Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 37/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 37/Ap
Ședințapublicădin 25 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 2: Roxana Trif
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN, în contradictoriu cu intimații pârâți și, având ca obiect: "legea 10/2001" împotriva sentinței civile 514/s din 19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Proceduralegal îndeplinită.
S-a făcutreferatul cauzei de cătregrefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 18 martie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la 25.03.2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 514/s/2007, a Tribunalului Brașovau fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român și lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice ( Economiei și Finanțelor) prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B, pentru Statul Român. A fost admisă cererea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerului Finanțelor Publice ( Economiei și Finanțelor), prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B și în consecință a fost obligat pârâtul Statul Român să restituie în natură reclamantelor imobilul situat în B și identificat în 19406 B nr. top 14223/11/2, în natură teren de 3427 mp. și construcție ( " " ) potrivit Raportului de expertiză tehnică vizat de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B sub nr. 6765/29.09.2006, care, împreună cu anexele, face parte integrantă din prezenta hotărâre și dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului reclamantelor asupra acestui imobil.
A fost obligat pârâtul Statul Român la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamante.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Cercetând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, excepțiile invocate, instanța a constată că acestea sunt neîntemeiate și au fost respinse.
Din conținutul art.28 al Legii nr. 10/2001 rezultă atât calitatea procesuală a Statului, cât și cea de reprezentat al acestuia în favoarea Ministerului Finanțelor Publice (Ministerul Economiei și Finanțelor), ceea ce lasă fără temei excepțiile invocate, aceste dispoziții fiind speciale și aplicabile prioritar în raport cu cele invocate prin întâmpinare cu trimitere la Decretul nr. 31/1954, dreptul comun în materie.
Pe fond, instanța a reținut că reclamantele sunt moștenitoare (nepoate) ale proprietarului imobilului, (fi 5-21) de la care statul român l-a preluat odată cu confiscarea averii potrivit Sentinței nr. 2 din 04.06.1945 a Tribunalului Poporului din B, prin care a fost condamnat din motive politice (fila 76 ).
Reclamantele au depus la Primăria B Notificarea nr. 233 din 14.02.2002 prin intermediul Executorului judecătoresc, (fila 64), iar sub nr. 112/08.03.2007, acestea revin la notificarea inițială și solicită Primăriei B să identifice unitatea deținătoarea a imobilului.( fi. 65).
Răspunsul Primăriei B comunicat reclamantelor sub nr. 23186/22.03.2007 este negativ, în sensul că SC B nu are în administrare imobilul și nu deține informații cu privire la acesta (fila 67), răspuns regăsit și în adresa nr. 26911/04.04.2007 în care confirmă faptul că imobilul nu este grevat de contracte de concesiune, închiriere, schimb de terenuri, îndrumând totodată reclamantele să acționeze în justiție Statul Român, în temeiul art. 28, alin.3 din Legea nr. 10/2001 (fila 68).
Imobilul notificat a fost identificat, potrivit proceselor verbale ale Parchetului Tribunalului Ilfov din datele de 15.05.1947 și 29.08.1947,ca aparținând antecesorului reclamantelor, trecut în patrimoniul statului și înscris în CF 19406 B, nr. top 14223/11/2, în procesul verbal din 29.08.1974 fiind descrisă în detaliu și " " (cabană din bârne, având parter, etaj, pivniță etc.), neînscrisă în CF (fi.78-79).
În 10.06.1947, s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului prin Încheierea 2220 judecătoriei Mixte B (fi.80), iar în 1948 avut loc fuziunea Societății Liber cu Curentul prin absorbția acesteia (fi. 90), astfel că Întreprinderea de Stat Liber a devenit proprietara terenului și notificate, dreptul său fiind înscris în CF 19406, sub cu referire la A-1 nr. top 14.223/11/2 (fi 43).
Prin Decizia nr. 17/08.05.1995 a Curții Supreme de Justiție s-a dispus achitarea lui și înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii (fi.40).
