Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 33/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 33
Ședința publică din data de 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTOR 2: Violeta Stanciu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta Primăria orașului - prin primar, cu sediul în,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 1426 din 16 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în,-.F, jud. P și -, domiciliată în,-, jud.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 16 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de mai sus, când, în urma deliberării, a dat următoarea decizie:
Curtea:
Examinând apelul civil de față, constată:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, contestatorii și, în contradictoriu cu intimata Primăria Oraș - prin Primar, au formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 1758 de respingere a notificării nr. 862/11.09.2001 prin care a fost soluționat dosarul întocmit în baza notificării formulate nr. 862/2001 și despăgubirea prin echivalent pentru cele doua imobile, precum și restituirea suprafeței de 2,85 ha. situată în Orașul, pct. -, jud.
În motivarea acțiunii, contestatorii au arătat că autoarea lor, a figurat înscrisă în registrul "chiaburi" cu predare prin Decret nr.494/1956, cu două imobile construcție și teren, în suprafață de 2,85 ha, dar, după o analiză sumară a actelor depuse în susținerea notificării, intimata a întocmit referat de respingere a notificării nr.862/2001, cu motivarea că imobilele nu fac obiectul Legii nr.10/2001, întrucât acesta a fost distrus ca urmare a unei calamități naturale.
Intimata nu a depus întâmpinare în cauză, nu a solicitat probe, depunând la dosar, la solicitarea expresă a instanței, documentația care a stat la baza Dispoziției nr.1758/2008.
Prin sentința civilă nr.1426/16.07.2009, Tribunalul Prahovaa admis contestația formulată de contestatorii și, în contradictoriu cu pârâta Primaria Orașului -prin Primar, a constatat nulitatea absolută Dispoziției nr. 1758/15.02.2008.
-2-
A obligat intimata să acorde contestatorilor măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață construcțiilor demolate din, Cartier -, identificate prin expertiza, în sumă de 48.036 lei și pentru valoarea de piață de 372.775 lei a terenului de circa 2,85 ha. situat în extravilanul loc., identificat prin raportul de expertiză, construcții și teren ce au aparținut defunctei, imposibil de restituit în natură, luându-se act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-au avut în vedere următoarele considerente:
Prin Notificarea nr.862/11.09.2001 contestatorii, în calitate de moștenitori ai defunctei, fostă, au solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilele din perimetrul viei din, preluate abuziv de stat prin Decretul nr.494/1956, construcțiile fiind distruse după anul 1990, precum și pentru terenul aferent de 2,85 ha.
Prin Dispoziția nr.1758/15.02.2008 - fila 48 dosar - a fost respinsă notificarea nr.862/2001, pe considerentul că imobilul solicitat nu face obiectul Legii nr.10/2001 republicată, fiind distrus ca urmare a unei calamități naturale.
Dreptul de proprietate al contestatorilor și modul de preluare a imobilului au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar, dar și prin răspunsurile intimatei la interogatoriu.
Astfel, prin adresa nr.2926/28.06.1995 emisă de Orașul se atestă faptul că autoarea figurează în registrul "cheaburi" cu predarea prin Decretul nr.494/1956 a terenului de 2,85 ha și a 2 imobile.
De asemenea, prin fișa personală întocmită la 10.07.1956 se arată că aceeași autoare a fost înscrisă de către comisia comunală în categoria chiaburilor, pentru faptul că a deținut teren de 9,00 ha. cu vie nobilă, care a fost lucrat numai cu forță de muncă salariată.
Aceste împrejurări au fost recunoscute și de către intimată la interogatoriu, precizându-se totodată că imobilul revendicat se află în prezent în deținerea SC SA, recomandându-se contestatorilor să se adreseze acestei societăți.
Se poate observa însă că intimata a evitat să lămurească modalitatea în care imobilele au fost preluate de această societate, precizând numai că prin titlul de proprietate a fost reconstituit moștenitorilor autoarei terenul de 4,75 ha, conform titlului de proprietate nr.-/19.07.2005.
