr. 1749 din 21 aprilie 2005 fost ulterior revocată de pârât prin dispoziția nr. 1924 din 20 mai 2005.
Soluția a fost desființată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția Civilă, care, prin decizia nr. 278 din 16 noiembrie 2006, admis apelul reclamantei, cu trimiterea cauzei aceluiași tribunal pentru rejudecare, motivat de faptul că dispoziția nr. 1924/2005 a fost anulată prin sentința civilă nr. 810 din 20 octombrie 2005 Tribunalului Suceava, definitivă și irevocabilă, astfel încât aparența lipsei de obiect pe care prima instanță și-a întemeiat soluția este fără acoperire.
Reinvestit cu soluționarea cauzei, în temeiul art. 297 alin. 1 din Codul d e Procedură Civilă, Tribunalul Suceava - Secția Civilă, prin sentința civilă nr. 926 din 26 iunie 2007, admis plângerea și a modificat dispoziția atacată, constatând că reclamanta este singura persoană îndreptățită la restituirea parcelei de teren în litigiu, în cotă de 3/24 părți-indivize, în suprafață de 321. în calitate de moștenitoare a autorului său, și că valoarea reală imobilului este de 241.222,8 lei, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta este moștenitoarea legală a autorului său, proprietar tabular al cotei de 3/24 părți-indivize din suprafața de 321. teren, identică cu parcela funciară nr. 310/2 din Cartea Funciară nr. 834 comunei cadastrale S, că nu există o renunțare a celorlalți coindivizari la dreptul de a solicita restituirea și că, într-adevăr, valoarea reală de circulație a imobilului în litigiu este, conform standardelor internaționale de evaluare, de 241.222,8 RON.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel atât reclamanta, cât și pârâtul Municipiul S - prin primar.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta a arătat că injustețea soluției tribunalului constă în aceea că a constatat îndreptățirea sa la restituirea prin echivalent a imobilului preluat abuziv, numai în limitele cotei de 3/24 părți-indivize, deși numai autorul său, a formulat cerere de restituire în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel încât se impunea restituirea integrală a acestuia în favoarea sa, în temeiul dreptului de acrescământ.
Motivându-și la rândul său apelul, pârâtul a arătat că obligația de plată a despăgubirilor impusă în sarcina sa de prima instanță este total nelegală și lipsită de eficiență juridică în condițiile în care, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, de imediată aplicare, singura autoritate competentă să analizeze și să stabilească cuantumul final al despăgubirilor este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de apel formulate, Curtea constată că apelurile sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, sunt îndreptățiți a obține măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, și moștenitorii persoanelor fizice proprietare ale imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Deși, potrivit alin. 4 al art. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, de cotele moștenitorilor care nu au urmat procedurile de restituire profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire, această soluție este inaplicabilă în ipoteza prevăzută la alin. 1 al aceluiași articol, respectiv în situația în care restituirea aceluiași imobil este cerută de mai multe persoane îndreptățite care invocă un titlul de proprietate ce atestă existența unei coproprietăți la data preluării abuzive.
Această abordare este justificată, dat fiind faptul că, în cazul proprietății comune pe cote-părți având ca obiect un bun individual determinat, dreptul de proprietate al fiecărui proprietar este determinat în mod abstract sub forma unei fracțiuni matematice ideale, aceștia nefiind titulari exclusivi ai unor fracțiuni materiale din bunul respectiv.
În speță, potrivit extrasului de carte funciară depusă la fila 8 dosar fond, rezultă fără echivoc că la data preluării abuzive a parcelei de clădire nr. 310/2 din Cartea Funciară nr. 834 comunei cadastrale S aceasta făcea obiectul unui drept de coproprietate pe cote-părți, autorul reclamantei - - fiind proprietarul tabular al cotei de 3/24 părți-indivize în temeiul unui certificat de moștenitor nr. 336 din 14 decembrie 1969. Această situație de fapt a fost confirmată în instanță de însăși reclamanta apelantă - prin apărător - la termenul de astăzi, care a precizat că starea de indiviziune consemnată în extrasul de carte funciară nu a fost lichidată anterior preluării abuzive a imobilului la stat, însă între respectivii coindivizari a existat o înțelegere în sensul ca autorul său să stăpânească în fapt imobilul în litigiu.
