Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 368/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (676/2009)
Completul 6
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 368
Ședința publică de la 11 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Rodica Susanu
GREFIER - I -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta - pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr. 151 din 02.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
are ca obiect - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilierul juridic, în calitate de reprezentant al apelantei pârâte Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că la dosarul cauzei prin serviciul registratură, la data de 11.06.2009, intimata - reclamantă a depus la dosar, întâmpinare, într-un singur exemplare.
Consilierul juridic al apelantei - pârâte învederează că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de întâmpinarea formulată de intimata - reclamantă.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la motivele de apel.
Consilierul juridic al apelantei - pârâte cu privire la apelul formulat solicită admiterea acestuia, schimbarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii principale. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 25.09.2008, contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei nr.228/14.08.2008, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că, fiind plecată din țară în perioada 2005 - 2008, nu a avut la cunoștință de faptul că, prin mai multe adrese, i-a solicitat completarea dosarului administrativ cu dovada calității de moștenitor de pe urma defunctei.
Contestatoarea a atașat prezentei contestații dovada faptului că este unica moștenitoare a defunctei, în calitate de fiică, susținând că astfel este îndreptățită și la atribuirea cotei ce i s-ar fi cuvenit mamei sale din contravaloarea terenului în suprafață de 659. situat în I,-.
Intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiate, arătând că în mod corect prin decizia contestată s-a respins solicitarea contestatoarei de acordare a despăgubirilor și pentru cota de 1/3 ce i s-ar fi cuvenit ca moștenitoare a numitei, deoarece nu a făcut dovada calității de moștenitor de pe urma acestei defuncte.
S-a susținut că depunerea de către notificatori în instanță a altor documente, decât cele aflate în dosarul administrativ constituit în cadrul și avute în vedere la soluționarea notificării, este inadmisibilă.
Prin sentința civilă nr.151/2.02.200, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis contestația formulată de contestatoare, a anulat în parte Decizia nr.228/14.08.2008 emisă de în ceea ce privește despăgubirile pentru cota de 1/3 din contravaloarea terenului în suprafață de 659. situat în I,-, stabilite în favoarea contestatoarei, a constatat că acesteia îi revine dreptul la acordarea de măsuri reparatorii pentru cota de 2/3 din contravaloarea terenului în suprafață de 659. situat în I,- și a dispus obligarea la emiterea unei decizii în acest sens. Prin aceeași sentință, au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că prin decizia ce face obiectul acestei contestații s-a propus acordarea de măsuri reparatorii numiților și în cotă de 1/3 fiecăruia, din contravaloarea terenului în suprafață de 659 mp situat în I-, evidențiat în patrimoniul SC SA I, precum și înaintarea dosarului către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. La emiterea acestei decizii, AVAS a avut în vedere notificarea nr. 8/2002, prin care s-au solicitat despăgubiri pentru acest imobil, faptul că au fost depus acte de proprietate asupra imobilului revendicat și acte ce atestă calitatea de moștenitor a notificatorlor după fostul proprietar, nu și după, moștenitoare a fostei proprietare alături de petenți, astfel încât cota ce s-ar fi cuvenit acesteia nu s-a acordat.
Tribunalul a reținut că singurul motiv pentru care nu s-a stabilit dreptul la despăgubiri în favoarea contestatoarei pentru cota de 1/3 ce ar fi revenit defunctei l-a constituit lipsa dovezii calității de moștenitor de pe urma acesteia. Totodată, a constatat că această contestatoare a depus în instanță certificatul de moștenitor nr. 49/2001 din care rezultă că ea este unica moștenitoare a defunctei, în calitate de fiică, motiv pentru care, în temeiul art. 26 din Legea 10/2001 a apreciat întemeiată contestația.
Tribunalul a înlăturat susținerea intimatei în sensul că este inadmisibilă depunerea de acte noi în cadrul contestației, apreciind că acest element poate fi avut în vedere la stabilirea culpei procesuale, care nu aparține intimatei AVAS.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, prin care a solicitat, în temeiul dispozițiilor art.288, art.296 Cod de procedură civilă, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul respingerii contestației formulată de către contestatoarea întrucât, din analiza situației de fapt premergătoare acestui litigiu, rezultă clar că și-a îndeplini întocmai obligațiile care-i revin în temeiul Legii nr.10/2001, cu modificările și completările ulterioare, soluționând notificarea prin decizie motivată, conform dispozițiilor legale în vigoare, în baza actelor existente la dosarul administrativ în momentul soluționării acestuia.
Prin notificarea înregistrată la sediul sub nr. /163/18.01.2002, petenții și au solicitat acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 659. situat în-, județul
Apelanta a susținut că dovedirea calității de persoană îndreptățită, în sensul Legii nr.10/2001, republicată, și depunerea actelor doveditoare necesare în susținerea notificării, cade în sarcina notificatorului.
În ceea ce privește acordarea de despăgubiri către contestatoare, pentru cota parte ce i s-ar fi cuvenit în calitate de moștenitoare după numita, în mod corect a respins această solicitare deoarece contestatoarea nu a făcut dovada calității de moștenitoare după această defunctă.
Având în vedere cele menționate, apelanta a susținut că din analiza notificării și a actelor doveditoare anexate în susținerea lor, contestatoarea nu a depus în termenul legal toate actele necesare în conformitate cu art.22 din Legea nr.10/2001, nedovedindu-și calitatea de moștenitor.
