Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 36/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 36/
Ședința publică din data de 12 februarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Romila judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de către reclamantele, domiciliată în M, str.-, bloc 10,.3, jud.C, domiciliată în Tg.N, - nr.11, jud.N, domiciliată în T,-, -.11,.6, jud.T, domiciliat în B, str.-, bloc 70,.15, jud.B și, domiciliată în B,-, -.37,.203, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 175 din 30.03.2005 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr. 3522/2004, în contradictoriu pârâta INSTITUȚIA PRIMARULUI ORAȘULUI, JUDEȚUL B, cu sediul în,-, având ca obiect Legea 10/2001, cauză aflată în rejudecare.
La apelul nominal a răspuns apelanta-reclamantă personal și asistată de care răspunde și pentru apelanta-reclamantă lipsă în baza împuternicirii avocațiale fila 100 dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul apelantelor declară că nu are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului civil.
Av., pentru apelante, pentru considerentele arătate în motivele scrise de apel aflate la dosar, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate, în sensul admiterii contestației formulate și anularea Dispoziției 1272/8.07.2004, constatându-se că reclamantele au dreptul la măsuri reparatorii pentru imobil-teren, așa cum au fost descrise în concluzii. Reclamantele doresc ca despăgubirile să fie la valoarea stabilită prin raportul de expertiză, reactualizate.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Brăila sub nr. 3522/09.08.2004, contestatorii, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria orașului, anularea dispoziției nr.1272/08.07.2004, emisă de pârâtă, prin care le-a fost respinsă notificarea, prin care solicitau despăgubiri bănești pentru imobilul situat în sat, jud.B, care a aparținut autorului lor, pe considerentul că nu ar fi făcut dovada proprietății bunurilor la data preluării abuzive.
Au solicitat, de asemenea, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească dreptul lor la despăgubiri pentru imobilul revendicat.
În motivarea contestației reclamantele au susținut că, sunt surori, fiicele defunctului, decedat la data de 21 februarie 1981 și nepoatele bunicii paterne, decedată în luna februarie 1962.
Reclamanții și sunt succesori prin reprezentarea lui, decedat la data de 24 martie 1992, fratele reclamanților.
Cei trei moștenitori vin la moștenirea bunicului lor și a străbunicii.
Reclamanții au pretins că autorul lor, a fost proprietarul unei suprafețe de teren de 0,30 ha situat în V satului, pe care era construită o locuință formată din 8 camere, un hol, o debara mare și un balcon.
În baza Decretului nr.83/1949, familia reclamanților a fost mutată la Râmnicu- și apoi la Tîrgu, iar imobilul a trecut în proprietatea statului, în el funcționând sediul CAP, ulterior construcția fiind demolată.
Reclamanții au mai susținut că autoarea lor, a fost proprietara unui teren în suprafață de 0,15 ha, curți și clădiri, în V satului, care a fost preluat în mod abuziv de către stat.
Pentru ambele proprietăți nu dețin actele de proprietate ale autorilor lor motivând că din cauza intempestivității măsurii, ce a avut loc în miez de noapte, nu au avut timp să ia și să conserve titlurile de proprietate.
Instituția Primarului orașului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației motivând că din documentele eliberate de Arhivele Statului, rezultă că autorul reclamanților, nu figurează pe nici un tabel al proprietarilor din județul B care au fost expropriați conform Decretului nr.83/1949, deși din adresa nr.76968/1991, emisă de Ministerul d e Interne, se face precizarea că numitul a fost dislocat prin Decretul nr.83/1949 în orașul Râmnicu-
Consideră că nu au făcut dovada proprietății, precum și dovada preluării abuzive a imobilelor revendicate.
Prin sentința civilă nr. 175 din 30.03.2005 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr. 3522/2004, contestația a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că în speță, contestatorii nu au făcut dovada dreptului de proprietate și autorilor lor asupra imobilelor pentru care au solicitat măsuri reparatorii și nici dovada modului în care imobilele au fost preluate de către stat.
S-a apreciat că, certificatele eliberate de Filiala Arhivelor Statului B care atestă, într-adevăr faptul că autorii contestatorilor figurau înscriși în evidențe, în perioada 1942-1948 cu diferite suprafețe de teren și construcții nu pot fi invocate ca ținând loc de titluri de proprietate pentru imobilele revendicate, așa cum prevăd dispozițiile art.22 din Legea nr.10/2001 și Normele de aplicare unitară a acestei legi.
S-a mai apreciat, pe baza actelor depuse la dosar, că deși prin adresa nr.76968/1991 eliberată de Ministerul d e Interne se precizează că autorii contestatorilor au fost deposedați prin Decretul nr.83/1949 de imobilele pe care le aveau în proprietate și obligați să își stabilească domiciliul în orașul Râmnicu-S și apoi la Tîrgu-, împreună cu familia, nu există totuși nici o dovadă din care să rezulte că autorii contestatorilor ar fi fost deposedați în mod abuziv de bunurile imobile revendicate în speță și nici dovezi care să ateste că aceste bunuri s-ar regăsi în patrimoniul statului.
tocmai datele și dovezile esențiale cerute de Legea nr.10/2001 și de Normele Metodologice, s-a apreciat de către instanța de fond că dispoziția emisă de Primarul orașului de respingere a pretențiilor petenților este legală și temeinică, contestația formulată de aceștia fiind respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinței civile nr. 175 din 30.03.2005 a Tribunalului Brăila, au declarat apel contestatorii, criticând-o pe motive de nelegalitate.
