Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 368/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 368/2008
Ședința publică de la 17 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 3: Daniela Mărginean
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 212/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 15.10.2008 rezumat al concluziilor scrise formulate de către, la data de 16.10.2008 concluzii scrise formulate de intimații, și la data de 16.10.2008 concluzii scrise formulate de recurentul reclamant.
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 3 Octombrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere care împreună cu cea de amânare ulterioară a pronunțării din data de 10.10.2008 fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 9328/25.10.2005 pronunțată de Judecătoria Timișoaras -a admis excepția autorității de lucru judecat și s-a respins acțiunea civilă a reclamantei, decedată la acel moment, continuată de moștenitorii legal și în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului T, Primăria Municipiului T, SC SA, SC Domeniului Public SA, a și -.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea în natură, prin lăsarea în deplină și exclusivă proprietate și liniștită posesie,a imobilului situat în localitatea T-, județul T, imobil pe care reclamanta îl revendică din viciată proprietate și posesie a pârâților; să se constate preluarea fără titlu a imobilului de la autorul său;să se constate că ulterior preluării imobilului acesta a fost dezmembrat pe apartamente;să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare încheiate ulterior preluării de către stat a bunului; să se dispună sistarea cărților funciare deschise apartamentelor și să se restabilească situația anterioară de carte funciară.
Instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 3383/4.03.1997, pronunțată de Judecătoria Timișoara definitivă și irevocabilă,s-a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu Consiliul Local T,având ca obiect revendicarea aceluiași imobil. Instanțele au reținut la acel moment că în baza Decretului 92/1950 a fost naționalizat de la proprietarul tabular imobilul mai sus identificat,proprietarul lăsând în urma decesului survenit în l950,ca succesibilă, pe soția supraviețuitoare,decedată la rândul său în anul 1985,soție care până la data morții sale nu a dezbătut succesiunea după soțul ei. In cartea funciară a cărei rectificare se solicită,respectiv Cartea funciară nr.1051 T,aceasta nu a apărut niciodată ca proprietar tabular.
a testat întreaga sa avere mobiliară și imobiliară reclamantei,potrivit testamentului aflat la dosarul cauzei.
Judecătoria a apreciat că întrucât soția supraviețuitoare a lui nu a dezbătut succesiunea după soț aceasta nu putea să lase prin testament ceea ce nu avea, adică imobilul a cărui revendicare a solicitat-o reclamanta prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului 14777/1994 al Judecătoriei Timișoara,căci în regim de carte funciară,așa cum rezultă din dispozițiile Decretului-lege nr.115/1938,dreptul de proprietate se naște doar prin întabularea acestuia în evidențele de publicitate imobiliară(art.24). Pe cale de consecință instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă de o persoană fără calitate.
Ulterior, în anul l999, aceeași reclamantă,prin mandatar, a introdus o nouă acțiune, formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T,precizată ulterior în contradictoriu și cu pârâții, și având ca obiect rectificarea cărții funciare nr.1051 T și anularea contractelor de vânzare cumpărare încheiate între pârâtul Statul Român și ceilalți pârâți -persoane fizice,acțiunea fiind,de asemenea respinsă de Judecătoria Timișoara în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 1705/08.12.1999, pronunțată în dosarul nr.14539/1999, după ce au fost puse în discuția părților atât excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cât și excepția autorității de lucru judecat.
Sentința civilă mai sus arătată a fost atacată de reclamantă la Tribunalul Timiș,a cărui decizie civilă nr. 17051/2000 dată în dosarul nr.4748/C/2000 prin care s-a respins calea de atac a fost recurată de aceeași parte la Curtea de apel Timișoara. Această din urmă instanță a pronunțat în dosarul nr.8252/C/2000 decizia civilă nr.4089/c/2000 prin care s-a respins calea de atac ce a fost recurată de aceeași parte la Curtea de apel Timișoara. Această din urmă instanță a pronunțat în dosarul nr.8252/C/2000 decizia civilă nr.4089/20.12.2000 prin care recursul părții a fost de asemenea respins.
