Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 34/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 34/A/2009 | |
Ședința publică 11 februarie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTOR 2: Tania Antoaneta Nistor | - - - |
GREFIER: | - - |
S-a luat spre examinare apelul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 580 din 30 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamantul având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentanta reclamantului intimat, avocat și reprezentanta pârâtei apelante SC SA, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat și motivat în termen legal, s-a comunicat intimatului și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reprezentanta pârâtei apelante a solicitat cauza la amânări fără discuții întrucât a constat că s-a depus întâmpinare și dorește să solicite un termen în vederea studierii acesteia.
Se constată că la data de 29 ianuarie 2009, reclamantul intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care se solicită respingerea apelului ca nefondat.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei pârâtei apelante.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că deși întâmpinarea a fost depusă cu mai mult de cinci zile înaintea termenului de azi, nu se opune admiterii cererii de amânare.
Curtea, după deliberare, având în vedere că întâmpinarea a fost depusă la dosar la data de 29 ianuarie 2009 și reprezentanta pârâtei apelante a avut suficient timp să ia la cunoștință cuprinsul acestei, respinge cererea de amânare și lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantei pârâtei apelante să studieze întâmpinarea.
La reluarea cauzei se prezintă aceleași părți.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta pârâtei apelante susține apelul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate și în consecință respingerea cererii de chemare în judecată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate susține întâmpinarea depusă la dosar și pune concluzii în sensul respingerii apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 3000 lei, reprezentând onorariul avocațial, potrivti chitanței depuse la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 580 din 30 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, prin mandatar -, împotriva pârâtei SC SA C-N, și în consecință, s-a dispus anularea Deciziei nr. 4411 din 09.08.2007 emisă de pârâtă, s-a restituit în natură în favoarea reclamantului imobilul construcție și teren în suprafață de 280. situat în mun. C-N, str. - - (fostă P) nr. 3, jud. C, identificat în CF nr. - C-N, nr. top 335/1 și a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin decizia nr. 4411 din 09.08.2007 emisă de pârâta SC SA, dată în soluționarea notificării înregistrată de reclamant sub nr. 1099/05.04.2001, a fost respinsă cererea reclamantului privind restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 280 mp și construcțiile aferente, situat în C-N str. - - (fostă P) nr. 3 înscris în CF - nr. top 335/1, dispunându-se înaintarea dosarului către AVAS în vederea adoptării unei decizii privind eventuala acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, apreciind că sunt incidente disp. art.29 din Legea nr.10/2001.
Tribunalul reținut că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 Legea nr.10/2001, imobilele indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau o companie națională, o societate comercială la care statul este acționar majoritar, vor fi restituite persoanei îndreptățite în natură, iar potrivit alin. 2 restituirea în natură se va dispune și atunci când statul este acționar sau asociat minoritar al unității care deține imobilul, dacă valoarea acținilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută.
În ceea ce privește valoarea imobilului care se ia în considerare în aplicarea textului art. 21 alin. 2 din Legea 10/2001 republicată, aceasta este potrivit art. 21 pct. 7 din Normele Metodologice din aplicarea acestuia act normativ, aprobate prin HG 250/2007, valoarea de înregistrare în activul patrimonial al unității deținătoare de la data intrării în vigoare a legii.
Având în vedere nota privind înregistrarea în contabilitate a activului situat în C-N-, emisă de pârâtă sub nr. 4349/07.08.2007, imobilul figura în patrimoniul societății cu valoarea de 68.837.323 rol în baza HG 500/1994, aceasta fiind evaluarea valabilă la data intrării în vigoare a Legii 10/2001 (14.02.2001), actualizarea valorii având loc ulterior la data de 31.12.2004, actualizare în temeiul căreia imobilul a fost evaluat la suma de 2.150.811.772 rol.
Potrivit adresei nr. 18308 din 23.06.2008 emisă de AVAS și depusă la dosar la data de 27.06.2008, la data intrării în vigoare a Legii 10/2001, 14.02.2001, capitalul social al pârâtei era de 16.433.150.000 rol din care AVAS deținea 1.049.300.000 rol, reprezentând 6,385%.
Din starea de fapt mai sus reținută, tribunalul reținut că la data intrării în vigoare Legii nr.10/2001, statul deținea cota de 6,385%, iar valoarea cotei sale depășea valoarea imobilului în litigiu, constatând incidența dispozițiilor art. 21 alin. 2din Legea 10/2001 republicată și în temeiul art. 26 din același act normativ, a admis acțiunea civilă formulată, a anulat decizia emisă de pârâtă, cu consecința restituirii în natură în favoarea reclamantului a imobilului din litigiu.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel în termenul legal pârâta SC SA C, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și respingerea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli.
În motivarea apelului pârâta a arătat că sentința apelată este nefondată, deoarece este o societate privatizată integral și în consecință sunt incidente disp.art.29 alin.1 Legea nr.10/2001. Această dispoziție legală conferă reclamantului exclusiv dreptul la despăgubiri, fiind înlăturată posibilitatea restituirii în natură imobilului preluat de stat.
Din adresa emisă de către B, rezultă că pârâta este societate cu capital integral privat, astfel încât decizia emisă de societate este legală.
În ceea ce privește aplicabilitatea disp. art.21 din 10/2001, apelanta a apreciat că nu este incident în cauză, deoarece se referă exclusiv la societățile unde statul, în prezent, la data judecării cauzei, sau cel puțin la data introducerii cererii introductive de instanță este acționar, cu o participare exclusivă sau doar ca acționar minoritar dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare imobilului cărui restituire în natură este cerută.
