Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 332/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 332
Ședința publică de la 2 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 25 noiembrie 2009 privind judecarea apelurilor declarate de reclamanții domiciliat în C, str. -, nr. 15, jud. D, domiciliată în B, sector 6,-, -.1,. 10, domiciliată în Str. - -, -.2,. 3, jud. D, G domiciliat în C,-, jud. D și domiciliată în C,-, jud. D împotriva sentinței civile nr. 63 din 12 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 6504/2002 și a sentinței civile nr. 105 din 5 martie 2003, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 8254/2002, în urma casării deciziilor nr. 394 și 395 pronunțate de Curtea de Apel în dosarul nr. 2004/2003, respectiv dosarul nr. 2595/2003, prin decizia nr. 3633 din 6 aprilie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 5785/2005, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL C, CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU - COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR cu sediul în B, sector 1, nr. 202, PREFECTURA D, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-, a cererii de intervenție formulată de SC HANUL cu sediul în C,-, jud. D și a apelurilor declarate de apelanții pârâți CONSILIUL LOCAL C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C și intervenienții și împotriva sentinței civile nr. 1227 din 4 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 5063/civ/2005 în contradictoriu cu intimata petentă și intimații G,STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU - COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, PREFECTURA D, având ca obiect Lg.10/2001.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 25 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 2 decembrie 2009.
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
La data de 8 iulie 2002, reclamanții, G și -ia, au formulat contestație împotriva dispoziției nr.4852/3 iunie 2002 emisă de Primarul Municipiului
În motivarea contestației au arătat că prin notificarea adresată Primăriei C la data de 4 iulie 2002 au solicitat restituirea în natură a suprafeței de teren intravilan situată în C, zona Hanul Doctorului, în calitate de moștenitori ai autorului, cererea fiind respinsă, cu motivarea că terenul nu face obiectul Legii nr.10/2001.
Au arătat că dispoziția este nelegală, întrucât terenul este situat în intravilanul Municipiului C, fiind preluat abuziv de stat în perioada 1945 - 1989 și se încadrează în categoria imobilelor preluate abuziv în accepțiunea art. 2 din Legea nr.10/2001.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, învederând totodată că pe rolul aceleiași instanțe se află dosarul nr.6691/2002, având ca obiect contestația formulată de reclamanții și, împotriva aceleiași dispoziții.
A solicitat conexarea celor două dosare.
La termenul de judecată din 14 octombrie 2002 Tribunalul Dolja dispus conexarea dosarului nr.6691/2002 la dosarul nr.6504/2002 al aceleiași instanțe.
Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr.63 din 12 februarie 2003 respins contestația, reținând că terenul în litigiu nu poate face obiectul Legii nr.10/2001 pe de o parte, pentru că a fost preluat în baza Decretului de expropriere nr.2905/1943 și pe de altă parte, pentru că terenul este arabil și în raport de prevederile art. 8 din lege, acesta constituie obiect de reglementare în legile fondului funciar.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, G, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv art. 2 lit. din Legea nr.10/2001, reținând că acest act normativ face trimitere numai la imobilele preluate în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989.
Că în realitate, Legea nr.10/2001 reglementează în cuprinsul art. 2 atât situația descrisă de instanța de fond, cât și alte situații, inclusiv situațiile în care imobilele au fost preluate fără titlu valabil.
Au arătat că imobilul a fost preluat din patrimoniul autorului, fără respectarea actelor normative în vigoare la momentul preluării și fără ca această măsură să fie dispusă în baza unui act normativ care să fi fost publicat în Buletinul Oficial.
În același timp au arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că obiectul cererii formulate îl constituie un teren situat în extravilanul.
Terenul ce a format obiectul notificărilor este în intravilanul și indiferent de destinația de la momentul preluării sau în prezent, se impune restituirea în natură potrivit principiului consacrat expres de Legea nr.10/2001.
Prin decizia civilă nr.232 din 26 septembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.2004/2003, s-a admis apelul, a fost anulată sentința civilă nr.63 din 12 decembrie 2002 Tribunalului Dolj și s-a reținut cauza pentru rejudecare, dispunându-se efectuarea unei expertize tehnice în vederea individualizării terenului.