După cum rezultă din cele mai sus expuse, reclamantele sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau prin echivalent din perspectiva art. 4 al. 2 raportat la art. 3 al. 1 lit. "a" din Legea nr. 10/2001.
Restituirea în natură este regula instituită prin art. 1 alin. 1 al legii 10/2001, iar din perspectiva art. 2 al. 1 lit. i al legii rezultă că, imobilul din speță a fost preluat în mod abuziv.
Imobilul, în natură teren de 3427 mp. și construcție ( " " ) este identificat cadastral atât potrivit documentației mai sus arătate, cât și Raportului de expertiză tehnică de identificare înregistrat sub nr. 6765/29.09.2006 la O-.P-. B, nu este grevat de contracte de concesiune închiriere, schimb de terenuri conform răspunsului Primăriei B comunicat reclamantelor sub nr. 23186/22.03.2007.
Pentru aceste motive pârâtul a fost obligat la restituirea imobilului așa cum a fost solicitată, restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv prevalează celorlalte măsurii reparatorii conform art. 7 din lege, iar prin art. 9 al Legii 10/2001 se prevede că imobilele preluate abuziv se restituie în natură, indiferent în posesia cui se află la data cererii și libere de orice sarcini.
Admiterea cererii de restituire a determinat și admiterea capătului de cerere privind întabularea dreptului, potrivit art. 25 alin. 4 al Legii 10/2001, conform căruia decizia sau dispoziția de aprobare a restituirii în natură face dovada proprietății, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea procedurilor de publicitate imobiliară.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o sub două aspecte:
1.în primul motiv se critică greșita respingere a excepției lipsei calității procesual pasive a Statului Român și a excepției lipsei calității de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice în raport de prevederile art. 25 și 37 din Decretul nr. 31/1954 și ale Legii nr. 213/1998.
2.în motivul doi se invocă inadmisibilitatea acțiunii în revendicare după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, cât timp nu s-a urmat procedura instituită de acest act normativ.
Intimatele au depus întâmpinare reiterând apărarea din fața primei instanțe.
Apelul nu este fondat.
Conform art. 28 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. 1, dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege.
Din analiza textului rezultă că în situația în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, calitatea procesuală în procesul de revendicare o are statul care este reprezentat de Ministerul Finanțelor. În raport de prevederea expresă orice discuție sub aspectul calității procesuale și a celei de reprezentare este de prisos, reținându-se legalitatea sentinței sub acest aspect și deci primul motiv de apel este nefondat.
Este nefondat și motivul doi de apel.
Întreaga motivare se circumscrie inadmisibilității acțiunii după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, dacă nu s-a urmat procedura specială administrativă.
De reținut este că în apel nu s-a adus nici o critică pe fondul dreptului reclamantelor în a solicita revendicarea, considerente care astfel au intrat în puterea lucrului judecat, întrucât explică dispozitivul hotărârii.
Motivul de apel nu poate fi primit întrucât dreptul la acțiune se naște în puterea legii, art. 28 alin. 3 susmenționat, dispunând în mod expres asupra posibilității pe care o are persoana îndreptățită de a chema statul în judecată și de a solicita restituirea în natură.
Drept urmare, inadmisibilitatea acțiunii este exclusă, fiind un caz de excepție când notificare nu poate fi soluționată pe motiv că nu a fost identificată entitatea competentă în domeniu.
Față de considerentele expuse, se reține că apelul nu este fondat, urmând ca potrivit art. 296 Cod procedură civilă să fie respins, păstrându-se sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Fiind în culpă procesuală, apelantul este obligat, potrivit art. 274 Cod procedură civilă, la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor prin DGFP B împotriva sentinței civile nr. 514/s din 19.11.2007 a Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.
Obligă apelantul să plătească intimatelor reclamante suma de 500 RON cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 25.03.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Grefier șef sectie, |
Red. -/21.03.2008
Dact. /28.03.2008
Jud. fond
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Trif
