Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 369/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 369
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 12 2008 privind judecarea acțiunii formulată de reclamantul cu domiciliul în B, sector 2,-,. 11,. 2,. 22 prin procurator cu domiciliul în C, starda F, nr. 14, -.1,. 6, jud. D împotriva pârâților SC SA cu sediul în C, nr. 7, jud. D, AVAS B cu sediul în B,--11, sector 1, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-, DGFP D cu sediul în C,-, jud. D, Consiliul Local - Comisia de Aplicare a Legii 10/2001, Comisia Județeană D de Aplicare a Legii 10/2001, având ca obiect Legea 10/2001, ca urmare a casării deciziei civile nr. 2770 din data de 25 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. 63/2005 prin decizia nr. 3283 din 20 aprilie 2007, pronunțată de ÎCCJ în dosar nr-.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 12 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pt. deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 19 2008.
CURTEA
Asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dolj, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice D, APAPS C, APAPS B și SC SA C, solicitând obligarea acestora de a-i lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul compus din moară de măcinat și porumb, cu anexe, inclusiv o casă de locuit pentru personalul morii, situate în Comuna, Jud.
S-a solicitat, totodată, restituirea fructelor percepute, iar în cazul în care imobilul nu mai există fizic, restituirea prin echivalent.
La 28 februarie 2003, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că a chemat în judecată și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și nu Direcția Generală a Finanțelor Publice D și a solicitat obligarea pârâtei SC SA C să emită, potrivit art.23 din Lg.10/2001, decizie motivată privind cererea sa de restituire în natură a morii țărănești.
La 07 octombrie 2004, pârâta SC SA Cai nvocat excepția tardivității formulării acțiunii.
Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr.378 pronunțată la 14 octombrie 2004 respins contestația ca tardiv formulată, reținând că decizia motivată din 08 octombrie 2001, prin care SC SA a comunicat reclamantului că imobilul nu poate fi restituit în natură, i-a fost comunicată acestuia la 10 octombrie 2001, după cum rezultă din adresa nr.1411/8 octombrie 2001 și confirmarea de primire a recomandatei. Ca atare, s-a reținut că reclamantul a formulat contestația cu depășirea termenului prevăzut de art.23 din Lg.10/2001.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamantul, susținând că în mod eronat s-a admis excepția tardivității formulării cererii, iar hotărârea apelată este nelegală și netemeinică deoarece nu s-a administrat un probatoriu complet.
Curtea de Apel Craiova - secția civilă, prin decizia nr,1378 pronunțată la 31 mai 2005, admis apelul reclamantului, a anulat sentința apelată și a reținut cauza pentru rejudecare în fond.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, prin acțiunea introductivă, reclamantul a contestat decizia nr.1411/8 oct.2000 emisă de SC SA C, iar în subsidiar a solicitat ca, în situația în care imobilul nu mai există în integralitatea sa, să i se acorde despăgubiri prin echivalent, corespunzătoare valorii actuale a imobilului.
SC SA C, prin decizia nr.1411/8 oct.2001 a respins cererea de restituire în natură a imobilului, considerând că bunul respectiv nu mai există suferind schimbări esențiale, urmând ca notificarea să fie adresată instituției publice implicată în privatizare, conform art.27 din Legea nr.10/2001.
S-a avut în vedere că la dosarul cauzei se află și notificarea adresată Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, aceasta comunicând la 2 iulie 2003 instanței de judecată că nu a fost emisă încă dispoziție în sensul celor solicitate de reclamant și s-a apreciat că, în mod greșit, instanța a respins ca tardiv formulată contestația, raportându-se numai la decizia emisă de Sc SA C, cu privire la refuzul de restituire în natură a imobilelor, deși era investită și cu un capăt de cerere în despăgubiri prin echivalent.
Prin decizia nr.2770 pronunțată la 25 octombrie 2005, Curtea de Apel Craiova - secția civilă a admis cererea reclamantului și a constatat că acesta este îndreptățit la măsuri reparatori în echivalent pentru terenurile solicitate, în condițiile Legii 247/2005.
Prin considerentele deciziei s-a reținut că dreptul reclamantului asupra imobilului a cărui restituire s-a solicitat este dovedit, iar acestuia i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent, ce urmează a fi stabilite în cadrul procedurii speciale instituite în Titlul VII din Lg.247/2005.
Împotriva deciziei menționate au declarat recurs în termen legal reclamantul prin mandatar -, AVAS și DGFP D pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prin recursul său, reclamantul a criticat decizia pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7, 8, 9 și 10 pr.civ. susținând că instanța de apel a avut în vedere doar apărarea pârâtei SC SA C, în sensul că moara nu mai există, deoarece a suferit modificări esențiale, fără a administra probe pe capătul de cerere privind restituirea în natură.
