Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 348/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE APEL
DECIZIE Nr.348
Ședința publică de la 17 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta, domiciliată în C, str.-.B - L, - 12,.1,.1, județul D și de apelanții reclamanți moștenitori și, ambii domiciliați în C, str.- -, - 18,.1,.6, împotriva sentinței civile nr.269 din 07 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria Municipiului C - Primarul Municipiului, cu sediul în C, str.- nr.7, SC SA, cu sediul în C, str.-.B, sector 5, nr.80, județul D, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, sector 5,-, Prefectura Județului, cu sediul în C,-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanții reclamanți moștenitori, reprezentat de avocat - și, asistat de același avocat, intimata pârâtă SC SA, reprezentată de consilier juridic și intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de consilier juridic, lipsind apelanta reclamantă și intimata pârâtă Primăria Municipiului C - Primarul Municipiului C și Prefectura Județului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că intimata pârâtă SC SA nu a depus relațiile solicitate de instanță, după care;
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă SC SA, a depus un set de înscrisuri, câte un exemplar fiind comunicat reprezentanților părților prezente, care au arătat că nu solicită termen pentru observare.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Avocat -, pentru apelanții reclamanți moștenitori și, a arătat că, în mod greșit, instanța de fond motivează în fapt soluția pe evitarea unei fărâmițări excesive a terenurilor aflate în litigiu, impunerea unor servituți impuse de existența unor rețele de utilități interne și perpetuarea unei stări conflictuale între părțile implicate în litigiu. A precizat că aceste criterii folosite de instanța de fond, pentru aprecierea măsurii reparatorii, potrivit Legii 10/2001, sunt subiective, fără relevanță juridică în raport de o probă concludentă administrată în cauză - expertiza topometrică efectuată în cauză de expert, ale cărui concluzii nu au fost contestate de intimații în cauză.
A arătat că este aplicabilă Legea 10/2001, astfel că poate fi restituit în natură terenul liber de 166 mp (parcela 29) și terenul de 254,57 mp. A considerat că soluția instanței de fond încalcă dispozițiile art. 1 și art. 7 din Legea nr. 10/2001, întrucât construcția metalică este demontabilă, utilitățile subterane existente nu pot constitui un impediment pentru acordarea măsurii prin restituirea în natură a terenului liber.
A pus concluzii de admitere a apelului, schimbarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă SC SA, a arătat că terenul din parcela 29 este dat în folosință ( ); terenul din P 36 este spațiu, traversat de rețele de utilități interne. A solicitat respingerea apelului și menținerea deciziei civile atacate, ca fiind temeinică și legală.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat, în principal, respingerea apelului și menținerea deciziei civile atacate, iar în subsidiar, în cazul în care se va admite apelul, să fie menținută excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului pârât Ministerul Finanțelor Publice.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, reclamantele și au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Primăria Municipiului C - Primarul Municipiului C, SC SA, Ministerul Finanțelor Publice și Prefectura Județului D, să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria -, nr. 3511/1997 emis de Ministerul Industriei și Comerțului și să se dispună anularea deciziei de respingere a notificării nr.4514/15.06.2007 și a deciziei nr. 4513/15.06.2007 de respingere a cererii de restituire în natură și propunerea privind acordarea de despăgubiri, în sensul ca unitatea deținătoare să fie obligată să restituie în natură terenul liber, iar pentru terenul imposibil de restituit să li se acorde despăgubiri.
In drept a invocat prevederile art. 26 al.3 din Legea 10/2001.
La termenul de judecată din data de 07.11.2007, instanța a declinat competența de soluționare a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria -, nr. 3511/1997 emis de Ministerul Industriei și Comerțului, în favoarea Curții de APEL CRAIOVA. A disjuns capătul de cerere având ca obiect plângere la Lg. 10/2001 și a fost format un nou dosar, care a primit nr. de înregistrare -.
A fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și expertiza tehnică în specialitatea topografie. La data de 30.09.2008 a fost depus la dosar raportul de expertiză întocmit de expert (filele 152-168 din dosar).
În urma decesului reclamantei intervenit la data de 27.09.2008, au fost introduși în cauză moștenitorii acesteia, și.
Prin sentința civilă nr.269 din 7 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Prefectura Jud. D și Ministerul Economiei și Finanțelor. S-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Prefectura Jud. D și Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - decedată, având ca moștenitori pe, și de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUN C-PRIMARUL MUN C, SC SA, Au fost anulate deciziile nr. 4513/15.06.2007 și 4514/15.06.2007 emise de SC SA.