Asupra excepției puterii lucrului judecat,invocată de pârâții din această cauză,instanța de fond a reținut că este pe deplin întemeiată,existând atât identitatea de părți,cât și cea de obiect (deN. judiciar fiind același în ambele procese finalitatea fiind identică) și de cauză( în sensul de situație de fapt calificată juridic, naționalizarea abuzivă a imobilului solicitat de reclamantă).
Instanța de fond a mai precizat că respingerea acțiunii în temeiul excepției puterii de lucru judecat se face tot din considerarea faptului că reclamanta nu și-a justificat calitatea procesuală activă, așa cum au reținut și instanțele anterioare.
Instanța de fond a mai acordat parțial cheltuieli de judecată,reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul,solicitând schimbarea sentinței,arătând că in mod greșit s-a reținut că operează autoritatea de lucru judecat pentru că reclamanți nu și-au justificat calitatea procesuală activă.
In motivarea apelului s-au invocat dispozițiile art.48 din Legea nr.lo/2001,potrivit căruia "persoanele îndreptățite cărora până la data intrării in vigoare a prezentei legi li s-au respins,prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, acțiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de la stat pot solicita, indiferent de natura soluțiilor pronunțate,măsuri reparatorii în natură sau în echivalent,în condițiile prezentei legi".
S-a mai arătat că nu este întrunită condiția identității de cauză între cele două acțiuni,întrucât anterior nu s-a solicitat restituirea imobilului în temeiul Legii 10/2001.
Temeiul acestei acțiunii îl reprezintă Legea nr. 10/2001.
S-a mai invocat dispozițiile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil,precum și dispozițiile constituționale privind liberul acces în justiție.
S-au invocat pe larg dispozițiile Legii 10/2001 precum și normele metodologice de aplicare a acesteia.
Prin apelul declarat de reclamantul s-a solicitat desființarea hotărârii atacate și, constatând că instanța a soluționat în mod greșit litigiul fără a intra în cercetarea fondului,să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare.
In motivarea apelului s-a reținut că autoritatea de lucru judecat a fost înlăturată de prevederile art.48 coroborat cu cele ale art.47 alin. 2.,succesorii fiind repuși în termenul de opțiune succesorală.
Calitatea de moștenitor a reclamantei este pe deplin dovedită prin certificatul de moștenitor nr.216/1999 eliberat de BNP din Pârâții nu pot susține că reclamanta nu și-a justificat calitatea de moștenitoare pe motiv că nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală și nu a acceptat cândva succesiunea după defunctul său soț predecedat de vreme ce succesorii aveau la îndemână posibilitatea acceptării după apariția Legii 10/2001,fiind repuși în termenul de acceptare.
Așa fiind,este irelevant din punct de vedere succesoral,în raport de Legea nr. 10/2001,că apelantului nu a fost niciodată proprietara tabulară a imobilului revendicat,întrucât drepturile sale și ale reclamantei se valorifică în condițiile Codului civil raportat la cele ale Legii 10/2001.
Practic,în cazul în speță,sunt aplicabile dispozițiile referitoare la instituția retransmiterii pe cale succesorală a unor drepturi.
În cauză au mai declarat apel următorii pârâți: și, și, și, și - și, solicitând fiecare dintre aceștia, schimbarea în partea a sentinței, în sensul obligării reclamanților continuării acțiunii, la plata integrală a cheltuielilor de judecată efectuate de fiecare în toate ciclurile procesuale.
In motivarea apelurilor s-a arătat că temeiul de drept al cererilor lor îl reprezintă dispozițiile art.274 S-a arătat că prima instanță trebuia să acorde cheltuielile de judecată efectuate de pârâți și în gradele de jurisdicție anterioare rejudecării, adică în apelul soluționat de Curtea de apel Timișoara prin care se dispune casarea cu trimitere spre rejudecare și în recursul soluționat de
Prin hotărârea atacată în mod nelegal s-a dispus obligarea reclamanților numai la plata cheltuielilor de judecată aferente în dosarul 7595/2005 al Judecătoriei Timișoara, ca instanță de rejudecare.
