Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 335/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 335
Ședința publică de la 03 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
Grefier: - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 25 noiembrie 2009, privind judecarea apelurilor formulate de reclamantul, domiciliat în P,-, jud. A și de pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG. J, PRIMARUL MUNICIPIULUI TG. J, cu sediul în Tg. J,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 231 din 7 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 226/2004, în urma casării deciziei civile nr. 169 din 22 februarie 2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- (nr. vechi 6962/civ/2004) prin decizia civilă nr. 5592 din 11 septembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 25 noiembrie 2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr.226/CIV/2004, reclamantul -, în baza Legii nr.10/2001, a chemat în judecată pe Primarul Municipiului Tg. J, solicitând să se dispună modificarea dispoziției nr.3008 din 11 decembrie 2003, emisă de primar, în principal, să se dispună restituirea în natură a terenului și în echivalent a construcțiilor, iar în subsidiar, în echivalent a imobilului fostă proprietate a părinților săi - și, compus din construcții și terenul aferent acestora în suprafață de 33.450., situat în intravilanul Municipiului Tg. J,-, județul G, indicând vecinii.
A mai solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că părinții săi Gh. și -, al căror unic moștenitor este în calitate de fiu, au fost proprietarii acestui imobil de care au fost deposedați și a fost preluat abuziv fără nici titlu de Statul Român prin organele sale locale, în baza Decretului nr.92/1950, deși acesta nu a fost expropriat prin acest act normativ.
A mai arătat reclamantul că a formulat notificare în baza dispozițiilor art. 21 din Legea nr.10/2001, care a fost înregistrată la Primăria Municipiului Tg. J sub nr.1907/26 aprilie 2001, prin care a solicitat restituirea în natură a terenului și în echivalent a construcțiilor, întrucât acestea nu mai există în prezent, fiind demolate.
Ca răspuns la notificare, prin dispoziția nr.3008 din 11 decembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Tg. J, i s-a făcut o ofertă de restituire prin echivalent pentru construcții, cât și pentru teren.
Reclamantul a susținut că această dispoziție este nelegală și netemeinică deoarece, în principal, imobilele preluate abuziv indiferent de posesie, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini, iar în subsidiar, se restituie în echivalent, când restituirea în natură nu este posibilă.
A mai criticat dispoziția primarului, întrucât nu cuprinde motivarea împrejurărilor de fapt și de drept care au condus la imposibilitatea restituirii în natură a imobilelor solicitate.
Cu privire la oferta de restituire în echivalent a imobilului - construcții și teren, reclamantul a arătat că atât suprafața, cât și valoarea terenului și construcțiilor sunt cu mult inferioare valorii reale a acestora și nu au fost avute în vedere la data de 20 aprilie 1950.
Prin sentința civilă nr.231 din 17 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.226/CIV/2004, s-a admis în parte contestația formulată de reclamantul, privind modificarea dispoziției nr.3008 din 11 decembrie 2003, emisă de intimatul Primarul Municipiului Tg. J, în temeiul Legii nr.10/2001.
A fost modificată dispoziția, în sensul că s-a anulat art. 1 și s-a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii în valoare de 9.441.788.020 lei pentru suprafața de 3188., conform raportului de expertiză, respectiv terenul situat în centrul orașului Tg. J, str. -.
A fost obligată intimata la despăgubiri bănești în valoare de 117.721.464 lei pentru construcțiile expropriate, conform fișei imobilului și procesului - verbal de preluare din 20 aprilie 1950.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că suprafața de 33.450. solicitată de contestator nu a putut fi identificată, deoarece reclamantul nu a prezentat un act de proprietate prin care să se delimiteze terenul respectiv, iar din descrierea imobilului a rezultat că suprafața este de 3188. din care construibil 438., clădirea construită fiind demolată.
Instanța a mai reținut că reclamantul, în raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr.10/2001, este persoană îndreptățită să primească măsuri reparatorii prin echivalent, care pot fi combinate la valorile stabilite de experți.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel atât reclamantul -, cât și pârâții Primarul Municipiului Tg. J și Primăria Municipiului Tg. J, considerând-o nelegală și netemeinică.
