Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 340/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.340/
Ședința publică din 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 2: Luminița Cristea
Grefier - - -
La ordine fiind judecarea apelurilor declarate de reclamanta prin procurator G, domiciliat în B- Bloc 8.28 sector 1, și pârâta Primăria municipiului T jud. G, cu sediul instituției în municipiul T- jud. G, împotriva sentinței civile nr.946 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal a răspuns pentru apelanta - reclamantă, avocat, pentru apelanta - pârâtă, a răspuns consilier juridic, cu delegație la dosar, pentru intimata Lu SRL T jud. G, a răspuns avocat, lipsă fiind intimații SRL T jud. G și SRL T jud.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul apelantei - reclamante, consideră că trebuie să fie restituit ceea ce s-a vândut de apelanta - pârâtă către Lu SRL T jud. Terenul necesar și aferent aparținând societății dat de Primăria municipiului T jud. G este folosit de societate, la parter neexistând cale de acces iar pe cealaltă parte a blocului tot la parter este proprietatea SRL T jud. Solicită restituirea prin echivalent al întregului imobil constând în despăgubiri pentru că numai apelanta - pârâtă poate face acest lucru, apartamentul respectiv fiind la etaj, trebuie cumpărat tot de Lu SRL T jud. Solicită admiterea apelului formulat, schimbarea în parte a sentinței de fond și restituirea prin echivalent a întregului imobil constând în despăgubiri. Solicită respingerea apelului formulat de Primăria municipiului T jud.
Consilier juridic pentru apelanta - pârâtă, solicită a se respinge cererea formulată de apelanta reclamantă, aceea de a i se acorda despăgubiri prin echivalent
pentru întreg imobilul, considerând cererea nefondată. Solicită admiterea apelului formulat însă de pârâta Primăria municipiului T jud. G, pentru considerentele expuse pe larg în motivele scrise existente la dosar.
Apărătorul intimatei Lu SRL T jud. G, pune concluzii în același sens cu a apărătorului apelantei - reclamante, precizând că societatea intimată susmenționată are parterul iar apartamentul de la etaj este considerat ca acoperiș - spațiu care nu este funcțional iar de cealaltă parte a blocului este proprietatea SRL T jud. Solicită a se dispune restituirea în echivalent a despăgubirilor solicitate.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată;
Prin cererea înregistrată sub nr. 14/C/2004 din data de 06.01.2004 pe rolul Tribunalului Galați reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului T jud. G, restituirea imobilului situat în T,-.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că imobilul respectiv a aparținut mamei sale, și a fost trecut în proprietatea statului în urma sentinței civile nr.1349/16.12.1954 a Tribunalului Popular al raionului T jud. G că imobilul se află în administrarea Primăriei municipiului T jud. G, și că mama sa a decedat la data de 02.01.1990, iar reclamanta este singura moștenitoare.
În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 2 litera d din Legea nr. 10/2001.
Prin cererea înregistrată la nr.216/C/2004, pe rolul aceleiași instanțe reclamanta, a contestat Dispoziția nr.735/30.10.2003 emisă de Primarul municipiului T jud. G, arătând în motivare că situația imobilului a cărui restituire o solicită, situat în T,- jud.G, este absolut clară și că a depus acte doveditoare privind calitatea de moștenitor, fiind fiica.
Pârâta Primăria municipiului T jud. G, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că reclamanta a anexat la notificarea depusă testamentul mamei sale (), care a decedat în Statul Israel și a lăsat întreaga sa avere fiicei sale, însă acest testament nu face nici o precizare cu privire la bunuri aflate în România și care ar fi aparținut vreodată autoarei sale, ci se referă doar la bunuri mobile sau imobile deținute în Israel.
A mai arătat pârâta că din sentința civilă nr.1349/16.12.1954 pronunțată de Tribunalul Popular Raional T jud. G, rezultă că imobilul în cauză a fost
trecut în proprietatea statului, întrucât era părăsit și rămăsese fără stăpân, iar această sentință nu a fost contestată nici de reclamantă și nici de vreo rudă a acesteia, rămânând temeinică și legală în baza Decretului nr.111/1950 completat cu Instrucțiunile nr.6491/1951 și nr.-/1953 ale Ministerului d e Finanțe, date în aplicarea acestui decret, considerând pârâta că reclamanta nu a făcut dovada exproprierii abuzive a imobilului revendicat.