După administrarea probei cu înscrisuri și expertiza tehnică, Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă nr.394 din 4 februarie 2005 respins ca nefondată acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții, -., și, împotriva pârâtului Consiliul Local
S-a reținut că reclamanții au beneficiat de măsurile reparatorii prevăzute de legile fondului funciar, așa încât, în speță sunt incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr.10/2001.
S-a mai reținut că terenul solicitat nu poate fi restituit, întrucât aparține domeniului public conform HG nr.965/2002, fiind afectat de existența mai multor investiții constând în restaurant, ștrand, lac și Școala de fotbal " ".
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, invocând prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă.
Au susținut că instanța de apel a aplicat greșit legea, neobservând că terenurile au fost preluate de stat fără titlu, că instanța de fond nu a fost pe deplin lămurită, deoarece terenurile cerute nu sunt afectate de construcții sau utilități publice, că a calificat greșit că terenurile aparțin domeniului public, cu toate că hotărârea de guvern avută în vedere a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
Au mai susținut că instanța de apel a aplicat greșit art. 8 din Legea nr.10/2001, deoarece terenurile sunt în intravilan, nefăcând obiectul legilor fondului funciar.
Au solicitat casarea deciziei atacate și pe fond admiterea acțiunii cu consecința restituirii în natură, în principal a suprafeței de 15,9971 ha. iar în subsidiar a suprafeței d e 14,2559 ha. rezultată prin scăderea din prima suprafață a celei de 1,7412 ha. ocupată de lac.
La Înalta Curte de Casație și Justiție a fost format dosarul nr.5785/2005 (nr. unic -).
Separat de notificările ce au fost soluționate prin decizia civilă nr.394 din 4 februarie 2004 Tribunalului Dolj, reclamanții, G și au formulat o altă notificare, prin care în calitate de moștenitori ai defuncților și ( ), au solicitat restituirea în natură a terenurilor libere din suprafața de 45 ha. terenuri situate în zona Ferată C - B, Drumul și Aeroport.
Această notificare a fost soluționată de Primarul Municipiului C prin dispoziția nr.8986 din 3 decembrie 2002, cererea de restituire a terenurilor fiind respinsă cu motivarea că sunt incidente dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei dispoziții cei trei reclamanți au formulat contestație, prin care au cerut anularea dispoziției primarului și restituirea în natură a terenului.
Prin sentința civilă nr.105 din 5 martie 2003 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.8254/2002 s-a respins contestația formulată de reclamanți, reținându-se că terenurile solicitate nu intră sub incidența Legii nr.10/2001, regimul lor juridic fiind reglementat de legile fondului funciar.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, susținând că în mod greșit instanța de apel a considerat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr.10/2001, în realitate fiind aplicabile prevederile art. 6 din aceeași lege.
Au învederat că există contradicții în considerentele hotărârii apelate, în sensul că se reține că reclamanții au formulat cerere de reconstituire în baza Legii nr.18/1991 și 1/2000 și că, pentru diferență nu s-a reconstituit dreptul cuvenit, deoarece terenul nu era liber la data formulării cererii de reconstituire.
Au precizat că această afirmație nu este susținută cu nimic, terenul fiind în mare parte liber și neafectat de detalii de sistematizare.
Au solicitat efectuarea unei expertize care să identifice suprafețele rămase libere și care pot fi restituite în natură.
Prin decizia civilă nr.234 din 26 septembrie 2003, Curtea de Apel Craiovaa admis apelul, a anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecare, dispunând efectuarea unei expertize tehnice în vederea identificării terenurilor.
După efectuarea expertizei tehnice, aceeași instanță prin decizia civilă nr.395 din 4 februarie 2005, pronunțată în dosarul nr.2595/2003 a respins ca nefondată acțiunea.
S-a reținut că terenul solicitat nu intră sub incidența Legii nr.10/2001, întrucât regimul său juridic a fost reglementat prin legile fondului funciar.
S-a mai reținut că la data preluării terenurile solicitate de reclamanți erau arabile, regimul lor juridic fiind reglementat de Legea nr.18/1991 republicată și Legea nr.1/2000.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, -. și, criticile invocate fiind identice cu cele formulate împotriva deciziei civile nr.394 din 4 februarie 2005 Tribunalului Dolj.