Reclamantul a criticat soluția privind suprafața de teren pentru care s-au acordat despăgubiri, având în vedere că a făcut dovada că autorii săi au fost deposedați de terenul în suprafață de 33450. din care 4000. sunt liberi, fiind folosiți ca parcare, deci se poate restitui în natură întreaga suprafață de teren de 33.450. iar în subsidiar, contravaloarea de 90 miliarde lei.
A susținut că valoarea construcției în suprafață de 1436. este mult prea mică, situație în care urmează să fie înlăturată expertiza efectuată la instanța de fond, valoarea acestei construcții fiind de peste 20 miliarde lei.
Pe de altă parte, prin soluția adoptată de instanța de fond i s-a înrăutățit situația reclamantului în propria-i cale de atac, având în vedere că oferta de despăgubiri pentru construcție a fost de 447.900.000 lei, iar instanța a acordat valoarea de 117.721.464 lei, aceste despăgubiri urmând să fie achitate de Statul Român, și nu de Primăria Tg.
Apelantul reclamant a solicitat efectuarea unei noi expertize pentru corectarea evaluărilor consemnate de prima instanță, susținând că s- făcut o greșită apreciere a probelor din dosar, situație în care s-a ajuns la reținerea unei suprafețe construită mai mică decât cea reală.
A susținut de asemenea, că instanța trebuia să rețină că este îndreptățit la despăgubiri materiale și pentru suprafața de 313. cu destinație de spațiu comercial, alături de suprafața de 3188. teren situat în intravilanul Municipiului Tg.
Că, prin interpretarea corectă a dispozițiilor art. 20 din Legea nr.10/2001, se impunea restituirea în natură a întregului imobil, dat fiind faptul că preluarea a fost efectuată fără titlu.
Primăria Municipiului Tg. J, prin apelul formulat a criticat soluția primei instanței, deoarece în mod nelegal s-a reținut calitatea procesuală pasivă a Primăriei Tg. J în acordarea despăgubirilor.
S-a arătat că, din actele dosarului a rezultat că suprafața de teren pentru care pot fi acordate despăgubiri, respectiv măsuri reparatorii este de 2878., și nu de 3188. cât reținut instanța și s-a anulat numai art. 1 al dispoziției, ceea ce demonstrează că restul dispozițiilor sunt menținute, ceea ce vine în contradicție cu măsurile reparatorii stabilite și de către instanță, atâta timp cât au fost stabilite prin dispoziția primarului.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia civilă nr.169 din 22 februarie 2006, admis apelurile declarate de ambele părți, a schimbat sentința în sensul că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri prin măsuri reparatorii conform Titlului VII din Legea nr.247/2005, pentru un imobil compus din teren în suprafață de 2878. și construcție în suprafață de 438.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În considerentele deciziei s-a reținut că prin actul încheiat la 17 februarie 1932 între și, nu sunt individualizate imobilele ce făceau obiectul vânzării, așa încât, nu poate fi reținută suprafața de 33.450.
Că, instanța de fond a înrăutățit situația reclamantului în propria-i cale de atac, atunci când a stabilit valoarea construcțiilor la 117.721.464 lei, cât timp prin dispoziția primarului fusese stabilită suma de 447.940.000 lei.
Referitor la suprafața clădirii demolate, s-a reținut că singurul act care face dovada realității suprafeței este cel prin care a fost descris imobilul, din care rezultă 438.
În raport de dispozițiile Legii nr.247/2005, măsurile reparatorii prin echivalent au fost stabilite potrivit Titlului VII din acest act normativ, fiind reală susținerea primăriei că nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește acordarea despăgubirilor.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 7 - 9 Cod pr. civilă.
A susținut că prin decizia civilă nr.1824/1997, irevocabilă, Curtea de APEL CRAIOVAa stabilit irevocabil că părinții recurentului au avut în Tg. J un teren în suprafață de 33.450. și că, în afară de cele statuate prin decizia menționată, s-a făcut dovada suprafeței solicitate și prin actul de dotă din 28 august 1931 și actul de vânzare - cumpărare din februarie 1932, astfel că, instanța de apel a confundat obiectul dotei cu bunurile aflate în localitatea P, deoarece în Tg. J s-a donat doar teren pentru un loc de casă.
