Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 34/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 34
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
Grefier: - - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 14 ianuarie 2008, privind judecarea apelului formulat de reclamanții, toți domiciliați în B,-,.2, sect.2 împotriva deciziei civile nr. 197 din 28 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL C, PRIMĂRIA C ambii cu sediul în C, jud. O și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE din B,-, sect.5, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat instanței că dezbaterile din ședința publică de la data de 14 ianuarie 2008, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr. 3514/2004 pe rolul Tribunalului O l t, reclamanții, și, au solicitat instanței în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B - Direcția Generală a Finanțelor Publice în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, Primăria C, jud. O și Consiliul local C, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 3080/8 iunie 2004 eliberată de primarul orașului C, prin care în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001 le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului ce a aparținut autorilor și, respectiv imobilul situat în C,-, jud.
Prin dispoziția nr. 3080 din 8 iunie 2004 contestată de reclamanți s-a dispus respingerea cererii de restituire în natură a imobilului solicitat de reclamanți, ce a făcut obiectul notificării înregistrată la nr. 52/2001, cu motivarea că imobilul respectiv a fost transferat Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar care a efectuat lucrări de modernizare și extindere, fiind astfel un imobil exceptat de la restituirea în natură, în prezent fiind ocupat de Circumscripția Fiscală și Trezoreria
Prin dispoziția menționată s-a apreciat că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent nefiind posibilă restituirea în natură, notificarea urmând să fie adresată Prefecturii
Pârâta Primăria Caf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii formulată de reclamanți, cu motivarea că dispoziția cu privire la care se solicită anularea este temeinică și legală, întrucât nu există posibilitatea restituirii în natură a imobilelor ce au făcut obiectul notificării menționate, pârâta precizând în continuarea susținerilor că prin dispoziția contestată s-a stabilit valoarea ce urmează a fi primită de reclamanți, deși această afirmație nu este reală fiind infirmată de conținutul dispoziției în care nu s-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent.
Direcția Generală a Finanțelor Publice, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, a formulat întimpinare și cerere reconvențională solicitând respingerea cererii formulate de reclamanți întrucât aceștia nu au depus la dosar acte justificative priind modalitatea preluării bunurilor și nici faptul că autorii reclamanților au avut în proprietate exclusivă aceste bunuri.
Prin cererea reconvențională depusă la dosar se arată că imobilul în litigiu, proprietate publică a statului, a fost transferat din administrarea acestuia în administrarea pârâtei, în vederea desfășurării activității specifice de unitate fiscală și trezorerie teritorială.
A precizat că în situația în care s-ar proceda la restituirea în natură către reclamanți, s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză în detrimentul pârâtei, mai ales că la imobil au fost făcute îmbunătățiri substanțiale a căror valoare actualizată ar fi de zeci de miliarde, motiv pentru care se solicită instituirea unui drept de retenție până la achitarea de către reclamați a contravalorii îmbunătățirilor.
Prin sentința civilă nr. 307/22 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Olts -a admis în parte contestația formulată de reclamanții, și împotriva dispoziției nr. 3080 din 8 iunie 2004 eliberată de Primăria C, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B - Direcția Generală a Finanțelor Publice O, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, Primăria C și Consiliul local C, jud.
A fost anulată dispoziția nr. 3080/2004 și obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice O să emită reclamanților dispoziție care să prezinte oferta de restituire prin echivalent întruna din formele prevăzute de art. 24 din Legea nr. 10/2001 a sumei de 2.265.014.000 lei pentru imobilul situat în C- (clădire și teren în suprafață de 2808 mp.).
S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de Ministerul Finanțelor Publice - DGFP
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanții și pârâta DGFP O în numele și pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 344/20.04.2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 5522/CIV/2005 s-au admis apelurile declarate de reclamanții, și și apelanta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice în numele și pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
S-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul O l
S-a motivat că prima instanță nu a cercetat fondul litigiului nici în ceea ce privește cererea reclamanților privind restituirea în natură a imobilului situat în C,-,jud. O, dar nici în ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta DGFP O în nume propriu sau pentru ministerul Finanțelor Publice.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr-.
S-a solicitat efectuarea unei expertize specialitatea construcții de către pârâtă în dovedirea cererii reconvenționale, pentru a se stabili care este valoarea actualizată a investițiilor efectuate de Ministerul Finanțelor Publice la imobilul din C,-, jud. O, actualul sediu al Administrației Finanțelor Publice Corbia, probă încuviințată de către instanță în temeiul art. 167 al.1 Cod pr. civilă.
S-a depus la dosar raportul de expertiză de către expert tehnic în specialitatea construcții civile și industriale, care a stabilit că valoarea actualizată a investițiilor efectuate de Ministerul Finanțelor Publice la imobilul din C,- jud. O este de 1.094.040,75 RON.
S-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză de către reclamanți, în sensul că expertul a efectuat expertiza cu nerespectarea obligației de citare, nu a menționat că în cauză s-au mai efectuat două expertize de către experții tehnici și și nu au avut în vederea valoarea de piață actuală a acestor investiții, nu au aplicat coeficienții de uzură cu care trebuia să diminueze valoarea acestora.
Instanța a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză de către expert tehnic.
S-a constatat că expertul i-a citat în mod legal pe reclamanți la filele 50, 51 și 52 din dosar, s-a depus borderoul cu recomandate, iar recomandata 60108 făcut dovada faptului că reclamanții au fost citați la domiciliul ales, respectiv la sediul cabinetelor avocaților și în S,-,.8C,. A,.4, jud.