La Înalta Curte de Casație și Justiție a fost format dosarul nr.5838/2005 (nr. unic -).
Prin încheierea din 30 martie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus conexarea dosarului nr.5838/2005 ( nr. unic - ) la dosarul nr.5785/2005 ( nr. unic - ), apreciind că se impune soluționarea unitară a cauzelor.
Prin decizia civilă nr.3633 din 6 aprilie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile conexe declarate de reclamanții, G, -ia, și, împotriva deciziilor nrr.394 și 395 din 4 februarie 2005 pronunțate de Curtea de Apel Craiova - Secția Civilă.
Au fost casate deciziile atacate și au fost trimise cauzele conexe spre rejudecare în apel, la Curtea de Apel Craiova.
S-a reținut că nu au fost clarificate contradicțiile dintre înscrisurile depuse de primărie, potrivit cărora terenurile constituie proprietatea publică a localității, fiind aferente unor investiții, și raportul de expertiză tehnică prin care se afirmă că o suprafață de 159.971. ar fi liberă.
S-a reținut totodată, că nu s-a lămurit situarea certă a terenului respectiv dacă se află în intravilanul sau extravilanul localității.
Curtea a mai reținut că expertiza efectuată în cauză nu a avut în vedere planurile de urbanism zonal și că nu au fost delimitate suprafețele de teren retrocedate prin titlurile de proprietate emise în temeiul legilor fondului funciar.
De asemenea, s-a reținut că instanța de apel nu a analizat în funcție de natura juridică a terenurilor temeinic stabilită, dacă și în ce măsură sunt incidente dispozițiile Legii nr.10/2001, care pentru cazuri bine definite are și caracter de complinire a prevederilor Legii nr.18/1991 și Legii nr.1/2000.
Înalta Curtea dispus trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță în apel, în vederea completării probatoriului în sensul celor arătate, inclusiv prin ordonarea unei noi expertize tehnice, ale cărei obiective să aibă ca finalitate constatarea situației reale a terenurilor în litigiu.
În rejudecare, la Curtea de Apel Craiovaa fost format dosarul nr-.
La termenul de judecată de la 9 noiembrie 2006, instanța a încuviințat cererea formulată de apelanții reclamanți -. și, prin apărătorul ales, dispunând efectuarea unei expertize de specialitate care să aibă în vedere îndrumările date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare nr. 3633 din 6 aprilie 2006.
Totodată, s-a dispus efectuarea unei adrese către Primăria C, pentru se înainta planurile de urbanism zonal.
Raportul de expertiză a fost întocmit de expert, lucrarea fiind depusă la data de 12 ianuarie 2007 ( filele 49 - 60 dosar apel ).
Prin încheierea din 8 februarie 2007, instanța a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, având în vedere că expertiza anterioară a fost realizată de un expert în specialitatea agricultură, obiectivele trasate fiind în concordanță cu îndrumările date de ICCJ prin decizia de casare.
Expertiza în specialitatea topografie a fost întocmită de expert, lucrarea fiind depusă la dosar la data de 23 martie 2007 ( filele 101 - 124 apel ).
Ulterior, expertul a depus precizări la raportul de expertiză prin care a arătat dimensiunile laturilor și vecinătățile terenului propus spre restituire.
La data de 19 aprilie 2007, SC Hanul Doctorului SRL a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul Consiliului Local C, solicitând respingerea apelurilor și implicit menținerea sentințelor pronunțate de instanța de fond.
A susținut că terenul notificat nu intră sub incidența Legii nr.10/2001, ci sub incidența legilor fondului funciar, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
A precizat că terenul a făcut obiectul reconstituirii în temeiul acestor legi, reclamanților acordându-li-se în proprietate o parte din terenul solicitat, iar pentru diferența ce nu s-a putut da în natură au fost propuși pentru despăgubiri bănești.
Prin cererea formulată la data de 10 mai 2007 (fila 229 apel), reclamanții, G și -ia, au invocat excepția de nelegalitate a HG nr.965/2002, respectiv a pozițiilor 4794 și 4783, solicitând anularea în parte a hotărârii prin radierea celor două poziții din anexa 2 la hotărâre.