Cu toate că instanța a încuviințat o expertiză tehnică pentru aplicarea în teren a actelor depuse, expertiză pentru care s-au acordat multiple termene de judecată, s-a renunțat la efectuarea ei după un an de zile.
Referitor la construcții, recurentul a arătat că din probe a rezultat că suprafața acestora era de 1436. și nu de 438., instanța trecând fără nici o motivare asupra concluziilor expertizei efectuată în apel.
Că instanța, deși a admis apelul declarat de reclamant, omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată.
Intimatul Primarul Municipiului Tg. Jaf ormulat întâmpinare prin care a învederat că, potrivit tranzacției intervenite între Gh. și Primărie, consfințită prin sentința civilă nr.307/1946 a Tribunalului Gorj, proprietar asupra terenului care se întindea până la digul era o persoană fizică, Gh., și nu autorul recurentului.
A solicitat respingerea recursului, sub toate aspectele invocate.
Prin decizia nr.5592 din 11 septembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei nr. 169 din 22 februarie 2006 Curții de APEL CRAIOVA - Secția civilă.
A fost casată decizia și trimisă cauza spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că instanța de apel a încuviințat în temeiul art. 295 alin. 2 Cod pr. civilă refacerea probelor, în sensul că a dispus efectuarea a două expertize tehnice judiciare având drept obiective principale identificarea în plan a terenului de 33.450. pretins prin acțiune, suprafața și valoarea construcției ce a aparținut autorilor recurentului, astfel cum rezultă din încheierile de ședință din 01 februarie 2005, 22 februarie 2005 și 23 martie 2005.
Că, expertiza privind suprafața construcției și valoarea acesteia a fost depusă la 30 ianuarie 2006, iar cu privire la cea de-a doua expertiză, instanța a revenit asupra măsurii dispuse, astfel cum rezultă din practicaua deciziei pronunțată la 22 februarie 2006.
S-a reținut că, deși instanța are dreptul să încuviințeze sau să respingă probele solicitate de părți, ea nu poate să revină decât motivat asupra probelor încuviințate.
Mențiunile referitoare la obiectul cauzei și probele administrate în cauză, drept motiv al revenirii asupra probelor încuviințate, nu reprezintă o motivare, cât timp obiectul cauzei și actele depuse nu s-au modificat în perioada 01 februarie 2005 - 22 februarie 2006.
Înalta Curte a apreciat că instanța de apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod pr. civilă, nu a arătat de ce a înlăturat apărările recurentului referitoare la puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1874/1997 a Curții de APEL CRAIOVA, cu privire la suprafața de 33.450., la conținutul înscrisurilor aflate la filele 71 - 73 din dosar privind localul subunității Tg. J, la mențiunile din raportul de expertiză efectuat de expertul, conform cărora suprafața totală a construcțiilor este de 1436., a conținutului matricolei nr.2, la conținutul distinct al celor două titluri de proprietate depuse, precum și al celorlalte înscrisuri depuse în susținerea întinderii dreptului de proprietate.
Că, instanța de apel, fără o motivare pertinentă asupra probei tehnice ce ar fi putut determina întinderea și amplasamentul terenului deținut în Tg. J de autorii reclamantului, a încălcat normele de procedură.
În consecință, Înalta Curtea admis recursul, casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare, cu îndrumarea de a se administra expertiza tehnică judiciară încuviințată la 22 februarie 2005, având drept obiective cele menționate în aceeași încheiere de ședință, cu mențiunea ca identificarea să poarte asupra terenului ce a aparținut autorilor reclamantului, situat în Tg.
Cu ocazia rejudecării, dosarul a fost înregistrat la Curtea de APEL CRAIOVA sub nr-.