Contestatoarea, prin actele depuse în cadrul, a făcut doar dovada filiației după defuncta, nu și dovada calității de unic moștenitor după aceasta.
Apelanta a mai susținut că pentru judecarea corectitudinii emiterii deciziei S nu se pot avea în vedere actele depuse în fața instanțelor de judecată, mai ales dacă prin acestea se stabilește o situație diferită față de cea avută în vedere în momentul soluționării notificării.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Prin decizia nr. 228 emisă la data de 14 august 2008 de către apelantă, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii domnilor și în cotă de 1/3 fiecăruia, din contravaloarea terenului în suprafață de 659 mp. situat în I,-, evidențiat în patrimoniul SC SA
La emiterea acestei decizii, apelanta a avut în vedere, potrivit celor menționate în preambulului acestei decizii, actele depuse aferent notificării, respectiv actele de proprietate asupra imobilului revendicat și actele care atestă calitatea de moștenitor a notificatorilor după fostul proprietar, nu și după, (moștenitoare a fostei proprietare alături de notificatori), astfel încât, cota cuvenită acesteia, respectiv moștenitorilor acestei defuncte, nu s-a acordat.
Tot în cuprinsul acestei decizii se menționează că prin adrese succesive s-au cerut notificatorilor acte în completarea dosarului administrativ, între care certificatul de moștenitor sau de calitate, după defuncta, însă aceștia nu s-au conformat.
Curtea reține că în cadrul dosarului administrativ s-a depus numai certificatul de moștenitor nr. 310/1973 după defuncta, proprietara imobilului revendicat, care a trecut în proprietatea statului în anul 1978, potrivit căruia moștenitori ai acesteia sunt, și.
În calea de atac a contestației, s-a depus certificatul de moștenitor nr. 49/01.08.2001 eliberat de BNP, care atestă faptul că după defuncta a rămas ca moștenitoare contestatoarea, căreia, în calitate de fiică, îi revine întreaga masă succesorală.
În raport cu acest act nou, Curtea constată că în mod corect a procedat instanța de fond când a admis contestația formulată de contestatoare, a anulat în parte Decizia nr.228/14.08.2008 emisă de în ceea ce privește despăgubirile pentru cota de 1/3 din contravaloarea terenului în suprafață de 659. situat în I,-, stabilite în favoarea contestatoarei și a constatat că acesteia îi revine dreptul la acordarea de măsuri reparatorii pentru cota de 2/3 din contravaloarea terenului în litigiu, dispunând drept consecință obligarea la emiterea unei decizii în acest sens, cu menținerea celorlalte dispoziții ale deciziei atacate.
Potrivit art. 23 din Legea 10/2001: "actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării".
Teza susținută de apelantă în sensul că notificatoarea nu mai poate depune acte noi în fața instanței de judecată nu poate fi primită, întrucât caracterul de recomandare al termenului până la care se pot depune acte rezultă în mod neîndoielnic din chiar modul de redactare a normei care îl reglementează: ".pot fi depuse până la data soluționării notificării". Mai mult, nici un alt text de lege nu impune, cu caracter obligatoriu depunerea în procedura administrativă a tuturor actelor de care notificatorii înțeleg să se folosească în dovedirea pretențiilor lor, sub sancțiunea neluării lor în seamă pentru nerespectarea acestei obligați. Totodată, Curtea reține că Legea 10/2001 care prevede calea de atac a contestației împotriva deciziei emise de către unitatea deținătoarea a imobilului, nu cu cuprinde dispoziții speciale pentru soluționarea acesteia. În lipsa acestor dispoziții speciale, se aplică dispozițiile codului d e procedură civilă, care prevăd atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru judecarea apelului și recursului, posibilitatea administrării de noi acte de către părțile litigante.
Totodată, Curtea urmează să ai în vedere și decizia nr. 20/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a fost admis recursul în interesul legii și s-a decis că dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, trebuie interpretate în sensul că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare sau al entității învestite cu soluționarea de a răspunde la notificarea persoanei îndreptățite. În considerentele acestei decizii s-a reținut că în raport cu spiritul reglementărilor de ansamblu date prin Legea nr. 10/2001,atribuția instanței judecătorești de a soluționa calea de atac exercitată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererii de restituire a imobilului în natură nu este restrânsă doar la o prerogativă formală de a dispune emiterea unei alte decizii/dispoziții în locul celei pe care o anulează,ciimpune ca, în cadrul plenitudinii sale de jurisdicție, nelimitată în această materie prin vreo dispoziție legală,să dispună ea direct restituirea în natură a imobilului ce face obiectul litigiului.
Din cele prezentate mai sus, Curtea reține nu numai posibilitatea, ci chiar obligativitatea instanței de judecată în administrarea întregului probatoriu necesar soluționării corecte a contestației.
Faptul că în procedura administrativă nu au fost depuse toate actele, deși unitatea deținătoare a înștiințat notificatorii cu adresă în acest sens, nu poate fi reținut decât ca o culpă în sarcina notificatorilor care, așa cum s-a arătat mai sus, nu poate atrage sancționarea contestatoarei în sensul respingerii probei cu acte, respectiv a dovezii care atestă faptul că după defuncta a rămas ca unică moștenitoare contestatoarea.
Pentru aceste considerente, găsind neîntemeiate criticile apelantei, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.151 din 02.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în I,-, -.1-2,.C,.2, județ
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
I -
Red.
Tehnodact.
4 ex/03.07.2009
--------------------------------------------
- Secția a IV-a -
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Rodica Susanu