La data de 07.04.2004 dosarul nr.216/C/2004 a fost conexat la dosarul nr. 14/C/2004, reprezentantul reclamantei precizând în ședința publică din data de 7.04.2004 că obiectul cauzei îl constituie contestație împotriva dispoziției prin care pârâta i-a respins cererea de restituire în natură a imobilului.
Prin precizările depuse la data de 05.05.2004 pârâta Primăria municipiului T jud. G, a arătat că atât prin notificarea formulată, cât și prin acțiunea promovată reclamanta a solicitat doar restituirea în natură a imobilului și că imobilul din T- jud. G, a ieșit din patrimoniul Consiliului Local T jud. G, fiind vândut în baza prevederilor Legii nr.550/2002 către SRL T jud. G, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 14.583/10.04.2003 și autentificat sub nr. 1190/15.04.2003.
A menționat pârâta că la data vânzării imobilului nu cunoștea că acest imobil ar putea avea calitatea de imobil revendicat în baza Legii nr.10/2001, deoarece reclamanta nu îl nominalizase în nici un mod atunci când a solicitat restituirea imobilului pe care îl deținuse în municipiului T jud. G, identificarea imobilului fiind făcută de procuristul reclamantei abia în luna iulie 2003, când a fost obținut de la Arhivele Naționale prin certificatul nr.34232/10.07.2003 o copie a sentinței civile nr.1341/16.12.1954 a Tribunalului Popular Raional
Reclamanta nu a respectat termenul de depunere a documentației, are a expirat la data de 1.07.2003, ceea ce a atras în mod legal decăderea din dreptul de a mai completa cu alte acte documentația depusă.
În dovedirea acțiunii și, respectiv, în dovedirea apărărilor formulate părțile au înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.491/19.05.2004 pronunțată de Tribunalul Galați, au fost respinse ca nefondate acțiunea formulată de reclamantă și cererea conexă.
Prin decizia civilă nr.121 din 25 ianuarie 2005 Curții de Apel Galați, a fost admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.491/2004 a Tribunalului Galați și a fost anulată sentința, Curtea, reținând că după prezentarea de către pârâtă a contractului de vânzare cumpărare a imobilului din T- jud. G, apelanta prin apărător a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare, aspect asupra căruia instanța de fond nu s-a pronunțat.
Prin decizia civilă nr.731/A/24.06.2005 pronunțată de Curtea de Apel Galația fost anulată cererea pentru constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare încheiat de Primăria T jud. G cu SRL T jud. G, pentru lipsa motivelor și a fost respinsă ca nefondată contestația formulată împotriva Dispoziției nr. 735/2003 a Primarului municipiului T jud.
Prin decizia nr.5729/09.06.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B, a fost admis recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 731/A/24.06.2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, a fost casată decizia atacată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași curte de apel.
Înalta Curte de Casație și Justiție B, a reținut prin decizia menționată că în cauză recurenta a făcut dovada prin înscrisuri că în patrimoniul autoarei sale, a existat proprietatea imobilului în litigiu, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 1349/1954 a Tribunalului Tecuci jud. G, unde se reține faptul deposedării la plecarea proprietarului în Israel, dar și din chitanța nr.26/35334/31 mai 1952 care atestă ultimul impozit plătit pentru acest imobil.
Instanța de recurs a reținut astfel că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, ca o consecință a legitimării sale procesuale, ceea ce face admisibilă contestația din acest punct de vedere.
Cauza a fost trimisă spre rejudecare deoarece judecata s-a făcut în lipsa părții, care nu a fost legal citat, iar pe de altă parte instanța nu a intrat în cercetarea fondului, în rejudecare urmând a se examina și alte chestiuni de fond, având în vedere și celelalte critici din recurs.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați, iar prin decizia civilă nr. 255/A/26.06.2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, a fost admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 491/2004 a Tribunalului Galați, care a fost desființată, iar cauza a fost trimisă în rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut în decizia Curții de Apel Galați, că din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că imobilul ce se solicită a fi restituit a fost identificat ca fiind situat în T- jud.G, astfel că susținerile intimatei pârâte SRL T jud. G, se confirmă, apreciindu-se astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 297 alin. 1 cod proc. civilă, în sensul că procesul a fost soluționat fără a se intra în cercetarea fondului.
Cauza a fost înregistrată în rejudecare pe rolul Tribunalului Galați sub nr-.