În ședința publică din 12 decembrie 2007 s-a apreciat necesar, pentru o justă soluționare a cauzei, atașarea dosarului nr.4175/1998 al Judecătoriei Tg. J și avându-se în vedere indicațiile date de ICCJ prin decizia de casare, s-a dispus completarea probatoriului cu efectuarea unei expertize tehnice topografice de expert, desemnat în ședința din 13 februarie 2008, cu următoarele obiective:
- să se identifice și să se transpună pe schiță și vecinătăți suprafața de teren din actul dotal;
- să se identifice pe aceeași schiță dacă există corespondență între terenul
menționat în actul dotal și în ordonanța de inscripțiuni nr.167/1931;
- să se identifice terenul menționat în actul de vânzare - cumpărare întocmit în anul 1932;
- să se identifice pe schiță și vecinătăți suprafața de teren preluată prin procesul - verbal din 20.04.1950 și cea menționată în fișa juridică a imobilului;
- să se stabilească în ce măsură suprafața pretinsă de reclamanți este ocupată, ce construcții există pe aceasta și ce suprafață se poate restitui;
- să se stabilească dacă terenul liber a se restitui este traversat de rețele subterane ce fac improprie restituirea;
- să se evalueze întreaga suprafață de teren;
- să se evalueze separat suprafața ocupată de construcții, imposibil de restituit;
- la întocmirea raportului de expertiză, expertul va avea în vedere și dosarul nr.4175/1995 al Judecătoriei Tg.
În ședința publică din 12 martie 2008 s-a dispus înlocuirea expertului, cu expertul, iar prin încheierea de ședință din 29 octombrie 2009, s-a încuviințat cererea de completare a expertizei efectuată de expert în primul ciclu procesual, cu următoarele obiective:
- să se evalueze construcțiile expropriate din-, conform actelor normative la data demolării, valoare ce urmează a fi actualizată cu indicele inflației la data plății efective, evaluare conform art. 10 alin. 6 din HG nr.498/2003;
- să se aibă în vedere suprafața construcțiilor în raport de foaia matricolă nr.2, de actul dotal, de adresa nr.21046/1999 a Primăriei Tg. J, de planul cadastral întocmit la scara 1:100, aflat la fila 63 în dosarul nr.6962/CIV/2004, în care suprafața construită este de 1436.;
- expertul va avea în vedere și obiectivele formulate de apelantul reclamant aflate la filele 113 - 114 în dosarul nr.6962/CIV/2004.
La raportul de expertiză topo efectuat de expert, depus la 6.08.2008, s-au formulat obiecțiuni de către pârâții Primăria Municipiului Tg. J și Primarul Municipiului Tg. J, apreciate ca întemeiate și constatându-se că expertul nu a răspuns clar și detaliat la toate obiectivele instanței, s-a apreciat necesar întocmirea unei adrese către expert, cu următoarele obiective;
- să se aprecieze modul în care expertul a determinat la punctul 2 din raportul de expertiză suprafața de 8890. menționată în ordonanța de inscripțiune nr. 167;
- să se precizeze și să se detalieze ce înseamnă marcat prin punctele 1 - 11, menționat la punctul 3 din raportul de expertiză;
- expertul să explice modul în care a determinat dimensiunile suprafeței de 3188., indicată prin punctele 4-5-6-15-14, în condițiile în care s-a raportat la terenul menționat în actul de dotă, teren individualizat în schiță prin punctele 1-2-3-13-11.
S-a pus în vedere apelantului reclamant să facă demersuri la Arhivele Statului și să depună la dosar actul de vânzare - cumpărare nr.2273/1905, prin care Primăria a vândut lui o suprafață de teren, precum și acte prin care să facă dovada proprietăților deținute de și care au făcut obiectul transmiterii lor către ginerele acestuia,; să se depună de apelantul reclamant notificarea nr.1907/2001, prin care acesta a solicitat restituirea prin echivalent sau despăgubiri pentru imobilul - teren și construcții ce au aparținut tatălui reclamantului.
După depunerea completării la raportul de expertiză tehnică întocmită de experții și, instanța de apel a dispus în ședința din 11 februarie 2009 întocmirea unei adrese către expertul topo, pentru a răspunde la următoarele obiective;
- să transpună pe schița întocmită în cauză terenul ce a făcut obiectul tranzacției intervenite între generalul G și Primăria Tg. J, tranzacție ce a făcut obiectul sentinței civile nr.307/1946, pronunțată de Tribunalul Gorj;
- expertul să aibă în vedere și înscrisurile depuse alături de obiecțiunile formulate de Primăria Tg.