S-a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la a primi măsuri reparatorii în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenurile în suprafață de 472,36 mp și 1128,89 mp situate în Mun. C și identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert (filele 152-168 din dosar).
În considerentele sentinței s-a reținut că potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001, acțiunea întemeiată pe dispozițiile acestei legi se judecă în contradictoriu cu unitatea deținătoare a imobilului solicitat sau cu entitatea care a emis dispoziția contestată. În cauză aceste condiții sunt îndeplinite numai de SC SA și de PRIMĂRIA MUN C, ambele fiind, conform expertizei administrate în cauză, unități deținătoare ale terenului supus notificării. Cu privire la PRIMĂRIA MUN C, aceasta are calitatea de parte chiar dacă nu a emis o dispoziție scrisă, întrucât refuzul acesteia de a soluționa notificarea reclamanților echivalează cu soluționarea notificării în sensul respingerii.
Pe fondul litigiului, instanța a reținut că reclamanții au sesizat pârâta SC cu soluționarea a două notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 - notificarea înregistrată sub nr. 1088/N/2001, comunicată la data de 13.08.2001 Prefecturii și trimisă spre soluționare acestei pârâte și notificarea trimisă prin scrisoare recomandată direct acestei pârâte.
Chiar dacă la aceasta din urmă nu se poate identifica în mod cert data de înregistrare, prin modul de emitere și motivare a deciziilor contestate se recunoaște implicit de către pârâta SC că este legal învestită cu soluționarea ambelor notificări, având ca obiect solicitarea a două terenuri, unul situat în parcela nr. 36, celălalt în parcela nr. 29.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, coroborate cu raportul de expertiză administrat în cauză a rezultat că reclamanții au făcut dovada existenței în patrimoniul autorilor lor a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Mun. C, denumit și parcela nr. 36, compus din teren în suprafață de 1128,89 mp, care a făcut obiectul exproprierii prin decretul regal nr. 1650/28.05.1945.
În ceea ce privește terenul situat în parcela 29, din raportul de expertiză a rezultat că autorii reclamanților figurează cu acest teren în planul de exproprieri, ceea ce creează o prezumție că ar fi avut și acest teren în proprietate până la momentul exproprierii, în raport și de disp. art. 24 din Legea nr. 10/2001.
In raport de probatoriul administrat, tribunalul a constatat că reclamanții au dovedit calitatea lor de persoană îndreptățită, în sensul dispozițiilor Legii 10/2001 și deci se impune desființarea deciziilor nr. 4513/15.06.2007 și 4514/15.06.2007 emise de SC SA.
S-a apreciat că se impune anularea în totalitate a acestor decizii prin prisma faptului că unitatea emitentă nu s-a preocupat de elucidarea integrală a regimului juridic al terenurilor supuse notificărilor, ceea ce a condus la încălcarea drepturilor legitime ale reclamanților. Soluționarea fracționată în mod nejustificat a notificărilor echivalează cu o nesoluționare a acestora.
Cu privire la posibilitatea de a se acorda în natură terenul care s-ar găsi liber de orice sarcini, tribunalul a reținut următoarele:
Cu toate că expertul a identificat anumite spații care aparent ar fi libere ca suprafață, acestea sunt însă traversate de rețelele de utilități interne ale SC, și anume: rețele electrice subterane, conducte de apă și de canalizare pluvială.
În aceste condiții, o fărâmițare excesivă a terenurilor aflate în litigiu care urmează a fi supuse și unor servituți impuse de existența unor rețelele de utilități interne nu poate conduce la o despăgubire integrală a reclamanților; dimpotrivă, ar putea conduce la perpetuarea unei stări conflictuale între părțile implicate în litigiu.
Cât privește dreptul la despăgubiri, având în vedere probatoriul administrat și dispozițiile titlului VII din Lg. nr. 247/2005- lege nouă de imediată aplicare, s-a constatat că această din urmă lege determină imperativ regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, iar prin capitolul VI pct.16. și următ. din HG 1095/2005 instituie noile proceduri administrative pentru acordarea despăgubirilor.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, și solicitând modificarea acesteia în sensul restituirii în natură a suprafețelor de 167,21 mp. teren (parcela 29) precum și 254,57 mp. teren.
În motivarea apelului apelanții reclamanți au susținut că cele 2 parcele constituie teren liber, neafectate de construcții și utilități publice. Parcela de 167,21 mp. are destinația de spațiu iar pentru suprafața de 254,57 mp. intimatele pârâte nu au dovedit dacă rețelele subterane trasate pe planul din 1976 mai există și în prezent.