Tot la interogatoriu, intimata a răspuns că s-a decis de către comisia specială să înainteze notificarea spre competentă soluționare SC SA și că s-a răspuns petenților să se adreseze deținătorului prin intermediul executorului judecătoresc.
Însă, față de conținutul Dispoziției contestate și de răspunsurile la interogatoriu, instanța constată că există o contradicție și anume, pe de o parte intimata susține că a înaintat dosarul către SC SA, care ar fi unitatea deținătoare și că le- recomandat contestatorilor să se adreseze acesteia, iar pe de altă parte, prin Dispoziția ce face obiectul prezentei cauze cu nr.1758/2008, considerându-se totuși competentă intimata a respins notificarea, cu motivarea că imobilele au fost demolate și că, în aceste condiții, nu formează obiectul Legii nr.10/2001.
.//.
-3-
Din analiza probatoriilor reiese că este cert faptul că imobilele aparținând autoarei au fost preluate de către stat în baza Decretului nr.494/1956, astfel că față de temeiul preluării preluarea este abuzivă, fără titlu, iar în ceea ce privește unitatea deținătoare instanța constată că nu s-a făcut nicio dovadă că aceasta ar fi alta decât intimata.
Astfel, susținerile potrivit cărora imobilele s-ar afla în detenția SC SA nu au fost probate prin nici un înscris, ba mai mult, un argument în plus al calității de unitate deținătoare îl reprezintă și faptul că potrivit concluziilor expertizei topografie, pentru terenul revendicat de 28.675 mp. a fost reconstituit dreptul de proprietate altor persoane fizice, iar dreptul de proprietate nu putea fi reconstituit în baza legilor speciale decât de către comisiile abilitate în acest sens din cadrul unității administrativ-teritoriale.
Potrivit art.1 din Legea nr.10/2001 imobilele preluate în mod abuziv de către stat se restituie în natură, iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite.
Față de caracterul abuziv al preluării de către stat, Decizia nr.1758/2008 este lovită de nulitate absolută, cu atât mai mult cu cât motivarea deciziei se referă numai la construcții, arătându-se că au fost demolate, fără a se preciza considerentele pentru care nu se acordă despăgubiri pentru terenul aferent construcțiilor.
Cât privește construcțiile a rezultat din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert că autoarea contestatorilor a deținut două construcții, care au fost demolate în anul 1990, această situație de fapt fiind confirmată și de către martorii -a și, care cunoșteau clădirile în cauză de circa 30 de ani și care au relatat că la nivelul anului 1991 clădirile erau în ființă, nelocuite, fiind demolate în acea perioadă de persoane necunoscute, dat fiind faptul că nu s-a asigurat paza acestora.
Tribunalul reține că în cauza Matache și alții împotriva României, Curtea Europeană a constatat că Legea nr.247/2005 de modificare a Legii nr.10/2001 garantează, teoretic vorbind, un drept la o despăgubire pentru persoanele care se află într-o situație similară celei în speță, dar că nu ia în calcul lipsa prelungită a despăgubirii.
Se impune așadar fixarea despăgubirilor, deoarece nu există nicio garanție privind perspectivele de succes ale reclamanților în cadrul unei proceduri ulterioare judecății, astfel încât dreptul de acces la un tribunal recunoscut de art.6 & 1 din Convenție să nu fie atins în propria sa substanță, în caz contrar hotărârea devenind ineficientă.
Împotriva acestei sentinței a declarat apel intimata Primăria Orașului, prin care a arătat că în mod nelegal s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent și pentru terenul de 2,85 ha. având în vedere faptul că suprafețele de teren preluate abuziv de la autoarea părților au fost reconstituite prin titlurile de proprietate nr.-/2004 și -/2005 emise în baza Legii 18/1991.