La solicitarea instanței s-a depus de către pârâți copia contractului de închiriere nr.80/1998 privind parcarea Pieții Centrale din Tg. J, HG nr.973/2002, privind atestarea domeniului public al Județului G, planul de situație anexă la sentința civilă nr.307/1946 a Tribunalului Gorj, copii ale unor acte de vânzare -cumpărare privind terenurile învecinate cu terenul autorilor reclamantului ( filele 217 - 238), planșe foto.
Întrucât expertul nu a evaluat terenul, în ședința din 14 octombrie 2009, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice specialitatea evaluare proprietate imobiliară, efectuată de expert, stabilindu-se următorul obiectiv: evaluarea întregii suprafețe de 32.712. pretinsă de reclamant, situată în Tg. J,- și separat evaluarea terenului în suprafață de 3188. evidențiat în fișa juridică din 20.04.1950, teren ce a fost preluat prin procesul - verbal din 20.04.1950.
Examinând actele și lucrările dosarului, coroborate cu concluziile expertizelor ordonate în cauză, Curtea constată următoarele:
Reclamantul, a demarat procedura prealabilă administrativă prevăzută de art. 22 din Legea nr.10/2001 republicată, ( fostul art. 21 ), prin notificarea adresată Primăriei Tg. J, depusă la dosar (fila 124 apel), prin care acesta a solicitat restituirea prin echivalent sau despăgubiri pentru imobilul situat în Tg. J,-, imobil ce a aparținut autorului său.
Prima etapă a fost finalizată, prin emiterea Dispoziției nr.3008/2003 de către Primarul Municipiului Tg.
La punctul l al dispoziției s-a făcut reclamantului o ofertă de acordare de despăgubiri în echivalent pentru imobilul care a fost situat în Tg. J,-, stabilindu-se că valoarea echivalentă totală a imobilului constând în construcții în suprafață de 438. și teren în suprafață de 2878. este suma de 2.951.632.000 lei, conform raportului de expertiză întocmit de comisia internă de evaluare din cadrul Primăriei Tg. J, din care suma de 2.503.692 lei este corespunzătoare suprafeței construite de 313., reprezentând încăperi cu alte destinații și terenului în suprafață de 2878. iar suma de 447.940.000 lei este corespunzătoare suprafeței construite de 125. reprezentând camere de locuit.
La punctul 2 al dispoziției s-a menționat că reclamantul, în calitate de persoană îndreptățită, poate opta pentru acordarea de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, ori la acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, că, aceste măsuri reparatorii pot fi combinate.
Reclamantul a uzat și de faza judiciară facultativă și a contestat dispoziția, susținând că este nelegală atât sub aspectul întinderii dreptului de proprietate asupra terenului, a suprafeței de teren construite, asupra valorii stabilite pentru teren și construcții, cât și asupra modalității de reparație, susținând că parte din teren este liber și poate fi restituit.
Reclamantul este persoană îndreptățită în sensul art. 4 alin. 2 raportat la art. 3 din Legea nr.10/2001, calitate de altfel recunoscută și prin dispoziția contestată.
Preluarea imobilului teren și construcții ce aparținut autorului, a fost abuzivă, întrucât acest imobil nu a fost cuprins în anexa cu imobile naționalizate din Tg. J, a Decretului nr.92/1950 ( adresa nr.7759/1992 emisă de Tg. J, fila 7 fond). Casa a fost preluată cu procesul - verbal din 20 aprilie 1950 ( fila 17 fond ), printr-un delegat al Comitetului Provizoriu al Orașului Tg. J, în fișa de evaluare menționându-se valoarea de 524.800 lei, iar suprafața terenului este de 3188. suprafață consemnată și în matricola nr. 2 ( impozitul pe clădiri ), deci imobilul preluat abuziv se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. i din Legea nr.10/2001, republicată.
Deși, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a pretins că suprafața de teren preluată de la autorii săi măsoară suprafața de 33.450. situată în intravilanul Municipiului Tg. J,-, această susținere nu poate fi reținută, întrucât nu are suport probator.
Art. 23 din Legea nr.10/2001 și art. 23.1 din Normele Metodologice de aplicare ale Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.250/2007, explicitează noțiunea de acte doveditoare de proprietate, iar art. 24 alin. 1 din Legea nr.10/2001 prevede că "în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive".