S-a mai arătat că, deși în cauză s-au efectuat trei expertize tehnice, instanța de apel rejudecând fondul, nu a omologat niciunul din rapoarte și a constatat îndreptățirea la măsuri reparatorii în echivalent doar pentru terenuri, deși s-a solicitat restituirea în natură și a morii și anexelor acesteia.
S-a susținut, totodată, că instanța de apel a omis a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată solicitate și dovedite.
Prin motivele de recurs, AVAS, ca succesoare legală a APAPS, a criticat decizia atacată ca nelegală, pentru motivul prev.de art.304 pct.9 pr.civ. susținând că, în raport de dispozițiile art.21 din Lg.10/2001, nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește cererea de restituire în natură, deținătoarea imobilului fiind pârâta SC SA
Recurenta AVAS a invocat modificările aduse art.29 alin.2 din Lg.10/2001, prin Lg.247/2005, potrivit cărora nu mai are competență de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci de a emite o decizie cu propunerea de măsuri reparatorii, așa cum stabilesc în mod expres dispozițiile art.29 alin.3.
Prin recursul său, DGFP Dai nvocat nepronunțarea asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, excepție invocată prin întâmpinarea depusă în faza apelului, motivat de împrejurarea că imobilul a ieșit din proprietatea statului prin vânzarea acțiunilor către SC SA
Prin decizia nr.3282 din 20 aprilie 2007, pronunțată în dosar nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție Baa dmis recursurile, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Pronunțându-se astfel, instanța a reținut că prin decizia recurată s-a recunoscut dreptul reclamantului la acordarea măsurilor reparatorii conform Lg.10/2001 pentru imobilul solicitat, preluat abuziv de la autorul în anul 1948, însă s-a constatat că acesta nu poate fi restituit în natură întrucât nu mai există în materialitatea sa.
S-a reținut că în ceea ce privește capătul de cerere privind restituirea în natură a morii de măcinat și porumb și a anexelor, precum și casei de locuit pentru personalul morii, hotărârea prin care instanța de apel a rejudecat fondul cauzei este practic nemotivată.
Astfel, instanța nu a avut în vedere și nu s-a pronunțat asupra expertizelor efectuate în cauză de expert tehnic judiciar (filele 144 - 146) și de către expertul tehnic ing. (filele 144-146), expertize ce cuprind concluzii contradictorii.
Pe de o parte, prima expertiză concluzionează că pe terenul în litigiu se găsește o clădire nouă construită după anul 1976, cu utilaje introduse după naționalizare, iar pe de altă parte, prin cea de-a doua expertiză se arată că s-a extins clădirea inițială cu două corpuri noi și un șopron de lemn acoperit cu țiglă, toate aceste construcții aflându-se în administrarea SC SA C, iar pe suprafața de teren ce a aparținut proprietarului se află fosta casă a morarului și o magazie pentru uium, imobile închiriate începând cu anul 1994 de către Consiliul Local, preotului paroh.
S-a mai reținut că prin dispozitivul deciziei recurate, instanța de apel, evocând fondul, a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent doar pentru terenurile notificate, în condițiile Legii 247/2005, nepronunțându-se astfel asupra cererii de restituire în natură sau de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru construcțiile edificate pe aceste terenuri, ce au făcut în egală măsură obiectul notificării reclamantului, impunându-se completarea probatoriului de către instanța de apel, în lipsa indicării în cuprinsul hotărârii motivelor de fapt și de drept ce au determinat formarea convingerii instanței, nefiind posibilă exercitarea controlului judiciar.
Primind cauza spre rejudecare, Curtea a dispus completarea probatoriilor cu efectuarea unor expertize tehnice de specialitate, stabilind obiectivele necesare unei juste soluționări a pricinii, ținându-se seama de faptul că întrucât acțiunea reclamantului a fost promovată anterior intrării în vigoare a Legii nr.247/2005, există obligația pentru instanță de a stabili prin expertiză valoarea despăgubirilor cuvenite pentru imobilul imposibil de restituit în natură.
Prin lucrările întocmite experții au răspuns solicitărilor instanței, respectiv: expertul constructor desemnat în persoana expertului a procedat la identificarea prin schiță, dimensiuni și vecinătăți a terenului și imobilelor construcții solicitate de reclamant prin notificări, în sensul menționării exprese a fiecărei suprafețe de teren ocupată de pârâți, din ce categorie fac parte terenurile solicitate, intravilan sua extravilan, precum și evaluarea acestor suprafețe.
Expertul desemnat în persoana expertului a stabilit dacă utilajele cu care este dotată în prezent moara (solicitată de reclamant prin notificare) sunt aceleași cu cele din momentul preluării, valoarea acestor utilaje, precum și menționarea capacității teoretice de măcinare a morii.
