Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 34/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 34/
Ședința publică din 12 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile civile declarate de reclamantul, domiciliat în Pitești, str. -,.51,.38, județul A și pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI-prin Primar, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.105 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: apelantul-reclamant, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.13/2008, emisă de Cabinetul individual- Baroul Argeș, lipsind apelantul Municipiul Pitești-prin Primar.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: fiind întrebat de instanță, apelantul-reclamant precizează că terenul colorat cu în schița anexă la raportul de expertiză este liber.
Avocat, pentru apelantul-reclamant, arată că nu are de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și nici alte cereri.
Constatând apelurile în stare de judecată, curtea, acordă cuvântul asupra lor.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul-reclamant, susține oral apelul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea în parte a sentinței în sensul de a se restitui în natură și terenul de 105, evidențiat cu în schița anexă la raportul de expertiză, urmând a primi despăgubiri (măsuri reparatorii) pentru restul de teren ce nu poate fi restituit în natură. obligarea apelantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Răspunzând în apelul pârâtului, consideră că este nefondat și solicită respingerea lui.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelurilor civile de față, a reținut următoarele:
Prin cererea formulată la data de 09.11.2006 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Pitești reprezentat prin primar, solicitând anularea dispoziției nr.3237/10.10.2006 în sensul restituirii în natură a suprafeței de 413 teren situat în Pitești,-, județul A, rămas liber din fosta proprietate pe lângă suprafața de 202 restituiți în natură de primar și acordarea de despăgubiri în echivalent pentru imobilele construcții demolate abuziv, respectiv casă cu 4 camere și hol, bucătărie de vară, 2 magazii, garaj și wc, construite din cărămidă și acoperite cu tablă galvanizată.
În motivare se arată că prin notificările nr.2129 și 2130 din 08.11.2001 a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 1230 situat în Pitești, str.-, nr.30, județul A, precum și măsuri reparatorii pentru construcțiile preluate abuziv expropriate prin Decretul nr.39/1989 pentru care nu a fost despăgubit.
Prin dispoziția atacată a fost respinsă cererea de acordare a oricăror despăgubiri pentru imobilele construcții și i s-a reconstituit în natură numai suprafața de 202 situat în Pitești, str. -, nr.30, județul A, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru o suprafață de 105,5 teren diferența nerestituită.
Se susține că dispoziția este parțial nelegală întrucât nu s-a respectat în totalitate Legea nr.10/2001, terenul de 413 este liber și se învecinează cu suprafața reconstituită în natură și consemnată pe schița primăriei ca teren de stat, fiind aplicate greșit dispozițiile legii și în ce privește construcțiile, solicitându-se aplicarea prevederilor art.22 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea contestației deoarece reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor față de fratele său cu care deținea în indiviziune terenul de aproximativ 615, iar în ce privește construcțiile nu a făcut dovada că acestea au fost preluate abuziv de către stat.
În ce privește terenul de 105,5 se susține că acesta nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de construcția blocului 3, spațiu și de acces.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.105 din 21 aprilie 2008, a admis în parte contestația, a anulat în parte dispoziția nr.3237/10.10.2006 și a dispus restituirea în natură a terenului determinat de pct.A-E-D-F-G de 116 identificat în raportul de expertiză tehnică la fila 66, în continuarea terenului deja restituit de 202 în-.
Totodată, a constatat că petentul are dreptul la despăgubiri (măsuri reparatorii), în condițiile legii speciale pentru construcțiile demolate, în valoare de 57928 lei, conform raportului de expertiză - fila 81 dosar și pentru restul de teren de 297 ce nu poate fi restituit în natură, menținându-se în rest dispoziția.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut în esență că, utorul petentului a donat prin actul din anul 1940 către copiii săi, și un imobil situat în Pitești,--38, fost 69-71 și toate clădirile de pe acest teren, și ulterior, prin actul de partaj voluntar (din 26.08.1940), și au convenit împărțirea averii primită de la tatăl lor, precum și a imobilului situat în Pitești, str. -, nr.30 cu toate clădirile aflate pe acesta, fraților și revenindu-le acest imobil din str. -, nr.30 în indiviziune, în cote egale (9, 10).
a decedat la data de 07.03.1976 (11), moștenirea sa fiind dezbătută, fiica renunțând la succesiune, iar întreaga masă succesorală fiind preluată de, în calitate de fiu, reclamantul din prezenta cauză.