Sub un prim aspect, apelanții au invederat prin motivele de apel că, la fond, le-a fost încălcat dreptul la apărare în condițiile în care cauza a fost soluționată în lipsa apărătorului care depusese la dosar cerere de strigare a cauzei după ora 1100.
În al doilea rând, apelanții consideră că instanța nu a soluționat fondul cauzei,arătând, în esență, că, interpretând eronat probele administrate în cauză, prima instanță a stabilit în mod legal că nu s-ar fi făcut dovada dreptului de proprietate al autorilor contestatorilor asupra imobilului în litigiu și a preluării abuzive a acestuia de către stat în condițiile în care la dosar există suficiente acte emanate de la autorități care probează faptul că autorii contestatorilor figurau în evidențe cu diferite proprietăți de care au fost expropriați în baza Decretului nr.83/1949.
În consecință, au solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată.
Prin întâmpinare intimata-pârâtă a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
În urma analizării probelor administrate, prin decizia civilă nr. 831/2005 a Curții de Apel Galația fost admis apelul reclamanților și schimbată în tot hotărârea instanței de fond în sensul că a fost admisă contestația petenților, a fost anulată dispoziția emisă de Primarul orașului și s-a constatat că reclamantele au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în sat, format din teren în suprafață de 0,45 ha și casă de locuit demolată.
Prin decizia civilă nr. 8431/23.10.2006 a Bs -a admis recursul pârâtei Primăria orașului și a fost casată hotărârea instanței de apel, trimițându-se cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galați.
Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs a reținut că nu au fost pe deplin stabilite împrejurările de fapt.
În dezvoltarea acestei susțineri s-a precizat că se impune efectuarea unei expertize tehnice care să individualizeze suprafața de teren revendicată prin stabilirea vecinătăților acestuia și a regimului său juridic precum și compunerea fostei construcții care în prezent este demolată.
În rejudecare, Curtea a dispus efectuarea a două expertize tehnice având ca obiective individualizarea terenului și compunerea construcției demolate.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat de expert rezultă că suprafața de 1794. teren din totalul de 0,45 ha cât au revendicat reclamanții se află în intravilanul satului și se învecinează la est cu, la sud cu drumul comunal spre, iar la nord și vest cu drumuri comunale ce despart intravilanul de extravilan.
Restul terenului până la 0,45 ha se află în extravilan.
S-a mai arătat că în prezent terenul este deținut de către prin cumpărare.
Referitor la casa demolată, din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert rezultă că imobilul demolat a fost construit din zidărie cu acoperiș din tablă și pardoseli din scândură pe o suprafață de 179. și avea în compunere 11 camere.
S-a calculat valoarea actualizată a imobilului demolat la suma de 3.704.888.804 ROL.
Din întreg materialul probator existent la dosar rezultă că imobilele revendicate au aparținut autorilor acestora fiind înscriși cu acestea în evidențe până în anul 1948.
De asemenea a fost probată și preluarea abuzivă a imobilelor, aceasta făcându-se cu certificatul nr.264/27.02.1996 eliberat de Arhivele Statului, adresa nr.76968/1991 eliberată de Ministerul d e Interne și certificatul nr.59660/2003 eliberat de același minister.
Pentru considerentele arătate, Curtea, văzând și dispozițiile art.296 Cod procedură civilă urmează să admită apelul reclamantelor și schimbând în tot hotărârea primei instanțe, va admite contestația petenților.
Văzând și dispozițiile art.274 și următoarele din Codul d e procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de reclamantele, domiciliată în M, str.-, bloc 10,.3, jud.C, domiciliată în Tg.N, - nr.11, jud.N, domiciliată în T,-, -.11,.6, jud.T, domiciliat în B, str.-, bloc 70,.15, jud.B și, domiciliată în B,-, -.37,.203, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 175 din 30.03.2005 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr. 3522/2004.
Schimbă în tot sentința civilă nr. 175 din 30.03.2005 pronunțată de Tribunalul Brăila, în sensul că:
Anulează dispoziția nr.1272/2004 a Primarului orașului și constată că reclamantele au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele situate în sat, oraș, județul B, format din teren în suprafață de 0,45 ha și casă de locuit demolată conform raportului de expertiză și schițelor anexe întocmite de expert.
Constată că valoarea imobilului demolat este de 3.704.888.804 ROL.
Obligă pe intimată să plătească apelantei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.GP/15.02.2008
VM/15.02.2008
8 ex./15.02.2008
Fond: Tribunalul Brăila - judecător
Apel: Curtea de Apel Galați - judecători +- (decizie casată)
Recurs: ICCJ - jud.
Com. 6 ex/18.02.2008
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, George Popa