La data de 11.02.2008 reclamanta, a formulat completare la acțiune prin care a chemat în judecată pe pârâtele Lu SRL T jud. G, T jud. G și SRL. G, arătând în motivarea cererii că din raportul de expertiză și susținerile reprezentantului SRL T jud.G, rezultă că pârâtele sunt actualele deținătoare ale imobilului și prin urmare trebuie să stea în proces în calitate de pârâte pentru ca expertul care va fi numit în cadrul unei noi expertize să poată stabili titlul cu care dețin imobilul și de la cine au dobândit în proprietate sau folosință partea din imobil pe care o dețin.
Pârâta SRL T jud. G, a formulat întâmpinare prin care a arătat că în mod nelegal s-a dispus introducerea sa în cauză și că cererea de întregire a acțiunii formulată de reclamantă este tardivă, întrucât aceasta putea fi formulată până la prima zi de înfățișare.
Pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, precizând că nu deține în proprietate nici un spațiu imobil și construcție pe str. - C M și că deține un spațiu comercial pe str. - 29, cu o suprafață totală de 421,77 mp teren și 366,34 mp construcții, spațiu care nu corespunde cu C revendicat nici din punct de vedere al adresei și nici al suprafeței construite.
A menționat pârâta că a cumpărat acest spațiu de la o persoană fizică, iar acea persoană nu a avut nici o legătură cu reclamanta; că spațiul pe care îl are în- aparține administratorului, acest imobil a avut de-a lungul timpului nr. 150, 174 și 168, iar vecinătățile lui nu corespund cu cele arătate de reclamantă.
Pârâta a mai arătat că istoricul imobilului din str. - CMe ste următorul: în anul 1945, vânzătorul vinde imobilul situat în T,- (fost nr. 150) jud. G, numiților și, imobil cu vecinii la nord -, la sud -, la est - str. - C M și la vest - str. -; în anul 1985, ( în urma decesului soțului ) vinde lui, imobilul situat în- (fost 174), terenul în suprafață de 212 mp. a trecut în proprietatea statului, iar apoi a fost atribuit în proprietate prin ordinul prefectului, vecinii imobilului fiind la nord -, la sud -, la est - str. - C M și la vest - str. -.
La data de 21.10.2008, pârâta SRL T jud. G, a depus la dosar copiile contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 6608/18.10.2006 și sub nr. 181/23.01.1974, și a arătat că deține un imobil în suprafață de 55,40 mp, cu vecinii la nord -, fost, la sud - Lu SRL T jud. G, la vest - și la est - str. - C M, imobil care nu corespunde cu C pretins de reclamantă, solicitând respingerea acțiunii pentru acest motiv.
În rejudecare a fost administrată proba cu expertiză, la solicitarea reclamantei, iar părțile au mai depus la dosar înscrisuri.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr.946 din 10 iunie 2009 admis contestația, a anulat Dispoziția nr.735 din 30 octombrie 2003 emisă de Primarul municipiului T jud. G, și a dispus restituirea parțială în natură către contestatoare a imobilului situat în T-, respectiv cele două camere și geamlâcul situate la etajul imobilului.
A mai dispus acordarea către contestatoare de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri în condițiile Legii nr.247/2005 - Titlul VII, pentru partea de imobil imposibil de restituit în natură.
A respins excepția invocată de SRL T jud. G, privind lipsa calității sale procesuale pasive, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Prin sentința civilă nr. 1349/16.12.1954 a Tribunalului Popular la Raionului T jud. G, s-a dispus, în baza prevederilor Decretului nr. 111/1950, trecerea în proprietatea statului a imobilului situat în T- jud. G, compus din parter două camere și geamlâc etaj două camere și geamlâc, construit din cărămidă cu instalație electrică și apă în curte proprietatea pârâtei, plecată în Statul Israel. S-a reținut în această sentință că suprafața construită a imobilului este de 78 mp, iar suprafața neclădită 219 mp.
Potrivit dispozițiilor art. 315 cod procedură civilă tribunalul a avut în vedere faptul că prin decizia nr. 5729/09.06.2006 Înalta Curte de Casație și Justiție B, a reținut că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile art. 3 și 4 din Legea nr.10/2001, întrucât din sentința civilă nr. 1349/1954 a Tribunalului Tecuci jud. G, unde se reține faptul deposedării la plecarea proprietarului în Israel, dar și din chitanța nr. 26/35334/31 mai 1952 care atestă ultimul impozit plătit pentru acest imobil, rezultă că în patrimoniul autoarei sale, a existat proprietatea imobilului în litigiu.