La termenul de judecată de la 10 mai 2007 instanța a dispus conexarea dosarului nr- al Curții de Apel Craiova la dosarul nr.2922/2006 (nr. nou - ) al aceleiași instanțe, reținând că există identitate de obiect, întrucât notificările nr.44/N/2002 și nr.45/N/2002 se referă la același imobil.
În ședința publică de la 28 iunie 2007, reclamanții prin apărătorul ales au reiterat cererea referitoare la sesizarea instanței de contencios administrativ privind excepția de nelegalitate a HG nr.965/2002.
Prin încheierea din aceeași dată, instanța a dispus suspendarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr.554/1994 și sesizarea Secției Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel Craiova, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a HG nr.965/2002.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 8 aprilie 2009 la cererea apelantei reclamante, instanța constatând că excepția de nelegalitate a pozițiilor nr.4794 și 4783 din anexa 2 HG nr.965/2002 a fost soluționată în mod irevocabil prin decizia civilă nr.1089 din 27 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-.
După repunerea pe rol la dosarul cauzei au fost depuse mai multe înscrisuri, printre care și nr.1626/23 octombrie 2007, nr.1628/23 octombrie 2007 și 455/28.02.2008.
Având în vedere Hotărârile Comisiei Județene de Fond Funciar D, instanța a solicitat expertului să completeze raportul de expertiză, în sensul de a menționa dacă există suprapunere de teren între suprafețele reconstituite prin hotărârile de fond funciar și terenurile solicitate în baza Legii nr.10/2001.
De asemenea, s-a solicitat ca pentru terenul care face obiectul notificărilor să se facă mențiunea cu privire la categoria de folosință la momentul preluării, respectiv la momentul notificării și să se precizeze dacă există vreo suprafață liberă ce poate fi restituită în natură.
Expertul a depus precizări la raportul de expertiză la data de 25 mai 2009 ( fila 485 dosar apel ), iar ulterior a răspuns obiecțiunilor formulate de reclamanții și, cu privire la aceste precizări ( fila 568 și următoarele dosar apel ).
Cu ocazia dezbaterilor pe fond a apelurilor, apărătorul apelanților reclamanți, -ia și G, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a apelantei reclamante.
Examinând cu prioritate excepția invocată în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 2 Cod pr. civilă, se constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Cu certificatul de moștenitor nr.70/1998, reclamanta a făcut dovada faptului că este moștenitoarea testamentară a autorului, decedat la data de 13 noiembrie 1997, care la rândul său este moștenitorul legal dar și testamentar al soției sale, decedată la data de 3 noiembrie 1995, așa cum rezultă din certificatul de legatar nr.196/18 noiembrie 1998.
Autoarea este la rândul său moștenitoarea legală a lui, acesta fiind unicul moștenitor legal al autoarei ().
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr.10/2001, de prevederile legii beneficiază și moștenitorii legali și testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Cum în cauză notificările au vizat terenurile autorilor și ( ), reclamanta, ca legatară universală a autorului, are legitimare procesuală activă în speța dedusă judecății.
Pe fond, apelurile declarate de reclamanți împotriva sentinței civile nr.63 din 12 decembrie 2003 și a sentinței civile nr.105 din 5 martie 2003, pronunțate de Tribunalul Dolj, sunt neîntemeiate.
Notificările nr.44/N/2002, nr. 45/N/2002 și nr.422/N/2001 formulate în baza Legii nr.10/2001 de apelanții reclamanți, au vizat terenul în suprafață de 45 ha. situat în intravilanul orașului C, zona Aeroport, Șoseaua C - B și Drumul.
Prin dispozițiile nr.4852/2002 și nr.8986/2002 emise de Primarul Municipiului C, au fost respinse cererile de restituire terenului liber situat în zona Aeroport - Hanul Doctorului, cu motivarea că acest teren nu face obiectul Legii nr.10/2001, fiind incidente dispozițiile art. 8 din actul normativ citat.
Împotriva celor două dispoziții reclamanții au formulat contestație în instanță, în conformitate cu prevederile art.26 din Legea nr.10/2001, susținând că sunt nelegale, întrucât terenul solicitat este teren intravilan și că în atare situație, poate fi restituit în baza dispozițiilor speciale ale Legii nr.10/2001, care consacră expres prevalența principiului restituirii în natură, în raport cu celelalte măsuri reparatorii.