Din coroborarea certificatul de moștenitor cu actul de partaj voluntar și cu declarațiile martorilor (93, 94), a rezultat că cei doi frați dețineau pe terenul de aproximativ 1000 situat în-, construcții compuse din casă cu 4 camere din cărămidă, acoperită cu tablă, bucătărie, 2 magazii, garaj, întreaga proprietate fiind împrejmuită, iar prin Decretul de expropriere nr.39/1989, de la a fost expropriată suprafața de teren de 1230 fără construcții, pe teren fiind edificate blocul de locuințe, spații verzi și alei acces, parte din teren fiind liber și parte situat în cuprinsul împrejmuirii executate de o altă persoană.
La apariția Legii nr.10/2001 reclamantul a formulat notificare, fiind emisă dispoziția nr.3237/10.10.2006 de către primarul municipiului Pitești, prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului de 202 situat în-, rămas liber din fosta proprietate, a fost respinsă solicitarea de despăgubiri pentru terenul de 92,5, susținându-se că petentul nu face dovada decât pentru terenul de 307,5, fiind respinsă cererea în ce privește restituirea în natură de 105,5 aferent blocului 3, spații verzi și alei de acces și a fost propusă acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv pentru terenul de 105,5
S-a făcut totodată mențiunea că în municipiul Pitești nu au fost identificate bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare notificatorului.
În ce privește întinderea dreptului de proprietate asupra terenului, instanța a constatat că imobilul din- era deținut anterior exproprierii în cote egale de către reclamantul din prezenta cauză și fratele său, față de care, până în prezent, nu au fost produse dovezi care să ateste eventuala calitate de moștenitor sau o transmisiune a cotei indivize din dreptul de proprietate între frați, fiecare dintre aceștia justifică dreptul de proprietate pentru J din întinderea totală a terenului deținut.
Raportul de expertiză topografică a identificat terenul în baza actelor primare, arătând că proprietatea expropriată de la în suprafață de 1230 (67) este afectată în parte de blocului 3, spații verzi și blocul 3, iar suprafața liberă este compusă din: suprafața de 202 restituită în natură petentului prin dispoziția atacată, suprafața de 116 (identificată cu - F-G-A-E-D - 66), din care parte teren liber și parte încorporată în curtea numitei.
S-a reținut că restul terenului până la 1230 este afectat de construcția blocului 3, spații verzi și alei de acces, astfel că nu poate fi restituit în natură.
Față de faptul că petentul nu a dovedit dreptul de proprietate pentru întregul teren de 1230, ci numai pentru J din acesta, a rezultat că acestuia i se cuvin 615 din care suprafața de 202 a fost restituită în natură (identificată cu portocaliu pe schița de la fila 66), iar suprafața de 116, menționată de expert ca făcând parte din fosta proprietate, este în parte liberă, intrând sub incidența dispozițiilor art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 și parte încorporată într-o proprietate particulară.
În ceea ce privește această din urmă suprafață, în lipsa altor dovezi și față de faptul că deținătorul nu este parte în dosar, instanța a constatat că nu poate statua în contradictoriu cu această persoană, însă față de precizările expertului că acest teren face parte din fosta proprietate, instanța a constatat că nerecunoașterea posibilității de a redobândi acest bun ar echivala cu o lipsire de proprietate a petentului, fără posibilitate pentru acesta de a analiza în contradictoriu cu deținătorul terenului care drept este preferabil, ceea ce poate fi realizat printr-o procedură separată.
Referitor la diferența de teren situată la nord de triunghiul G-A-E (67), care nu face parte din fosta proprietate și care este solicitată în echivalent, instanța a constatat că față de relațiile emise de Primăria Municipiului Pitești și de cele prezentate de expert în completarea la raportul de expertiză, acest teren a fost solicitat de numiții și prin contestarea dispoziției nr.1430/2006, litigiul aflându-se în prezent pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din adresa de la fila 127 rezultă că acest teren situat în partea de nord față de proprietatea, reprezintă fosta proprietate a numitului, terenul fiind solicitat în natură de și.