Expertul răspunzând solicitărilor instanței a procedat la identificarea imobilului compus din moară, anexe și casă de locuit, bunuri care au făcut obiectul notificării, precizând dacă imobilul moară este unul și același cu cel preluat de stat, ori dacă au fost aduse modificări, corpuri noi, identificând instituția în a cărei administrare se află și determinând valoarea de circulație a construcțiilor.
Examinând cu prioritate, potrivit art.137 alin.1 cod proc. civilă, excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții AVAS B și de Statul român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de DGFP D, instanța constată următoarele:
Potrivit prevederilor art.29 alin.3 din Legea 10/2001 în situația imobilelor prevăzute la alin.1 și 2, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică ce efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea.
Or, însuși pârâta AVAS recunoaște că a înstrăinat activele aflate în patrimoniul morii solicitate a fi restituită, situație în care se constată că este lipsită de temei excepția invocată de aceasta, urmând a fi respinsă.
Prin dispozițiile art.28 alin.3 din Legea 10/2001 se prevede expres situația în care statul, prin Ministerul Finanțelor poate fi chemat în judecată, respectiv cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată.
Cum o atare împrejurare nu se regăsește în speță, se constată că este întemeiată excepția susținută de Statul român prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de DGFP D, urmând a fi admisă.
Procedând la examinarea pe fond a cauzei se constată că acțiunea reclamantului îndreptată împotriva Primăriei și a AVAS B este fondată.
Astfel, prin dispoz.art.1 alin.1, art.7 alin.1, art.9, art.11 și art.26 din Lg.10/2001, s-a consacrat principiul restituirii în natură a imobilelor care intră sub incidența acestei legi, art.1 alin.2 din acest act normativ arătând că, numai în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Totodată, prin dispoz.art.26 alin.1 din Lg.10/2001 se arată că, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării, este obligată ca prin decizie sau dispoziție motivată să acorde persoanei îndreptățite, în compensare, alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri în condiții speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă, sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Pornind de la prevederile legale citate, este de netăgăduit că instanța de judecată investită cu o contestație la Legea nr.10/2001 trebuie să verifice cu prioritate dacă principiul enunțat își găsește sau nu aplicabilitatea, respectiv dacă este posibilă restituirea în natură a bunului notificat.
Reclamantul, în calitatea sa de moștenitor al autorului a uzat de procedura administrativă prevăzută de art. 22 și următoarele din Legea nr.10/2001, formulând notificări către deținătorii imobilului - construcții și teren, solicitând -potrivit precizărilor depuse în rejudecare- restituirea în natură a bunului compus din moară de măcinat și porumb, cu anexe, inclusiv o casă de locuit pentru personalul morii, situate în comuna, jud.D, precum și a terenului aferent în suprafață de 8 ha. iar în cazul în care imobilul nu mai există fizic, restituirea prin echivalent.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului referitoare la restituirea în natură a imobilului (construcție și teren) ce a format obiectul notificărilor, se constată că este parțial întemeiată, după cum urmează a se arăta în continuare.
Referitor la imobilul moară și anexe se constată că întrucât a trecut în proprietatea statului în mod abuziv, Statul Român nu a fost niciodată proprietar și nu putea transmite ce nu a avut în proprietate.
În aceste condiții cererea reclamantului privind restituirea în natură a imobilului este întemeiată, actele de proprietate invocate de acesta emanând de la adevăratul proprietar.
Cu privire la partea din imobil având destinația de moară, Curtea constată însă că restituirea în natură nu este posibilă, reclamanții urmând să primească măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri, al căror cuantum a fost stabilit prin raportul de expertiză întocmit de expert (fila 97 dosar) în sumă de - Ron.
Astfel, imobilul -moară, revendicat de reclamant, a fost supus procedurii de privatizare, pârâta SC SA cumpărând acest bun de la fostul FPS, actuala AVAS, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. DJ.16.26/1.09.1999, deci anterior apariției Legii 10/2001.
Față de această situație, Curtea constată că imobilul -moară face parte din categoria celor menționate expres în art.29 din Legea nr.10/2001, astfel încât nu poate fi restituit în natură, reclamatul fiind îndreptățit la despăgubiri.
Din raportul de expertiză întocmit de expert (fila 91 dosar) rezultă că utilajele cu care este dotată moara în prezent nu sunt aceleași cu cele din momentul naționalizării, situație în care se constată că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru c/valoarea acestor utilaje, al căror cuantum la data preluării a fost stabilit de același expert la suma de 64691 USD (fila 162 dosar).
De menționat că la valorile bunurilor stabilite prin lucrările întocmite de către experți nu s-au formulat obiecțiuni, împrejurare în care instanța apreciază că părțile au achiesat la modalitatea de calcul a experților, precum și la cuantumul sumelor stabilite.