C de-al doilea motiv de apel, se referă la faptul că în mod greșit s-a dispus obligarea intimatei la plata măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc, față de
-4-
faptul că aceste despăgubiri cad în sarcina Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, așa cum s-a prevăzut prin Titlul VII din Legea 247/2005.
Față de apelul formulat, intimatele-contestatoare au depus la dosar întâmpinare, prin care au arătat că sunt de acord cu primul motiv de apel întrucât plata despăgubirilor nu cade în sarcina autorităților locale, acestea achitându-se după procedura specială prevăzută de Legea 10/2001.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, intimatele-contestatoare au solicitat respingerea acestuia, întrucât în baza Legii 18/1991 li s-a reconstituit dreptul de proprietate numai pentru suprafața de 6,25 ha. vie, nu și pentru terenul în suprafață de 2,85 ha. ce a fost preluat de stat prin Decretul 494/1956.
Curtea, examinând apelul prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, reține următoarele:
Referitor la primul motiv de apel, prin care se critică obligarea apelantei la plata măsurilor reparatorii prin echivalent, Curtea constată că acesta este întemeiat având în vedere că prin Titlul VII din Legea 247/2005 au fost reglementate sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor ce nu pot fi restituite în natură, astfel încât, fiind instituită o procedură specială de acordare a despăgubirilor, unitatea deținătoare nu poate fi obligată la plata acestora.
În consecință, în baza art. 296 Cod pr.civilă și având în vedere și acordul intimatelor-contestatoare referitor la acest motiv de apel, Curtea urmează să admită apelul și să schimbe în parte sentința pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul că va înlătura măsura obligării intimatei să acordă contestatorilor măsuri reparatorii prin echivalent și va constata dreptul contestatorilor de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele solicitate în condițiile legii speciale.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, prin care se critică acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 2,85 ha. teren, Curtea constată că acesta este neîntemeiat având în vedere că autoarea contestatorilor a figurat înscrisă în registrul "chiaburi" cu predarea în baza Decretului 494/1956 a suprafețelor de 6,25 ha. de vie și 2,85 ha. teren neproductiv.
La apariția Legii 18/1991 aceasta a formulat cerere de reconstituire numai pentru suprafața de 6,25 ha. de vie, care a fost reconstituită prin echivalent arabil în suprafață de 9,50 ha. conform titlurilor de proprietate nr. -/2004 și -/2005, fiind respectate criteriile de echivalare a terenurilor agricole pe categorii de folosință în echivalent arabil prevăzute în Anexa 21 din HG 1172/2001.
Prin urmare, reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991 nu s-a realizat și pentru suprafața de 2,85 ha. preluată abuziv, astfel încât în mod legal instanța de fond a stabilit măsuri reparatorii prin echivalent și pentru această suprafață de teren.
Susținerile apelantei în sensul că, reconstituirea dreptului de proprietate se face pentru suprafețele aduse în cooperativele agricole de producție sau preluate prin legi speciale, suprafețe fizice, nu în echivalent arabil nu poate fi reținute de instanța de apel având în vedere faptul că autoarea contestatorilor a solicitat reconstituirea în baza Legii 18/1991 numai pentru suprafața de 6,25 ha, de vie, iar reconstituirea prin echivalent arabil s-a realizat în conformitate cu legile în vigoare la momentul respectiv.
Față de aceste considerente, Curtea urmează să admită apelul în modalitatea arătată mai sus, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.
-5-
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta Primăria orașului - prin primar, cu sediul în,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 1426 din 16 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în,-.F, jud. P și -, domiciliată în,-, jud.
Schimbă în parte sentința nr. 1426 din 16 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că înlătură măsura obligării intimatei să acordă contestatorilor măsuri reparatorii prin echivalent.
Constată dreptul contestatorilor de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele solicitate în condițiile legii speciale.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2010.
Președinte, Judecător,
C - - -
Grefier,
- -
red.VS /tehnored.
6 ex./23.03.2010
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Violeta Stanciu