Față de aceste precizări, instanța a constatat că terenul solicitat în echivalent nu se încadrează în dispozițiile art.11 alin.8 din Legea nr.10/2001, astfel că nu poate fi restituit în echivalent petentului.
Ca atare, în ce privește terenul care se cuvine a fi restituit petentului, instanța a constatat că în afara terenului de 202 restituiți în natură prin dispoziția atacată acestuia i se mai cuvine din fosta proprietate și terenul de 116 identificat în punctele A-E-D-F-G, precum și măsuri reparatorii în condițiile legii speciale pentru restul de teren de 297 până la concurența suprafeței de 615 pentru care petentul a justificat dreptul de proprietate.
În ce privește construcțiile, s-a reținut că pentru aceste imobile petentul nu a primit despăgubiri la momentul preluării și demolării, astfel că acestea i se cuvin în aplicarea art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001, în raport de valoarea determinată de expertul constructor, respectiv 57.928 lei RON (81 dosar).
Împotriva acestei sentințe, în conformitate cu prevederile art.282 și respectarea termenului legal, au formulat apel atât reclamantul, cât și pârâtul Municipiul Pitești reprezentat de primar.
Reclamantul susține că sentința pronunțată de instanța de fond este în parte nelegală, întrucât au fost încălcate prevederile art.3 lit.a, art.10 alin.2, art.11 alin.8 și art.22 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001.
În mod greșit s-a reținut în hotărâre că nu a fost proprietarul întregii suprafețe de teren de 1230 la data exproprierii prin Decretul nr.39/1989, ci doar numai pentru J din acesta de 615 p, deoarece este unicul moștenitor care a folosit procedura Legii nr.10/2001 privind notificarea în vederea restituirii în natură a terenului sau stabilirea măsurilor reparatorii pentru construcțiile demolate sau terenurile expropriate pentru alte lucrări ți țo-a dat s-a dat acordul la expropriere pentru terenul în suprafață de 1230 suprafață expropriată - poziția 20 - ce rezultă și din adeverința nr.4086 din 02.11.2001 emisă de " Canal 2000"
Întrucât în ciuda mențiunii făcute de Primarul municipiului Pitești, în sensul că nu au fost identificate bunuri pentru a i se oferi în compensare, din raportul de expertiză efectuat în cauză cu completările și schițele alăturate, a rezultat se află și un teren în suprafață măsurată de expert de 317 care figura la Primăria Pitești ca teren de stat, neocupat de construcții, neafectat de detalii de sistematizare care nu a făcut obiectul vreunei notificări formulate de fostul proprietar sau moștenitorii acestuia înregistrată la Primăria municipiului Pitești, așa cum rezultă din adresa Primăriei Pitești aflată în dosarul nr.56/17.01.2008.
În aceste condiții, susține că este nelegală hotărârea instanței de fond prin care i s-a respins atribuirea în echivalent a suprafeței de 317 teren identificat în raportul de expertiză completat și situat la nord de triunghiul (67).
Pentru aceste motive, se solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței civile nr.105 din 21.04.2008, în sensul atribuirii în natură în compensare și a terenului în suprafață de 317 identificat în schița anexă la raportul de expertiză completator în triunghiul (67), precum și la acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 595
În apelul său, Municipiul Pitești critică soluția instanței de fond pentru următoarele motive:
1. Nu a fost reținută de către instanță și pusă în vedere expertului susținerea potrivit căreia terenul a fost solicitat și de către alți contestatori.
Astfel, pârâtul precizează că în dosarul nr- Înalta Curte de Casație si Justiție a respins recursul formulat de această parte, rămânând irevocabilă sentința civilă nr.302/11.12.2006 a Tribunalului Argeș.
Prin aceasta s-a dispus obligarea pârâtului din prezenta cauză la restituirea unei suprafețe de 204, care, din punctul său de vedere, se suprapune cu cel din sentința apelată, făcând parte din fosta proprietate, terenul fiind ocupat.
2. În ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor, apreciază că aceasta nu se poate face în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Pitești și potrivit prevederilor Titlului VII al Legii nr.247/2005 modificat prin OG nr.81/2007, privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în conformitate cu care cuantumul despăgubirilor se stabilește de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, de către evaluatori autorizați.