Prin sentința civilă nr.197 din 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a respins ca neîntemeiată contestația, precum și cererea reconvențională formulată de Ministerul Finanțelor - DGFP
În motivarea sentinței s-a reținut că reclamanții au făcut dovada calității procesuale active în sensul dispozițiilor art. 3 lit. a și art. 4 pct. 2 din Legea nr.10/2001, cât și dovada preluării abuzive.
S-a reținut că, raportat la dispozițiile art.19 din Legea nr.10/2001 și la concluziile raportului de expertiză tehnică din care rezultă că cele două corpuri de clădire reprezintă o investiție nouă, nu se poate dispune restituirea în natură, reclamanții fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, într-una din formele prevăzute de art. 24 din Legea nr.10/2001.
S-a apreciat că cererea reconvențională este neîntemeiată, raportat la faptul că nu se dispune restituirea în natură.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanții, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a invocat că, deși instanța reține existența imobilului în materialitatea sa, a respins acțiunea fără nici un suport probator și fără temei legal.
S-a arătat că în mod greșit instanța a reținut că situația de fapt care face incidența în cauză a dispozițiilor art.19, rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuată de expert, deoarece acest expert a răspuns numai la obiectivul care viza stabilirea valorii actualizate a investițiilor efectuate de DGFP O și care nu a stabilit că la imobil s-are fi adăugat pe orizontală sau verticală corpuri noi, a căror arie desfășurată ar însuma peste 100 % din aria desfășurată inițial.
Au susținut reclamanții că, din expertizele efectuate nu rezultă că sunt îndeplinite condițiile impuse de art.19 din Legea nr.10/2001, cele două corpuri de clădire nefiind demolate, ci doar au suportat lucrări de conser5vare, întreținere și reparații utile și necesare, unele lucrări având caracter voluptoriu.
Au solicitat reclamanții efectuarea unei expertize care să stabilească dacă sunt realizate condițiile impuse de art.19 din Legea nr.10/2001, expertiză care a fost încuviințată și efectuată.
Apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Se constată că reclamanții au notificat Primăria Oraș C pentru restituirea în natură a imobilului situat în C, str. - nr.64.
Primăria Oraș C, cu motivarea că imobilul a fost transferat DGFP O, prin dispoziția nr.3080/8.06.2004 a respins cererea de restituire în natură și totodată, a înaintat Prefecturii O notificarea pentru stabilirea măsurilor reparatorii.
Se constată că reclamanții au îndreptat greșit notificarea către Primăria Oraș C, dar potrivit art. 21 notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, iar potrivit art. 25, în cazul în care unitatea notificată nu deține bunul este obligată să comunice toate datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare și să anexeze copii de pe actele de transfer al dreptului de proprietate,cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire.
Numai unitatea deținătoare este competentă a se pronunța prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, în privința cererii de restituire în natură ori, atunci când legea o prevede, asupra ofertei de restituire prin echivalent.
Se constată că fără nici un temei legal - verificarea competenței de a se pronunța cu privire la restituirea în natură - prin art.1 din dispoziția contestată s-a soluționat în fond cererea de restituire în natură a imobilului de către Primăria Oraș C - unitatea nedeținătoare, prin respingerea acesteia, astfel că dispoziția nr.3080/8.06.2004 a fost nelegal emisă, urmând a fi anulată.
Având în vedere aceleași considerente și pentru a nu se avea ca efect pierderea dreptului reclamanților la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, va fi obligată Primăria Oraș C să înainteze notificarea MF - DGFP O, spre competentă soluționare.
În concepția Legii nr.10/2001 raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între unitatea investită cu soluționarea notificării și persoana îndreptățită, instanța fiind competentă să analizeze legalitatea procedurii necontencioase, dar obligatorii potrivit art. 109 Cod pr. civilă.
Partea care nu a fost parte în procedura necontencioasă nu poate fi chemată direct în judecată în fața instanței de judecată pentru a fi obligată să restituie în natură un imobil, pentru că față de aceasta nu s-a realizat procedura necontencioasă și nici nu putea vorbi de un refuz de restituire, care să poată fi cenzurat de către tribunal.
Numai după emiterea dispoziției sau refuzul de emitere a dispoziției, după expirarea termenului prevăzut de lege, persoana îndreptățită poate cere în justiție analizarea legalității și temeiniciei soluției adoptate de către "unitatea deținătoare".
Declanșarea procedurii judiciare față de unitatea efectiv deținătoare a bunului înainte de investirea acesteia cu notificarea legală, face ca acțiunea să apară și ca prematură.
Din oficiu, instanța analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local C, invocată la prima instanță și care nu a fost analizată, o apreciază ca fondată, această persoană juridică neavând atribuții în aplicarea Legii nr.10/2001, excepție care a fi admisă.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art.296 Cod pr. civilă a se admite apelul, a se schimba sentința în sensul admiterii contestației, anulării dispoziției nr.3080/2004, obligării Primăriei C să înainteze notificarea reclamanților - O spre competentă soluționare și respingerii contestației față de Consiliul Local
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 197 din 28 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL C, PRIMĂRIA C și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE
Schimbă sentința, în sensul că admite contestația.
Anulează dispoziția nr.3080/08.06.2004 emisă de Primarul Orașului
Obligă Primăria C să înainteze notificarea MF - DGFP O spre competentă soluționare.
Admite excepția Consiliului Local
Respinge contestația față de Consiliul Local C, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
---
Red.Judec.-
Tehn./10 ex.
25.02.2008
Jd.fd.
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Sorin Drăguț