Fiind stabilită astfel calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv de la autoarea sa, tribunalul analizează situația actuală a imobilului, pentru a se stabili dacă și în ce măsură există posibilitatea restituirii în natură a imobilului.
Prin adresa nr. 30323/20.05.2005 (fila 86 dosar nr. 2285/2004) Primăria municipiului T jud. G, a comunicat că în evidențele pe care le deține nu există documente din care să rezulte că imobilele de pe str. - C M, ar fi suferit vreo renumerotare, iar prin adresa nr.74190/14.12.2007, a comunicat că nu a avut în arhivă evoluția nomenclaturii stradale de-a lungul timpului.
De asemenea, prin adresa nr. 482/17.04.2009 Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Gac omunicat mandatarului reclamantei că nu deține documente referitoare la evoluția numerelor poștale și a denumirii străzilor din municipiul T jud.
Din raportul de expertiză întocmit de expert în dosarul nr- al Curții de Apel Galați, tribunalul reține că imobilul a cărui retrocedare o solicită reclamanta nu corespunde cu imobilul situat în prezent pe- - 180.
Având în vedere descrierea imobilului preluat abuziv din sentința civilă nr. 1349/1954 și planul fotogrametric al municipiului T jud. G, întocmit în anul 1988, expertul a constatat că imobilul care corespunde C mai bine descrierii fostei proprietăți a, este C situat în prezent pe-, parterul fiind deținut de Lu SRL T jud. G și SRL T jud. G, iar camerele de la etaj nu erau locuite de nimeni.
A menționat expertul că din planul fotogrametric rezultă că în anul 1988, partea de vest a imobilului a fost ocupată de o construcție provizorie, care ocupa și o parte din terenul imobilului din-, construcție care reprezintă fosta terasă a restaurantului, restaurant care a funcționat în clădirea aflată pe str. - cu str. - -. Expertul a arătat că la data efectuării expertizei pe locul fostei terase se afla edificată o construcție aparținând SRL T jud.
Din raportul de expertiză întocmit în rejudecare, în dosarul de față, de expert, tribunalul reține că situația imobilului ce a aparținut autoarei reclamantei este în prezent următoarea: imobilul construcție aflat în-, corespunde cu imobilul construcție ce a fost preluat de la.
În acest sens expertul a avut în vedere că la data trecerii în patrimoniul statului imobilul casă de locuit era compus din parter și etaj, construită din cărămidă și învelită cu tablă, la parter având 2 camere și geamlâc, iar la etaj tot 2 camere și geamlâc, cu instalație electrică și apă în curte, iar vecinii imobilului erau, la răsărit - str. - C M, la apus - str. -, la nord - și la sud - Camera de muncă.
Din raportul de expertiză instanța reține că parterul imobilului în cauză este deținut de Lu SRL T jud. G, în baza contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 09.04.2003 cu Consiliul Local T jud.
Din copia contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 09.04.2003 între Consiliul Local T jud. G și Lu SRL T jud. G, tribunalul reține că Lu SRL T jud. G, a cumpărat suprafața de 61,37. teren curți construcții și aferent și spațiul comercial și magazia în suprafață de 61,37 mp aflate pe acest teren, imobile situate T,-. Ulterior, părțile contractante au încheiat contractul de vânzare cumpărare privind imobilul menționat în formă autentică, respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3121/27.06.2006( filele 142, 143 din dosar)
Din același raport de expertiză instanța mai reține că etajul imobilului situat T,- jud. G, compus din două camere și geamlâc se află în patrimoniul Municipiului T, iar la data efectuării expertizei nu era utilizat de nimeni.
Totodată, din raportul de expertiză instanța mai reține că terenul neclădit aferent imobilului în litigiu, care avea ieșire în str. -, se afla la data efectuării expertizei în proprietatea SRL T jud. G, terenul fiind cumpărat de această societate de la numiții și HG prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3207/23 iulie 2004.
În raportul de expertiză s-a menționat că pe acest teren se află o construcție edificată de SRL T jud.
Din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3207/23 iulie 2004 (filele 109, 110) rezultă că SRL T jud. G, a cumpărat de la numiții și HG, suprafața de 421,77 mp teren cu construcții și aferent construcțiilor și construcția edificată pe acest teren în suprafață de 366,34 mp având ca vecini pe trei laturi imobile proprietate de stat și la vest str. -.