Așadar, actul de preluare abuzivă realizându-se pe cote-părți ideale, respectiv de la mai mulți coproprietari tabulari, este firesc ca actul de reparație,de restituire, să se realizeze în aceeași modalitate, de aici putându-se concluziona asupra îndreptățirii reclamantei asupra cotei-părți ideale ce a aparținut autorului său, coproprietar deposedat, cum corect a reținut prima instanță.
Apreciem că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, raportate la art. 697 din Codul Civil privind dreptul de acrescământ (potrivit căruia partea renunțătorului profită coerezilor săi), motivat de faptul că din conținutul notificării nr. 496 din 10 august 2001 (fila 48 dosar apel) rezultă fără echivoc că autorul reclamantei a formulat cererea de restituire atât în nume propriu, cât și ca mandatar al celorlalți coproprietari tabulari ai imobilului în litigiu și nu în calitate de moștenitor al acestora - a cărei dovadă se impunea oricum a fi făcută cu certificate de moștenitor, eliberate în condițiile legii - împrejurare de natură să înlăture vocația succesorală a reclamantei, prin retransmitere, la întregul imobil, simplul fapt al decesului celorlalți coindivizari nefiind suficient pentru reținerea operării în cauză a dreptului de acrescământ.
În concluzie, cum în speță nu s-a făcut, pe de o parte, dovada unei renunțări exprese a eventualilor moștenitori ai celorlalți coproprietari tabulari, la dreptul de a solicita restituirea în temeiul legii speciale, iar, pe de altă parte, mandatul dat chiar de aceștia de care face vorbire însăși autorul reclamantei implică în mod necesar și obligatoriu existența unei acceptări prealabile a succesiunii, care are caracter irevocabil și este indivizibilă, în mod corect tribunalul a constatat îndreptățirea reclamantei în limitele cotei de 3/24 părți-indivize, criticile formulate sub acest aspect apărând ca nefondate.
Cu referire la apelul formulat de pârâtul Municipiul S - prin primar, este de remarcat, în primul rând, că dispozitivul sentinței apelate nu stabilește în sarcina acestuia vreo obligație de plată a unei sume de bani în favoarea reclamantei, limitându-se a constata îndreptățirea acesteia din urmă la restituirea imobilului în litigiu, în limitele cotei de 3/24 părți-indivize, reținând valoarea reală a acestuia la nivelul sumei de 241.222,3 RON (fila 59 din dosarul de fond).
Este adevărat că, potrivit prevederilor art. 16 din Legea nr. 247/2005 privind procedura administrativă și acordarea despăgubirilor, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este singura autoritate competentă să stabilească cuantumul despăgubirilor datorate persoanelor îndreptățite, însă, potrivit Deciziei nr. 52 din 04 iunie 2007 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e Procedură Civilă, "prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor, dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005".
Ori, în cauză, dispoziția nr. 1749 în litigiu a fost emisă de pârât și contestată de reclamantă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, astfel încât, în considerarea celor ce preced, aceasta nu putea fi înaintată Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, rămânând supusă controlului instanței de judecată sub aspectul legalității și temeiniciei în raport cu prevederile art. 24 (26) din Legea nr. 10/2001, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului.
În consecință, apreciind legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe și constatând că nici din oficiu nu sunt date motive de nulitate a acesteia, Curtea, în temeiul art. 296 din Codul d e Procedură Civilă, urmează a respinge ambele apeluri ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanta, domiciliată în municipiul S,-, județul S și pârâtul Municipiul S - prin primar, împotriva sentinței nr. 926 din 26 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05 martie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
TehnoS..
4 ex. / 04 aprilie 2008
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Dumitrașcu Veronica