În speță, reclamantul nu a produs dovezi din care să rezulte suprafața pretinsă prin acțiune, dimpotrivă, în anul 1950 suprafața consemnată în procesul - verbal de preluare măsoară 3188. așa încât, nu poate fi reținută nici apărarea pârâților că suprafața preluată de la autorii reclamantului este de 2878, deci în speță, întinderea dreptului de proprietate este dovedită cu actul de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
Actele de proprietate, respectiv actul dotal din 28.08.1931, în care este consemnată suprafața de 1257. identificată de expert prin punctele 1-2-3-13-12-11, ordonanța de inscripțiune nr.167/28 august 1931 în care este consemnată suprafața de 8890., identificată prin punctele 3-4-5-6-15-14-13, nu pot fi avute în vedere, întrucât din 1931, anul întocmirii, până în anul 1950, anul preluării prin procesul - verbal, nu se face dovada de către reclamant că aceste terenuri se aflau în proprietatea autorului reclamantului.
Pretenția reclamantului că terenul autorului său a măsurat suprafața de 33.450., susținută și în acțiunea în revendicare, respinsă prin sentința civilă nr.10411/1995 în dosarul nr.4175/1995 al Judecătoriei Tg. J, definitivă prin decizia civilă nr.1173/1996 pronunțată de Tribunalul Gorj, irevocabilă prin decizia civilă nr.1824/1997 a Curții de APEL CRAIOVA, pronunțată în dosarul nr. 5274/1996, nu poate fi primită, întrucât din considerentele acestor hotărâri rezultă că reclamantul nu a făcut dovada că este titularul dreptului de proprietate asupra terenului pretins.
Mai mult, prin apărările pârâților, însoțite de hotărâri judecătorești, acte de vânzare - cumpărare, decretul de expropriere, notificări în baza Legii nr.10/2001, s-a infirmat susținerea reclamantului că terenul autorului se întindea până la
Astfel, prin sentința civilă nr.307/1946 pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a consfințit tranzacția intervenită între generalul Gh. și Primăria Tg. J, prin care primul ceda în schimbul 4 suprafețe de teren suprafața de 14420. cu vecinii N - str. - pe o lungime de 147,80. de la pct. 1 din digul, până în str. -, la - cu lotul atribuit generalului, la - cu lotul B atribuit generalului, iar la - cu digul.
Deci, în anul 1946 proprietar asupra terenului care se întindea până la digul, era o persoană fizică, iar ulterior Primăria Tg. J, în urma tranzacției.
Observând planul de situație anexă la sentința civilă nr.307/1946, se constată că moștenitorii se învecinau la cu lotul A, atribuit generalului Gh. prin tranzacție.
Mai mult, prin răspunsul la obiecțiuni întocmit de expert ( fila 164 apel ), acesta a transpus pe schiță terenurile ce au făcut obiectul sentinței civile nr.307/1946 și s-a constatat că terenul în suprafață de 14430. și 320. ce au fost atribuite Primăriei Tg. J, se suprapun peste terenurile identificate de același expert prin actul dotal și ordonanța de inscripțiuni.
Totodată, prin Dispoziția nr.4935/2007 emisă de Primarul Municipiului Tg. J,în favoarea moștenitorilor, depusă în apel ( fila 193 ), s-a propus acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 10.137. situat în Tg. J, str. - ( - centrală), teren ce a făcut obiectul tranzacției încheiată de Primăria Tg. J cu generalul Gh., de care s-a făcut vorbire mai sus, în notificarea formulată de moștenitorii ( fila 194 apel), solicitându-se terenul atribuit prin tranzacție.
Față de aceste apărări ale pârâților susținute de probe, se apreciază că singura suprafață de teren pentru care s-a făcut dovada proprietății și a preluării este cea de 3188. identificată de expert, astfel cum apare evidențiată în fișa juridică a imobilului, anexată procesului - verbal de preluare din aprilie 1950 (filele 15-16-17 fond), astfel că este neîntemeiată critica pârâților că terenul preluat de la autorii reclamantului măsoară 2878.