Prin decizia civilă nr. 212/2007 a Tribunalului Sibius -au admis apelurile declarate de pârâții și, și, și, și, și împotriva sentinței civile nr.9328/25.lo.2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara, pe care o schimbă în parte, în sensul că îl obligă pe reclamantul, moștenitorul reclamantei și a lui la plata către pârâți și a următoarelor sume, reprezentând cheltuieli de judecată la instanța de fond: 1751,62 lei către și, 1751,62 lei către și, 250 lei către și, 755,81 lei către, 1751,62 lei către și și 1631,62 lei către și.
Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
S-a respins apelul declarat de reclamanții,în prezent decedat, continuat de și împotriva aceleiași sentințe în contradictoriu cu apelanții pârâți și cu domiciliul în T-.13, cu domiciliul în T-.18, și cu domiciliul în T-.16, și cu domiciliul în T-,.20, și cu domiciliul în T-.6, și și cu intimații pârâți Consiliul Local cu sediul în str. -. - nr.l, Primăria municipiului T cu sediul în str. -. - nr.l, SC " " SA cu sediul în nr.34. 2,.1,SC " Domeniului Public" SA cu sediul în nr.lo, și cu domiciliul în T-.17, și cu domiciliul în T-.2, cu domiciliul în T-,.19, și cu domiciliul în T-,.10, și cu domiciliul în T-,.1, cu domiciliul în T-,.11, cu domiciliul în T-,.8, cu domiciliul în T-.12, și cu domiciliul în T-.9.
A fost obligat apelantul la plata către intimații: și, și, și, și la plata sumei de 1194 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea apelanților și, - și, și, și, și de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Apelul declarat de reclamantul este neîntemeiat. Astfel nu pot fi reținute motivele invocate, decurgând din art.48 al Legii nr. lo/2001, în condițiile în care instanța de fond a făcut precizarea expresă că respingerea acțiunii în temeiul admiterii excepției autorității de lucru judecat s-a făcut exclusiv pentru considerente ce nu țin de fondul litigiului, și anume cele desprinse din lipsa calității procesuale active a reclamanților, motiv pe baza căruia au fost respinse și acțiunile anterioare.
Dispozițiile art.48 din Legii nr. 10/2001, invocate de apelanți, dau posibilitatea persoanelor îndreptățite să solicite măsuri reparatorii în baza Legii lo/2001 chiar dacă li s-a respins anterior o cerere în restituirea bunurilor, dar nu exclud posibilitatea, pentru instanță, de aor espinge.
O atare acțiune, ca cea de față, este formulată tot ca o acțiune în revendicare pe dreptul comun, deși se face trimitere la Legea lo/2001.
Nu pot fi primite nici argumentele legate de lipsa identității de cauză, tocmai din perspectiva motivului pentru care instanța de fond a reținut că operează autoritatea de lucru judecat.
Liberul acces la justiție sau dreptul la un proces echitabil, principii esențiale, nu au fost încălcate în prezenta cauză.
Nici argumentele invocate de celălalt reclamant apelant nu pot fi reținute ca motiv pentru schimbarea sentinței primei instanțe. Așa cum și instanța de fond a arătat,pe larg, în motivarea hotărârii,reclamanții nu puteau revendica imobile ce nu au făcut parte din masa succesorală a testatoarei la data decesului acesteia, care nu figurează că i-ar fi aparținut în proprietate.
Nici referirea la moștenirea prin retransmitere nu poate fi considerată aplicabilă în speță,aceasta impunând ca reclamanții să își manifeste în termenul de acceptarea a moștenirii dreptul de opțiune succesorală atât pentru ea, cât și pentru autorul acesteia, care ar fi decedat în intervalul celor 6 luni, fără să-și fi putut manifesta acest drept.
Nu s-a făcut dovada în cauză că și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul legal, cel prevăzut de art.700 Cod civil.