În apel Curteaa apreciat util a lămuri cu ce titlu deține Oltenia terenul pe care se află și alte construcții identificate de expertul tehnic, construcții care afectează parțial parcela de 167,21 mp teren. În acest sena a fost depusă la dosar decizia nr.197 din 23 mai 1991 din care rezultă că s-a atribuit gratuit în folosință Oltenia -, pentru construire și pe durata existenței construcției, o suprafață de 3600 mp. teren; atribuirea a fost făcută de Primăria Municipiului S-a depus la dosar procesul verbal prin care a fost delimitată suprafața de 3600 mp teren la 27 noiembrie 1990, autorizația de construire nr. 101/2001 pentru construirea Catedralei neamului, planul de amplasament și delimitare a bunului.
Apelul este nefondat.
În sensul Legii 10/2001 sunt considerate libere terenurile care nu sunt ocupate de construcții noi autorizate, cele care nu sunt afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, iar lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu ocupă funcțional întreaga lor suprafață.
Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunitare și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi în jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.
Noțiunile de "teren ocupat funcțional de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea" și aceea de "teren necesar în vederea bunei utilizări", prevăzute în art.11 alin.3 și 4 din Legea nr.10/2001 republicată, sunt practic echivalente ca premisă terminologică.
Rațiunea acestor reglementări rezidă din aceea că, în majoritatea cazurilor, lucrările de construcții noi efectuate nu au ocupat în întregime terenul expropriat, deoarece normele edilitare, indiferent de natura construcției sau a amenajării nu permit acest lucru.
În cuprinsul noțiunilor echivalente arătate se includ astfel acele părți din terenul expropriat care, nefiind situate sub construcții, sunt necesare pentru buna utilizare a acestora, ținând de standardul obligatoriu, sau, cel puțin, obișnuit pentru destinația lor, fără a reprezenta o facilitate sau un avantaj suplimentar.
Restituirea în natură a celor două parcele de teren solicitate de apelanții reclamanți nu este posibilă întrucât acestea sunt necesare în vederea bunei utilizări a construcțiilor existente pe teren. Astfel parcela în suprafață de 167,21 mp. este afectată parțial de construcția - biserică, de o magazie metalică iar destinația actuală a restului terenului este de spațiu. Coroborându-se raportul de expertiză efectuat la fond cu planul de situație anexă la autorizația de construire, depus în apel, Curtea reține că suprafața de 167,21 mp. teren face parte din suprafața atribuită gratuit în folosință Oltenia- și constituie teren necesar bunei funcționări a bisericii.
Cea de-a doua parcelă de teren de 254,57 mp. este compus din 3 suprafețe de teren distincte, prin prisma destinației actuale (astfel cum rezultă din pagina 4 raportului de expertiză - fila 154 verso din dosarul de fond). Astfel, 142,96 mp. și 20,41 mp au destinația despațiuîn timp ce suprafața de 91,20 mp, intercalată între cele de 142,96 mp și 20,41 mp este teren construit, respectiv un fragment din calea interioară de acces și trotuar. Potrivit planului întocmit în anul 1976 și observat de expert aceste suprafețe de teren sunt traversate de rețele de utilități, respectiv rețele electrice subterane, conducte de apă, canalizare pluvială. Analiza detaliată a situației de fapt a parcelei de 254,57 mp teren duce la concluzia că și aceasta esteteren necesar bunei utilizări a construcțiilor aflate în proprietatea unității deținătoare(SC SA), astfel cum acestea sunt evidențiate în anexa nr. 10 la raportul de expertiză, fila 168 dosar fond.
În raport de cele expuse mai sus Curtea apreciază că parcelele de teren în suprafață de 167,21 mp. și 254,57 mp ce fac obiectul judecății în apel nu sunt libere în sensul Legii nr. 10/2001, situație în care nu se poate dispune restituirea lor în natură.
În temeiul art. 296 Cod pr.civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta, domiciliată în C, str. -.B - L, - 12,.1,.1, județul D și de apelanții reclamanți moștenitori și, ambii domiciliați în C, str.- -, - 18,.1,.6, împotriva sentinței civile nr.269 din 07 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria Municipiului C - Primarul Municipiului, cu sediul în C, str.- nr.7, SC SA, cu sediul în C, str.-.B, sector 5, nr.80, județul D, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, sector 5,-, Prefectura Județului, cu sediul în C,-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.jud.
Tehn.9ex
15.01.2010
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Paula Păun