În primul ciclu procesual atât la fond, cât și în apel au fost administrate probatorii din care a rezultat în mod cert că terenul în suprafață de 45 ha. situat în punctul "Hanul Doctorului", era teren arabil extravilan în momentul trecerii în proprietatea statului.
La dosarul cauzei nu există nici un fel de dovezi din care să rezulte momentul exact al preluării de către stat a acestor terenuri, singurul act din care rezultă o preluare cu titlu a unei suprafețe de teren din proprietatea autorilor reclamanților, fiind Decretul nr.2905/1943.
Prin acest act normativ a fost preluată de către stat suprafața de 3,3821 ha. în vederea construirii Aeroportului civil din C, suprafață pentru care însă, reclamanții nu au ridicat nici un fel de pretenții, neîncadrându-se în perioada de referință 1945 - 1989.
Diferența de 41,6179 ha. până la suprafața totală de 45 ha, a rămas în proprietatea autorilor, fiind preluată de stat în perioada următoare, preluarea vizând terenuri ce aveau la momentul respectiv categoria de folosință arabil extravilan.
O dovadă concludentă cu privire la categoria de folosință a terenului menționat în momentul preluării, o constituie certificatul nr.8602/14 ianuarie 1999 eliberat de Direcția Județeană Da A rhivelor Naționale ( fila 6 dosarul nr.6504/2002 al Tribunalului Dolj ), din care rezultă că suprafața de 65,75 ha. preluată de la autorii și, era compusă din teren arabil ( 49,75 ha. ), fânețe ( 5 ha. ) și islaz ( 11 ha.).
În același timp, actul de proprietate din 1906 intitulat "contract de vendere" aflat la fila 9 din dosarul nr.6504/2002 al Tribunalului Dolj, demonstrează că G - autorul lui și ( ), a cumpărat 90 pogoane ( 45 ha ) reprezentând Moșia Hanul Doctorului, teren ce se încadra în categoria de folosință arabil - extravilan.
Prin urmare, terenul situat în punctul "Moșia Hanul Doctorului", proprietatea autorilor reclamanților, a fost extravilan în momentul preluării de către stat și a rămas încadrat în categoria terenurilor extravilane până în anul 1999 și 2000, când prin HCL nr. 147/31 august 1999, respectiv HCL nr.23/29 februarie 2000 fost trecut în intravilanul orașului
Probatoriul administrat după casarea cu trimitere spre rejudecare, a relevat aceeași situație cu privire la terenul din punctul "Moșia Hanul Doctorului", proprietatea autorilor și ( ).
Ambele expertize întocmite în faza procesuală a apelului - expertiza și expertiza - au identificat terenul solicitat de reclamanți în baza Legii nr.10/2001, ca făcând parte din suprafața totală de 41,61 ha. reprezentând fosta moșie " Hanul Doctorului", confirmând astfel probatoriul administrat anterior, din care rezultă cu certitudine că terenurile în discuție au fost terenuri extravilane în momentul preluării de către stat.
Expertiza a avut ca obiectiv distinct stabilirea categoriei de folosință a terenului notificat în momentul preluării, respectiv al notificării, expertul concluzionând în sensul că toate terenurile solicitate de reclamanți erau situate în momentul preluării în extravilanul Municipiului C, însă la data notificării o parte din teren era situată în intravilan, iar o parte din același teren, era în extravilan.
După efectuarea rapoartelor de expertiză, apelanții reclamanți au reiterat cererea formulată atât în primul ciclu procesual, dar și în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul restituirii numai a terenului liber identificat prin lucrările tehnice de specialitate, respectiv suprafața de 16,61 ha, situată în intravilanul, în punctul "Hanul Doctorului".
Această suprafață, ca de altfel întreaga suprafață de 41,61 ha. din care face parte, a fost teren extravilan în momentul preluării devenind teren intravilan înainte de apariția Legii nr.10/2001, ca urmare a aprobării Planului de Urbanism General al.
Tocmai în considerentele categoriei de folosință întreaga suprafață de teren din punctul Hanul Doctorului a fost solicitată în baza Legii nr.18/1991, cererea de reconstituire fiind formulată de autorul.