Legea nr. lo/2001 a repus pe moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul de opțiune succesorală,dar aceasta nu înseamnă că,în ceea ce o priveste pe reclamantă,în prezent decedată,i s-ar fi recunoscut un drept de acceptarea a moștenirii lui, printr-o retransmitere, așa cum se susține.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept și în temeiul dispozițiilor art.296 apelurile reclamanților au fost respinse ca neîntemeiate.
Sunt însă întemeiate apelurile pârâților.
In mod corect, prin aplicarea dispozițiilor art.274, pârâților trebuia să li se acorde cheltuielile ocazionate cu purtarea acestui proces (incluzând și fazele anterioare, hotărârea atacată fiind pronunțată în urma rejudecării procesului ).
Așa cum fiecare dintre apelanții pârâți au arătat pe larg în motivele de apel,lor li se cuvin și cheltuielile (dovedite) efectuate în procesul derulat anterior la Tribunalul Timiș,în apelul soluționat de Curtea de apel Timișoara și în recursul judecat de
Așa fiind, având în vedere chitanțele doveditoare ale cheltuielilor ocazionate cu plata avocaților, apelurile pârâților au fost admise, hotărârea atacată a fost schimbată în parte, în sensul că tribunalul l-a obligat pe reclamantul, moștenitorul lui și a lui, la plata către pârâții apelanți a următoarelor sume: 1751,62 lei către și, 1751,62 lei către și, 250 lei către și, 755,81 lei către, 1751,62 lei către și și 1631,62 lei către și.
S-au păstrat celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
In temeiul art.274 reținând culpa procesuală a apelantului, acesta a fost obligat la plata către intimații și, și, și, și a sumei de 1194 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de deplasare.
S-au respins cererile celorlalți apelanți pârâți de acordarea a cheltuielilor de judecată în acest apel ca fiind nedovedite.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs reclamantul, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 2, 4, 5, 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă și, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 2, 4, 5, 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În expunerea criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9, recurentul arată următoarele:
- instanța de apel a încălcat principiul disponibilității prin aprecierea că acțiunea este formulată tot ca o acțiune de drept comun, deși face trimitere la Legea 10/2001;
- s-au ignorat prevederile art. 4 alin 3 din Legea 10/2001 în raport de care s-a depus notificare pentru restituirea imobilului și s-a formulat acțiune potrivit art. 46 și 48 din Legea 10/2001;
- greșit instanța de apel a reținut inaplicabilitatea instituției moștenirii prin restrasmitere.
În expunerea criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, cuprinse în memoriul nr. 1, se arată în esență că primordial este capătul de cerere vizând nulitatea absolută a actelor de înstrăinare de modul căruia depind celelalte capete de cerere, inclusiv soluționarea notificării formulate în baza Legii 10/2001.
În expunerea criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 2 și 4 Cod procedură civilă se arată în esență că hotărârea s-a dat de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea pricinii și instanța de apel a intrat în sfera și domeniul de activitate al unor organe administrative cu atribuții jurisdicționale întrucât a calificat acțiunea reclamantei ca o acțiune de drept comun și astfel că a încălcat competența materială generală a instanțelor de judecată.
În expunerea criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă se arată că s-au încălcat dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă cu referire la art. 105 alin 2 Cod procedură civilă deoarece dispozitivul deciziei nu face referire și la sora recurentului, care este și ea moștenitoarea lui.
În expunerea criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, recurentul arată că hotărârea este nelegală prin invocarea dreptului comun.
În expunerea criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, sa arată în esență că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină în ceea ce privește calificarea acțiunii ca o acțiune de drept comun, deși s-au invocat ca temei în drept prevederile legii speciale. Se susține că instanța, judecând în raport de dispozițiile dreptului comun (art. 700 Cod civil) și omițând să motiveze în raport de repunerea în termen operată conform art. 4 alin 3 din Legea 10/2001, a făcut ca hotărârea să conțină motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În expunerea criticilor recurentei se arată în esență următoarele:
- deși este succesoare în drepturi a defunctului, în dispozitivul hotărârii nu apare numele recurentei, iar hotărârea nu i-a fost comunicată;
- nu s-a respectat principiul disponibilității;
- instanța a săvârșit o denegare de dreptate prin respingerea capetelor de cerere privind nulitățile absolute;
- greșit s-a reținut autoritatea de lucru judecat, întrucât nu există identitate de cauză, prezenta cerere de chemare în judecată fiind întemeiată pe prevederile Legii 10/2001;
Pârâții intimați au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, iar cu referire la recursul declarat de către recurenta, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active de a promova calea de atac a recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursurile fondate pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere de judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate.