Referitor la construcțiile anexe, respectiv casă de locuit cu trei camere și sală din cărămidă acoperită cu țiglă, magazie și pătul se constată că pot fi restituite în natură reclamantului, așa cum reiese din raportul de expertiză întocmit de expert (fila 120 dosar), aceste construcții fiind date în prezent cu chirie unei persoane fizice de Primăria.
Cât privește terenul solicitat de reclamant a fi restituit în suprafață totală de 8 ha se constată că prin raportul de expertiză, precum și prin suplimentul la raportul de expertiză, lucrări întocmite de expert a fost identificată în intravilan, prin dimensiuni, vecinătăți și schiță, conform solicitării instanței, o suprafață de 6437, suprafață cu care reclamantul prin concluziile depuse a fost de acord a-i fi restituită.
Verificându-se amplasamentul acestui teren instanța constată că în parcela denumită de expert ca fiind nr.5 se află construcția morii care ocupă o suprafață de 146,4 mp. clădire ce, așa cum s-a arătat nu poate fi restituită în natură.
Ca atare, scăzând această suprafață de teren se va dispune restituirea către reclamant, în natură a suprafeței de 6290,6 mp. menționată de expert prin suplimentul și schița anexă raportului de expertiză ca fiind situată în S2 în suprafață de 1131 mp, S3 în suprafață de 509 mp, S4 în suprafață de 1361 mp, S5 în suprafață de 2603 mp.(teren identificat de expert în intravilan) din care se va scade suprafața de 146,4 mp ocupată de construcția morii, rămânând suprafața de 2456,6 mp. și S6 în suprafață de 833 mp.
De menționat că pe parcela notată de expert cu S4 se află o fundație de beton în prezent abandonată, precum și o construcție, edificate de de Consum în anii 1982-1983 cu destinația de "uscătorie de prune", în prezent fiind folosită ca bar de numitul, fără a avea însă autorizații de construire, situație în care potrivit art.10 alin.3 coroborat cu alin.5 din Legea 10/2001 se constată că reclamantul este îndreptățit și la restituirea acestui teren în natură.
Referitor la suprafața de teren ocupată de construcția morii se constată că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 2368,16 Ron, sumă la care s-a ajuns prin înmulțirea suprafeței de 146,4mp cu valoarea unui metru pătrat de 16,176 Ron stabilită de expert prin raportul de expertiză (fila 121 dosar).
privește diferența de teren solicitat de reclamant situat în extravilanul localității se constată că nu formează obiectul Legii 10/2001 și ca atare în acest cadru procesual nu se poate dispune asupra lui.
Astfel, potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată, "u intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr.169/1997,cu modificările și completările ulterioare."
Cât privește cererea îndreptată de reclamant împotriva SC SA C se constată că este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, față de împrejurarea că moara în litigiu, integral privatizată anterior apariției Legii 10/2001, nu poate fi restituită în natură.
Și acțiunea promovată de reclamant împotriva Statului român reprezentat prin DGFP D urmează a fi respinsă, în cauză nefiind incidente prevederile art.28 alin.3 Legea 10/2001, întrucât unitatea deținătoare a fost identificată, după cum se va respinge și cererea formulată față de Comisia județeană D de aplicare a Legii 10/2001, care potrivit acestui act normativ nu are calitate procesuală.
Urmează ca potrivit art.274 cod proc. civilă pârâții Consiliul Local și AVAS B să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamant pe parcursul judecății și dovedite cu acte justificative.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta AVAS
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de
Admite cererea formulată de reclamantul, domiciliat în B, sector 2,-, Bl.11,.2,.22, împotriva pârâților Consiliul Local Jud. - Comisia de aplicare a Lg.10/2001 și AVAS
Respinge cererea formulată împotriva pârâților Comisia Jud. D de aplicare a Lg.10/2001, SC SA C și Statul Român prin Ministerul Finanțelor, reprezentat prin
Dispune restituirea în natură către reclamant a terenului în suprafață de 6290,6 mp. ce face parte din suprafața de 6437 mp. situat în intravilanul comunei, jud.D, identificat prin dimensiuni și vecinătăți în raportul de expertiză și schița anexă la raport întocmite de exp., precum și a următoarelor construcții: casă de locuit cu 3 camere și sală din cărămidă, acoperită cu țiglă, magazie și pătul.
Constată că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul ocupat de construcția morii în suprafață de 146,4 mp. cu o valoare de 2368,16 RON; pentru construcția morii, în valoare de 135.570 RON și pentru utilajele preluate la data naționalizării, în valoare de 64.692 dolari USA.
Obligă pe pârâții Comisia locală de aplicare a Lg.10/2001 și AVAS B la 4840 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
24.11.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/8 ex.
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