Se mai arată că după emiterea deciziei de restituire în natură imobilelor, organele de conducere societăților comerciale vor proceda la reducerea capitalului social cu valoarea bunului restituit și la recalcularea patrimoniului, cota de participație a statului diminuându-se în mod corespunzător cu valoarea bunului restituit. Apelanta apreciază că acest articol trebuie coroborat cu toate dispozițiile legale în materie și, în consecință, restituirea în natură imobilului nu este posibilă, deoarece ar duce la diminuarea fără echivalent a patrimoniului unei societăți privatizată în totalitate, ceea ce ar însemna o expropriere forțată, care nu se poate face decât prin lege și pentru un motiv de interes public.
Prin întâmpinare reclamantul intimat solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul intimat a arătat că starea de fapt reținută de instanță este corectă, deoarece la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 AVAS deținea 6,85 din capitalul social al SC, respectiv 104.930 lei, iar valoarea imobilului supus restituirii era de 8100 lei, fiind incidente disp. art.21 și nu cele ale art.29 din Legea nr.10/2001.
Analizând sentința pronunțată prin prisma motivelor de apel invocate, curtea constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamantul notificat în 5.04.2001 pârâta SC SA pentru restituirea în natură terenului în suprafață de 280 mp, care fost preluat abuziv în baza Legii nr. 119/1948 (10).
Din CF 6625 C rezultă că imobilul fost preluat de Statul Român după cum urmează: cota de 60/100 parte cu titlu de naționalizare, în baza Legii nr. 119/1998 și cota de 40/100 parte în baza Decretului nr. 92/1950.
În prezent, terenul în litigiu este intabulat în favoarea pârâtei, în CF - C, parcela cu nr. top 335/1, teren în str. P (28).
Deși pârâta fost notificată în termen legal să restituie în natură terenul în litigiu, aceasta nu și- îndeplinit obligațiile prevăzute de Legea nr.10/2001 și prin sentința civilă nr. 422/A/C/2007 pronunțată în dosar nr- aceasta a fost obligată să pronunțe o decizie motivată cu privire la imobilul înscris în CF - C, situat în C-N str. - nr.3.
La intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, 14.02.2001, AVAS deținea un număr de 41.972 acțiuni la SC SA, reprezentând 6,385% din structura acționarilor.
Potrivit disp. art.21 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001, terenul trebuie restituit în natură dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute de Statul Român sau o autoritate publică centrală la acea societate este mai mare sau egal cu valoarea corespunzătoare imobilului cărei restituire în natură este cerută.
După cum corect a reținut instanța de fond, activul SC C SA era evaluat la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 la 68.837.323 ROL, potrivit HG 500/1994, iar AVAS comunicat instanței că la data intrării în vigoare Legii nr.10/2001, capitalul social al pârâtei era de 16.433.150.000 ROL, din care AVAS deținea 1.049.300.000 ROL reprezentând 6,385 lei.
Valoarea terenului în litigiu în suprafață de 280 mp era de 11.068.180 ROL, după cum rezultă din înregistrarea în contabilitate a activului (122), deci corect concluzionat instanța de fond că pârâta putea să restituie în natură terenul solicitat de reclamant, fiind incident art.21 alin.2 din lege.
În motivele de apel pârâta invocă faptul că în ce o privește, este aplicabil art.29 Legea nr.10/2001, care prevede că, pentru societățile comerciale privatizate, altele decât cele prev. la art.21 alin.1 și 2, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale.
Este real că pârâta este privatizată integral în momentul de față, însă, data de referință la care entitatea investită cu soluționarea notificării trebuia să se raporteze, este data intrării în vigoare Legii nr. 10 /2001 și nu data soluționării notificării.
În motivele de apel se invocă împrejurarea că art.21 se aplică numai la societățile unde statul era acționar la data judecării cauzei sau, cel puțin la data introducerii acțiunii în instanță, însă curtea nu poate să rețină această argumentație, deoarece vine în contradicție cu disp. art. 21 pct.7 din HG nr.250/2007 privind Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, care stipulează că obligația de restituire în natură intervine și în cazul în care cota minoritară de capital deținută de stat, acoperă valoarea imobilului notificat. În acest caz, elementul de referință este valoarea de înregistrare în activul patrimonial la data intrării în vigoare a legii.
Pârâta apelantă nu poate invoca necunoașterea legii, nu poate invoca că nu este incident art.21 din lege, atâta vreme cât deși a fost notificată în termen legal, aceasta nu soluționat notificarea depusă, ba din contră, s- privatizat integral până la data când a fost obligată prin hotărâre judecătorească să soluționeze notificarea reclamantului în 2007.
Este inadmisibil ca pârâta să nu soluționeze timp de 6 ani notificarea reclamantului, perioadă în care au fost vândute acțiunile deținute de stat pentru a putea fi invocate disp. art.29 din lege și să fie eludate disp. art.21 din Legea nr.10/2001.
Prin urmare, curtea constată că starea de fapt fost corect determinată de instanța de fond și dispozițiile legale în materie corect aplicate.
Nu poate fi primită susținerea că restituirea în natură ar însemna o expropriere forțată a pârâtei, atâta vreme cât aceasta nu și- îndeplinit obligațiile legale de a soluționa notificarea, invocându-și propria culpă.
Așadar, curtea apreciază că soluția pronunțată de Tribunalul Cluj este temeinică și legală, motiv pentru care în temeiul art.296 Cod proc.civ. va respinge ca nefondat apelul pârâtului SC SA.
În temeiul art.274 Cod proc.civ. curtea va obliga apelantul pârât SC SA să-i plătească intimatului suma de 3000 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 580 din 30 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul apelant să plătească intimatului suma de 3000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red. dact. GC
4 ex/02.03.2009
Jud.primă instanță::
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Tania Antoaneta Nistor