În speță se arată că instanțele de fond nu au aplicat corect aceste dispozițiile legale, apreciind că există identitate de lucru judecat cu sentințele civile 3383/1997, respectiv a sentinței 14539/1999 cu prezenta acțiune prin considerarea faptului că reclamanta nu și-a justificat calitatea procesual activă, așa cum au reținut și instanțele anterioare.
Reclamanta a investit instanțele de judecată după apariția Legii 10/2001 cu o acțiune având mai multe capete de cerere referitoare la un imobil naționalizat în baza Decretului Legea 92/1950, acțiune întemeiată pe prevederile Legii 10/2001.
Prin hotărârile anterioare s-a constatat lipsa calității procesuale active a reclamantei, întrucât nu s-a făcut dovada că autoarea sa, a dezbătut succesiunea după soțul său, proprietar tabular,. Astfel, aceste hotărâri au avut în vedere, fiind pronunțate înainte de apariția Legii nr. 10/2001, doar dispozițiile dreptului comun referitoare la moștenire.
Ori prezenta acțiune ara ca și cauză juridică dispozițiile Legii 10/2001 prin care succesibilii, chiar neacceptanți, sunt repuși în termenul de acceptare a moștenirii prin notificarea depusă în condițiile acestei legi.
Prin urmare, în prezenta acțiune, cauza juridică este diferită, calitatea procesuală activă a reclamantei urmând a fi analizată din perspectiva acestor texte legale, respectiv art. 4 din Legea 10/2001.
În consecință, în mod greșit s-a reținut de către instanțele de fond autoritatea de lucru judecat cu neobservarea lipsei unui element al acestei excepții de fond, respectiv cauza juridică, element care nu este identic.
Mai mult, prin voința expresă a legiuitorului, prin art. 47 din Legea 10/2001, a fost înlăturată autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în această materie, iar persoanele îndreptățite pot apela din nou la concursul autorității judecătorești pentru a obține măsurile reparatorii în sistemul legii speciale.
În consecință, întrucât hotărârile atacate s-au pronunțat cu aplicare greșită a dispozițiilor art. 1201 Cod civil, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se impune a fi reformate. Întrucât instanțele au soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, hotărârile vor fi casate cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, Judecătoria Sibiu, în conformitate cu prevederile art. 312 alin 5 Cod procedură civilă.
În rejudecare, instanța de fond va respecta dispozițiile art. 129 alin 5 Cod procedură civilă și va răspunde motivat, pe baza stabilirii faptelor și aplicării corecte a legii, la toate capetele de cerere cu care a fost investită.
Față de soluția pronunțată, Curtea nu va analiza celelalte motive de recurs, însă instanța de rejudecare va ține seama de dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă.
O precizare se mai impune, cu referire la excepția lipsei calității de recurentă a reclamantei, invocată de către intimați, excepție ce nu poate fi primită.
Prin formularea căii de atac a recursului, recurenta a înțeles să continue procesul alături de fratele său, în calitate de fii ai defunctului, decedat în 2006.
În fața instanței de apel, procedura de citare a recurentei s-a realizat prin publicitate întrucât nu s-a cunoscut domiciliul din străinătate, astfel încât aceasta nu a avut posibilitatea de a formula cereri și de a-și preciza poziția față de acțiune.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de către reclamanții și împotriva deciziei civile Nr. 212/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr- și în consecință:
Casează decizia atacată, cât și sentința civilă nr. 9328/25.10.2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar civil 7595/2005 și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored. /2 ex/30.10.2008
Jud. fond:;
Jud. apel:,
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Augustin Mândroc, Daniela Mărginean