Ulterior decesului autorului, reclamanții au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr.169/1997, nr. 1/2000 și nr. 247/2005, solicitând restituirea în natură a tuturor terenurilor fostă proprietate a autorului și ( ), inclusiv a terenului din punctul "Hanul Doctorului".
Din actele depuse la dosar, rezultă că în baza legilor fondului funciar reclamanților li s-a restituit în natură pe vechiul amplasament 1,23 ha., iar suprafața de 36,54 ha. prin compensare în alte localități, după cum urmează: prin Hotărârea Comisiei Județene nr.889/28 august 2000 s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.1/2000 în Anexa nr.36 poz.22 pentru suprafața de 10 ha în Podari, județul D, pentru care s-au eliberat titlurile de proprietate nr.2606 - 2046/21.03.2002, iar prin Hotărârea Comisiei Județene nr.524/18 iulie 2002, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 26,54 ha. în, județul D, pentru care s- eliberat titlul de proprietate nr.2704/31 octombrie 2002.
Rezultă de asemenea, că pentru suprafața de 13,46 ha. reclamanții figurează înscriși în anexa 39 poziția 174, în vederea acordării despăgubirilor bănești.
Mai mult, după apariția Legii nr.247/2005 reclamanții au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor menționate în actele de proprietate ale autorilor, inclusiv suprafața de teren din punctul "Hanul Doctorului".
Față de toate aceste aspecte, Curtea constată că terenul ce a format obiectul notificărilor soluționate prin dispozițiile nr.4852/2002 și nr.8986/2002 emise de Primarul Municipiului C, nu intră sub incidența Legii nr.10/2001, ci sub incidența legilor fondului funciar, așa cum corect a reținut și instanța de fond - Tribunalul Dolj.
Art. 8 (1) din Legea nr.10/2001 republicată, prevede expres că "nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării sau notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare".
În raport de aceste dispoziții legale, pentru ca terenul solicitat să facă obiectul Legii nr.10/2001 republicată, acesta trebuia să fie situat în intravilanul orașului C, atât la data preluării de către stat, cât și la data notificării ( art. 8 Teza I ), sau ca regimul juridic al acestuia să nu fi fost reglementat de legile fondului funciar, Legea nr.18/1991, Legea nr.169/1997 și Legea nr.1/2000 ( art. 8 Teza a II-a ).
În speță, sunt îndeplinite cerințele ambelor ipoteze reglementate de art. 8 din Legea nr.10/2001, în sensul că la data preluării terenul din punctul "Hanul Doctorului" nu se afla în intravilan, fiind lipsit de eficiență juridică faptul că la data notificării terenul se afla în extravilanul extins, pe de o parte, iar pe de altă parte, acesta a făcut obiectul legilor fondului funciar, astfel că nu intră sub incidența Legii nr.10/2001.
Mai mult, terenul solicitat de apelanții reclamanți face parte din domeniul public al Municipiului C, în conformitate cu nr.HG965/2002, așa cum rezultă din anexa 2 la această hotărâre, în care la poziția nr.4783 apare Hanul Doctorului - lac de acumulare cu suprafața de 30.000., iar la poziția nr.4794 apare Parcul Hanul Doctorului cu suprafața de 140.000. ambele suprafețe fiind în administrarea pârâtului Consiliul Local
În același timp, se constată că excepția de nelegalitate a nr.HG965/2002 cu privire la pozițiile nr.4794 și nr.4783 din anexa 2 la hotărâre, invocată de apelanții reclamanți, a fost respinsă în mod irevocabil prin decizia nr.1089/27 februarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-.
În atare situație, sentințele civile nr.63 din 12 decembrie 2003 și respectiv, 105 din 5 martie 2003 pronunțate de Tribunalul Dolj sunt legale și temeinicie, apelurile declarate împotriva acestora, urmând a fi respinse.
Referitor la cererea de intervenție formulată de Hanul Doctorului în interesul pârâtului Consiliul Local C, Curtea constată că aceasta este întemeiată și urmează a fi admisă.
Soluția de admitere a cererii de intervenție se bazează pe apărările invocate de pârâtul Consiliul Local C, întrucât cererea a fost formulată în interesul acestei părți.