Se solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, în sensul respingerii acțiunii formulate și a menținerii dispoziției nr.3237/2006.
Apelul formulat de reclamantul este fondat numai în ceea ce privește critica referitoare la nerestituirea în natură a întregii suprafețe neafectată de detalii de sistematizare, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Legea nr.10/2001 prevede, în art.1, că restituirea imobilelor preluate abuziv se face, de regulă, în natură, situațiile în care măsurile reparatorii se acordă prin echivalent reprezentând excepții prevăzute în mod expres.
Din economia reglementărilor cuprinse în art.11 din Legea nr.10/2001 și a pct.11.2 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG498/2003, rezultă că imobilele expropriate care sunt libere se pot restitui integral persoanei îndreptățite. Sintagma "sunt libere" are în accepțiunea normelor enunțate, înțelesul că imobilul expropriat nu a primit afectațiunea pentru care a fost expropriat. Entitatea investită cu soluționarea notificării fostului proprietar are însă, în sensul acelorași norme, plenitudine de competență în a aprecia, în funcție de necesitățile localității (realizarea planului de urbanism, a unor investiții de utilitate publică), dacă se impune restituirea în natură sau să acorde beneficiul măsurilor reparatorii.
În speță, pârâta a uzat de prerogativa arătată și a dispus restituirea în natură numai pentru suprafața de 202, iar pentru diferența de teren solicitată, a respins cererea de restituire în natură și a acordat reclamantului măsuri reparatorii, soluția adoptată fiind justificată pe ideea că restul terenului este afectat de detalii de sistematizare.
Expertiza efectuată la instanța de fond contrazice susținerile pârâtei, expertul concluzionând că, din fosta proprietate, mai este liberă și suprafața de 116, instanța apreciind că aceasta intră sub incidența dispozițiilor art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001, putând fi restituită în natură.
Nemulțumirea apelantului constă în faptul că, pârâta deține teren liber în imediata vecinătate a terenului ce i-a aparținut, însă refuză să-i atribuie în compensare acest teren potrivit dispozițiilor art.10 pct.10 din Legea nr.10/2001.
Față de critica invocată, în apel s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru a identifica atât fosta proprietate a reclamantului, cât și eventualele terenuri libere aflate la dispoziția pârâtei care pot fi atribuite prin compensare potrivit dispozițiilor art.10 pct.10 din Legea nr.10/2001.
Se menționează în expertiza efectuată de expertul că, pârâta prin reprezentantul său prezent la efectuarea măsurătorilor din teren a arătat că "primăria este de acord și poate să reconstituie, respectiv să constituie în natură, pe lângă suprafața de 202 ce a făcut obiectul Deciziei nr.3237/2006 și următoarele suprafețe: 49 reliefată în schiță prin punctele G-A-E-G și suprafața de 105 reliefată în schiță prin punctele P-A-G-R-P".
Deși expertiza a fost depusă la dosar la data de 04.02.2009, pentru termenul de judecată din 12.02.2009, cu respectarea dispozițiilor art.209 Cod procedură civilă, pârâta nu s-a prezentat în instanță pentru a formula obiecțiuni, achiesând tacit la concluziile expertizei.
Raportat la concluziile raportului de expertiză, și dispozițiile art.10 pct.10 din Legea nr.10/2001, critica apelantului este fondată, existând la dispoziția pârâtei terenul liber în suprafață de 105, reliefat în schiță prin punctele P-A-G-R- În ceea ce privește terenul în suprafață de 49, identificat prin punctele G-A-E-G, acesta a fost restituit în natură de instanța de fond, fiind inclus în suprafața de 116 identificată prin punctele A-E-D-F-
Sub acest aspect critica este fondată, urmând a fi modificată dispoziția în sensul restituirii în natură și a suprafeței de 105 identificată cu culoarea în schița anexă a raportului de expertiză, fila 202 apel.
Nefondată este însă critica privind întinderea suprafeței cu privire la care apelantul pretinde îndreptățirea sa la măsuri reparatorii.