Din expertizele efectuate instanța reține că o parte din terenul deținut de pârâta SRL T jud. G, se suprapune cu terenul în suprafață de 221 mp ce a fost preluat de la autoarea reclamantei.
Nu are relevanță sub acest aspect faptul că adresa imobilului dobândit în proprietate de SRL T jud. G, este str. - și nu str. - C M, întrucât expertul a menționat că terenul ce a aparținut lui avea ieșire în str. -.
Pe de altă parte, aspectele invocate de pârâta SRL T jud. G, privind proveniența imobilului pe care îl deține în-, nu prezintă relevanță în cauză, întrucât acel imobil nu are legătură cu imobilul în litigiu.
Având în vedere aspectele reținute mai sus, tribunalul apreciază că excepția invocată de pârâta SRL T jud. G, privind lipsa calității sale procesuale pasive este neîntemeiată și urmează în consecință să o respingă.
În ședința publică din data de 26 mai 2009, reclamanta prin apărător a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv.
Față de concluziile raportului de expertiză tribunalul reține însă că partea de construcție aflată la etajul imobilului situat în T,- (fost nr. 180) jud. G, poate fi restituită în natură reclamantei, aflându-se în continuare în patrimoniul Municipiului T jud.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile acestei legi.
Totodată, art. 7 din același act normativ prevede că, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură, iar dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de această lege.
Cum din probele administrate în cauză rezultă că partea de construcție aflată la etaj poate fi restituită în natură reclamantei, iar în cauză nu sunt incidente situațiile prevăzute de Legea nr. 10/2001 în care reclamanta ar fi putut opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent, instanța în baza dispozițiilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 va dispune restituirea în natură către reclamantă a acestei părți din imobil.
Având în vedere că parterul imobilului și terenul de sub construcție în suprafață de 61,37 mp, a fost vândut de către Consiliul Local T jud. G pârâtei Lu SRL T jud. G, iar restul terenului preluat de la autoarea reclamantei se află în proprietatea SRL T jud. G, tribunalul constată că acestea nu mai pot fi restituite în natură reclamantei.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 29 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 instanța constată că pentru teren și partea de construcție vândută reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri, în condițiile Legii nr. 247/2005 - Titlul VII.
Impotriva acestei hotărâri au declarat apel Primăria municipiului T jud. G, reprezentată de Primar și petenta, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală sub aspectul imposibilității restituirii în natură a părții din imobil situată la etaj.
Astfel, ambele părți precizează că etajul imobilului nu poate constitui un imobil distinct întrucât camerele de la parter sunt nevândute pârâtei Lu SRL T jud. G și nu există cale de acces.
Pentru aceste motive atât petenta cât și intimata au solicitat să se dispună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în sensul acordării de despăgubiri.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel invocate constată apelurile fondate pentru următoarele considerente;
Potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea nr.10/2001 republicată, dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii în echivalent.
In speța de față; partea de imobil situată la etaj rămasă în patrimoniul Primăriei, nu poate fi folosită distinct.
Din raportul de expertiză instrumentat la instanța de fond nu rezultă că etajul compus din două camere și geamlâc reprezintă o unitate locativă distinctă, pentru partea de imobil situată la parter, existând alți proprietari a căror acte de vânzare cumpărare nu au fost anulate.
Astfel, reține că sunt aplicabile dispozițiile art.7 alin.4 din Legea nr.10/2001 republicată.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând și dispozițiile art.296 cod pr. civilă, va admite apelurile, va schimba în parte sentința civilă nr.946 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în sensul că va dispune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreg imobilul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de reclamanta,prin procurator G, domiciliat în B- Bloc 8.28 sector 1,și pârâta - intimată Primăria municipiului T jud. G, cu sediul instituției în municipiul T- jud. G, împotriva sentinței civile nr.946 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați, pe care o schimbă în parte, în sensul că;
Dispune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent - despăgubiri pentru întreg imobilul situat în T- (număr actual) în condițiile Titlului VII din legea nr.247/2005.
Menține celelalte măsuri dispuse.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2009.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red. /17.12.2009
Tehn.
7 ex./24.12.2009
fond -
Președinte:Valentina Gabriela BaciuJudecători:Valentina Gabriela Baciu, Luminița Cristea