În ceea ce privește construcțiile preluate de stat, se constată că prin completarea la raportul de expertiză întocmit de expert, totalul suprafeței construite în care se include și localul subunității Tg. J, este de 996. întocmită conform planului cadastral la scara 1:100, suprafață construită compusă din spațiu comercial, spațiu de locuit și dependințe, așa încât sunt neîntemeiate atât criticile reclamantului, cât și ale pârâților, referitoare la suprafața construită și demolată.
Făcându-se dovada proprietății autorului reclamantului asupra terenului în suprafață de 3188. și 996. construcții, rămâne în discuție modalitatea de reparație.
Prin expertiza ordonată în cauză, experta a estimat valoarea construcțiilor la suma de 1.895.082,80 lei, ce reprezintă echivalentul măsurilor reparatorii la care este îndreptățit reclamantul.
Nu poate fi primită critica acestuia privind respingerea greșită a cererii de restituire în natură a terenului liber de construcții cu destinația de parcare, fiindcă analizând schița întocmită de expertul, anexă la raportul de expertiză, se constată că parte din terenul de 3188. este ocupat de B- - -, bloc, spațiu comercial ( fila 104 apel ), situație în care urmează ca reclamantul să beneficieze de măsuri reparatorii în cuantum de 3.629.430 lei, estimare făcută de expertul.
Suprafața liberă, marcată de expert cu culoarea galbenă ( fila 104 schiță ) identificată prin punctele 8 - 9 - 14 - 15 având destinația de parcare, solicitată reclamant, nu poate fi restituită, întrucât nu face parte din cei 3188. menționați în fișa juridică și procesul - verbal de preluare din 1950.
Este întemeiată apărarea pârâților că impedimente de ordin legal fac imposibilă restituirea în natură și anume dispozițiile art.10.3 din HG nr.498/2003, în vigoare la momentul emiterii dispoziției, care nu permit restituirea în natură a terenului afectat de căi de acces ( străzi, trotuare, parcări amenajate).
Critica Primăriei Municipiului Tg. J, privind reținerea greșită a calității sale procesuale pasive, este neîntemeiată.
Legitimarea procesuală pasivă a primăriei derivă din dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr.10/2001, în vigoare la data emiterii dispoziției, iar primarul emite dispoziția ca reprezentant al deținătorului imobilului, și nu în nume propriu.
Față de modificările aduse Legii nr.10/2001 în ceea ce privește modalitatea de reparație a persoanelor îndreptățite, nu poate fi reținută critica pârâților referitoare la obligația instanței de a stabili felul măsurilor reparatorii.
Este întemeiată însă critica pârâților în ceea ce privește anularea doar a punctului 1 al dispoziției și urmează a fi reținută, fiindcă prin expertizele ordonate în cauză s-au modificat evaluările terenurile și a construcțiilor preluate abuziv, situație în care dispoziția urmează a fi anulată în totalitate.
Față de considerentele mai sus - expuse, urmează a se admite apelurile, a se schimba sentința, a se admite în parte contestația, a se anula dispoziția și a se constata că reclamantul este îndreptățit la măsurile reparatorii în echivalent în valoare de 3.629.430 lei pentru teren și 1.895.082 lei pentru construcții.
Reținând culpa procesuală a pârâților, în baza art. 274 - 276 Cod pr. civilă, urmează a obliga pârâții la 1200 lei cheltuieli de judecată, către apelantul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile formulate de reclamantul, și de pârâții Primăria Municipiului Tg. J și Primarul Municipiului Tg. J, împotriva sentinței civile nr. 231 din 7 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 226/2004, în urma casării deciziei civile nr. 169 din 22 februarie 2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- (nr. vechi 6962/civ/2004) prin decizia civilă nr. 5592 din 11 septembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-.
Schimbă sentința civilă nr. 231 din 7 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 226/2004.
Admite în parte contestația formulată de reclamantul.
Anulează Dispoziția nr. 3008/11.12.2003, emisă de Primarul Municipiul Tg.
Constată că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de teren de 3188, în valoare de 3.629.430 lei și pentru construcții în suprafață de 996, în valoare de 1.895.082,80 lei.
Obligă pârâții Primăria Municipiului Tg. J și Primarul Municipiului Tg. J la 1200 lei cheltuieli de judecată, în baza art. 274-276 Cod procedură civilă, către apelantul reclamant.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
04.01.2010
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Sorin Drăguț