Ca atare, în examinarea cererii de intervenție nu pot fi avute în vedere susținerile prin care se invocă un drept propriu al intervenientei, deoarece instanța de apel nu a fost investită cu o cerere în interes propriu, ci cu o cerere de intervenție în interesul pârâtului Consiliul Local
Câtă vreme pârâtul Consiliul Local C și-a formulat apărările numai raportat la incidența prevederilor art. 8 din Legea nr.10/2001, sub aspectul ambelor ipoteze reglementate de textul citat, cererea de intervenție accesorie este întemeiată numai prin prisma acestor susțineri pe care intervenienta la rândul său le-a invocat în cuprinsul cererii de intervenție.
În ceea ce privește terenul în suprafață de 8,5 ha situat în punctul "", ce formează obiectul apelului din dosarul nr- al Curții de Apel Craiova, conexat la dosarul de față, se constată de asemenea, că acesta se afla în extravilanul la data preluării, astfel că în raport de art. 8 din Legea nr.10/2001, nu poate face obiectul acestui act normativ.
Se mai constată că acest teren a fost solicitat în baza legilor fondului funciar, cererea fiind soluționată favorabil prin nr.1628/23 octombrie 2007 ( fila 577 dosar apel ).
Acest aspect a fost confirmat de apelanta reclamantă prin cererea depusă la fila 576 în dosarul de apel, dar și cu ocazia dezbaterilor pe fond, apelanta învederând că terenul din punctul "" a fost reconstituit în baza legilor fondului funciar prin nr.1628/2007.
În atare situație, Curtea constată că și cu privire la terenul din punctul "" sunt îndeplinite cerințele celor două ipoteze reglementate expres de art. 8 din Legea nr.10/2001, astfel încât, terenul nu intră sub incidența actului normativ citat.
Tribunalul Dolja pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică și ca atare, greșit a obligat Primarul Municipiului C să emită dispoziție motivată pentru acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, pentru terenul în suprafață de 8,5 ha. situat pe raza Municipiului C în punctul "".
Așa cum s-a reținut în considerentele expuse anterior, reclamanții au primit drepturile cuvenite cu privire la acest teren în procedura reglementată de legile fondului funciar, așa încât, nu pot beneficia de despăgubiri și în condițiile Legii nr.10/2001, întrucât în acest mod s-ar realiza o dublă despăgubire, ceea ce evident ar constitui o îmbogățire fără justă cauză a reclamanților.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 296 Cod pr. civilă apelul declarat de pârâții Consiliul Local și Primarul Municipiului C, împotriva sentinței civile nr.1227/4 octombrie 2006 Tribunalului Dolj, este fondat și urmează a fi admis.
Pe cale de consecință, sentința apelată va fi schimbată în parte, în sensul respingerii acțiunii precizate, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Cât privește apelul declarat de intervenienții și, împotriva aceleiași sentințe se constată că, față de raționamentul juridic expus anterior, este nefondat și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a apelantei reclamante.
Respinge apelurile declarate de reclamanții, -ia, G și, împotriva sentinței civile nr. 63 din 12 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 6504/2002 și a sentinței civile nr. 105 din 5 martie 2003, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 8254/2002, în urma casării deciziilor nr. 394 și 395 pronunțate de Curtea de Apel în dosarul nr. 2004/2003, respectiv dosarul nr. 2595/2003, prin decizia nr. 3633 din 6 aprilie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 5785/2005, în contradictoriu cu intimații pârâți Consiliul Local C, Cancelaria Primului Ministru-Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor B, Prefectura D și Ministerul Finanțelor Publice
Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta SC Hanul Doctorului SRL în favoarea Consiliului Local
Respinge apelul declarat de intervenienții și, împotriva sentinței civile nr. 1227 din 4 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 5063/CIV/2005, în contradictoriu cu intimata petentă și intimații G, -ia, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Cancelaria Primului Ministru-Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Prefectura
Admite apelul declarat de pârâții Consiliul Local C și Primarul Municipiului C, împotriva sentinței civile nr.1227 din 4 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.5063/CIV/2005.
Schimbă în parte sentința, în sensul că respinge acțiunea precizată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 2 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./12
14.12.2009
Jud.Trib.
.105/2003 Jud.
.63/2003 Jud.
.1227/2006 Jud.
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