Se susține că autorii săi au deținut suprafața de 1230 la data exproprierii prin Decretul nr.39/1989, însă cu actele depuse la dosar apelantul a dovedit calitatea de proprietar numai pentru suprafața de 615
Este adevărat ca în actul de expropriere este menționată suprafața de 1230, însă potrivit dispozițiilor art.24 din Legea nr.10/2001, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Ori, așa cum corect a reținut prima instanță, utorul petentului a donat prin actul din anul 1940 către copiii săi, și un imobil situat în Pitești,--38, fost 69-71 și toate clădirile de pe acest teren, și ulterior, prin actul de partaj voluntar (din 26.08.1940), și au convenit împărțirea averii primită de la tatăl lor, precum și a imobilului situat în Pitești, str. -, nr.30 cu toate clădirile aflate pe acesta, fraților și revenindu-le acest imobil din str. -, nr.30 în indiviziune, în cote egale (9, 10).
a decedat la data de 07.03.1976 (11), moștenirea sa fiind dezbătută, fiica renunțând la succesiune, iar întreaga masă succesorală fiind preluată de, în calitate de fiu, reclamantul din prezenta cauză.
Din actele de proprietate, partaj și certificatele de moștenitor, rezultă că cei doi frați dețineau terenul de aproximativ 1000 situat în-, construcții compuse din casă cu 4 camere din cărămidă, acoperită cu tablă, bucătărie, 2 magazii, garaj, întreaga proprietate fiind împrejmuită, iar prin Decretul de expropriere nr.39/1989, de la a fost expropriată suprafața de teren de 1230 fără construcții.
Suprafața reală deținută de autorul reclamantului este scriptic de 480, așa cum rezultă din certificatul de rol fiscal (25 fond) sau 495, din certificatul de moștenitor, în teren cu ocazia măsurătorilor efectuate la expropriere găsindu-se 1230, teren ce a aparținut atât tatălui reclamantului cât și fratelui acestuia, față de care apelantul-reclamant nu a făcut dovada calității de moștenitor.
Astfel, autorul reclamantului a deținut în proprietate din terenul expropriat, respectiv suprafața de 615, pentru care succesorul său este îndreptățit la măsuri reparatorii, cum corect a reținut tribunalul.
Apelul formulat de Municipiul Pitești este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Se critică soluția instanței de fond în sensul că nu a fost verificată și apărarea conform căreia terenul presupus a fi liber a fost solicitat de alți contestatori în temeiul aceleiași legi speciale, și nu a pus în vedere expertului să verifice această ipoteză.
Critica este nefondată, față de dispozițiile art.209-212 Cod procedură civilă, în raport de care părțile sunt obligate să ia cunoștință de conținutul raportului de expertiză și să formuleze eventualele obiecțiuni.
Cum raportul de expertiză a fost depus în termenul prevăzut de art.209 Cod procedură civilă, critica este nefondată, cu atât mai mult cu cât au fost de acord cu atribuirea terenului pe care l-au identificat împreună cu expertul, fără ca reprezentantul pârâtei să invoce asemenea susțineri sau să formuleze obiecțiuni.
În ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor, deși potrivit dispozițiilor Titlului VII al Legii nr.247/2005 modificat prin nr.OG81/2007, acest atribut revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, evaluarea instanței de fond nu atrage nelegalitatea hotărârii, Comisia putând achiesa la valoarea stabilită, sau proceda la o nouă evaluare.
Față de considerentele mai sus expuse, apelul formulat de reclamant este fondat sub aspectul analizat în considerentele ce preced, și va fi admis ca atare, potrivit art.296 Cod procedură civilă, cu consecința schimbării în parte a sentinței în sensul restituirii în natură și a suprafeței de 105 identificați cu culoarea în schița anexă la raportul de expertiză efectuat în apel, fila 202, urmând a primi măsuri reparatorii pentru suprafața de 272 teren ce nu poate fi restituit în natură.
Va fi menținută în rest sentința, iar în temeiul art.296 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat apelul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantul, domiciliat în Pitești, str.-,.51,.38, județul A, împotriva sentinței civile nr.105 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința în sensul că dispune restituirea în natură și a suprafeței de 105 (culoare în schița raportului de expertiză - fila 202), urmând a primi despăgubiri (măsuri reparatorii) pentru 272 ce nu poate fi restituit în natură.
Menține în rest sentința.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI - prin Primar, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva aceleiași sentințe.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./27.02.2009
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan
