Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 37/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 37/A/2010
Ședința publică din 18 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Conț
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUN. C-N, împotriva sentinței civile nr. 627 din 15.10.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă mandatarul reclamantului intimat, domnul - asistat de avocat, din Baroul Cluj, care se prezintă în substituirea domnului avocat, din Baroul Cluj, lipsă fiind reprezentantul pârâtului apelant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 50 din Legea nr.10/2001.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantului intimat, avocat depune la dosar delegație de substituire nr. 19/17.02.2010, din care rezultă că se prezintă în substituirea domnului avocat și împuternicire avocațială de reprezentare nr. 542/25.01.2010 pentru avocat, apărătorul ales de reclaman-tul intimat.
Curtea constată că prin memoriul de apel ( 4 verso), pârâtul apelant Primarul Mun. C-N, în temeiul art. 242 alin. 2 pr.civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că nu are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri judiciare orale asupra apelului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea apelului ca nefondat, nelegal și netemeinic și menținerea în totalitate a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată arătând că dovada cheltuielilor de judecată o va depune la dosar până la sfârșitul dezbaterilor. Arată că, reclamantul intimat a obținut dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în baza unei uzucapiuni ce durează de 37 de ani și termenul prevăzut de lege pentru uzucapiune s-a împlinit înainte de preluarea imobilului de către Statul Român. Totodată, arată că potrivit legii în vigoare, uzucapatul nu este obligat să-și înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară. Depune la dosar concluzii scrise și solicită instanței să le aibă în vedere.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.619/20.11.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul, prin mandatar, împotriva pârâtului Primarul mun.C N, având ca obiect plângere la Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel care a fost admis prin decizia civilă nr.160/A/14.05.2009 a Curții de Apel Cluj, dosar nr-, sentința a fost desființată în întregime iar cauza a fost trimisă pentru rejudecare pe fond la aceeași instanță, Tribunalul Cluj.
În rejudecare, prin sentința civilă nr.627 din 15 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul prin mandatar împotriva pârâtului Primarul Mun. C-N și, în consecință, s-a anulat dispoziția nr. 853/4.02.2008 emisă de intimatul Primarul Mun. C-
S-a constatat calitatea petiționarului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilele cu nr. top 3658, 3659 înscrise în CF 980 C-
Intimatul a fost obligat să emită pe seama petiționarului dispoziție cu propunere de acordare a despăgubirilor în condițiile legii speciale - Titlul VII din Legea 247/2005 pentru imobilele înscrise în Cf 980 C, nr. serial, nr. top 3658 și nr. serial, nr. top. 3659, casă din piatră acoperită cu țiglă cu 2 camere, 1 bucătărie, dependințe și curte în- în suprafață de 34 stj.p., casă din cărămidă și lemn acoperită cu țiglă cu un local pentru prăvălie, casă din cărămidă acoperită cu țiglă cu 1 cameră, dependințe și curte din- în suprafață de 17 stj.p.
Pentru a pronunța această hotărâre, în rejudecare, prima instanță a reținut că imobilele înscrise în Cf 980 C, nr. top. 3658 cu destinația de casă de piatră acoperită cu țiglă cu 2 camere, o bucătărie, dependințe și curte pe-, în suprafață de 34 stj.p. și prev. cu nr. top. 3659 cu destinația de casă din piatră și lemn acoperită cu țiglă cu un local pentru prăvălie, apoi casă din cărămidă acoperită cu țiglă cu o cameră, dependințe și curte în- în suprafață de 17 stj. a p. fost proprietatea tabulară înscrisă sub B1 și B3 a văduvei lui născută.
Prin Sentința civilă nr. 6146/1976 pronunțată de Judecătoria Cluj -N la data de 8.10.1976 dosar nr. 7426/1976, a fost admisă cererea de chemare în judecată introdusă de Administrația Financiară a Jud. C împotriva pârâtei, și în consecință s-a dispus trecerea în proprietatea statului ca bun părăsit a imobilului înscris în Cf 980 C-N, nr. serial, nr. top 3658 și nr. serial nr. top. 3659 casă din piatră acoperită cu țiglă cu 2 camere, 1 bucătărie dependințe și curte în str. - nr. 4 în suprafață de 34 mp, casă din cărămidă și lemn acoperită cu țiglă cu un local pentru prăvălie, casă din cărămidă acoperită cu țiglă cu o cameră dependințe și curte în- în suprafață de 34 stj.p. ( 15 dosar - a Curții de Apel).
Statul român și-a înscris sub B5 dreptul de proprietate în Cf 980 C asupra imobilelor mai sus menționate.
Prin Dispoziția nr. 22/17.11.1976 a Administrației Financiare a Jud. C imobilul a fost transferat în administrarea directă a Consiliului Popular al Mun. C-N prin intreprinderea de specialitate din cadrul GIGCL. Ulterior imobilul descris mai sus a făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 213/19.10.1984, după cum rezultă din înscrierea făcută sub B7 în Cf 980
Ulterior exproprierii, construcțiile aflate pe teren au fost demolate.
Reclamantul a solicitat măsuri reparatorii în baza Legii 112/1995 pentru imobilul situat în C-N--4 înscris în Cf 980 C, nr. top. 3658, respectiv 3659, arătând că solicită măsura în calitate de moștenitor legal al proprietarului extratabular căs..
Prin Hotărârea 91/22.07.1999 dată de Comisia Județeană pentru aplicarea dispozițiilor Legii 112/1995 în dosar nr- a fost respinsă cererea reclamantului, reținându-se că măsurile reparatorii solicitate nu port fi acordate deoarece imobilul a fost demolat în temeiul Decretului nr. 112/1978 și conform art. 25 din Legea 112/1995 situația juridică a acestor imobile va fi reglementată prin legi speciale.
Prin notificarea înregistrată la BEJ sub nr. 1424/26.03.2001 reclamantul a solicitat din nou acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în C-N, str. - 2-4 înscris în CF 980, nr. top. 3658, 3659 de această dată în temeiul dispoz. Legii 10/2001.
Prin dispoziția nr. 853/4.02.2008 emisă de Primarul Mun. C-N a fost respinsă notificarea reclamantului cu argumentația că solicitantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită după fostul proprietar al imobilului revendicat.
Reclamantul pretinde că dispoziția emisă de Primarul Mun. C-N cu privire la notificarea sa este nelegală deoarece prin actele depuse la dosar, respectiv rolul fiscal al imobilului a făcut dovada că antecesoarea sa a fost proprietara imobilului în litigiu la momentul preluării acestuia de către stat, dreptul de proprietate al acesteia fiind dobândit prin uzucapiune în condițiile Codului civil austriac întrucât condițiile și termenul prescripției achizitive era împlinit la momentul trecerii a imobilului în proprietate statului.
Împrejurarea referitoare la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune a fost invocată de reclamant prin memoriul depus în fața Curții de Apel d e la 9-12.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, tribunalul constată că împlinirea termenului și condițiilor prescripției achizitive în persoana antecesoarei reclamantului numita este dovedită.
Astfel, martora a arătat că are cunoștință despre faptul că în anul 1942 bunicul reclamantului numitul a cumpărat o casă în în zona unde se află în prezent Catedrala -.
Apoi, martora arată că are cunoștință despre împrejurarea că în urmă cu aprox. 40 ani soția lui avea o casă în C în zona Național iar soțul său a locuit ocazional în acea casă cu ocazia unor vizite făcute familiei.
Desigur că adresa administrativă a imobilului nu este indicată precis de către martore însă din coroborarea declarațiilor martorelor cu aflată la 97 dosar rezultă că într-adevăr că imobilul în discuție se află în zona național în apropiere de în zona unde astăzi de află Catedrala -.
Din aceste considerente tribunalul a apreciat că martorii s-au referit cu certitudine la imobilul din litigiu.
În plus, chiar prin Sentința civilă nr. 6146/1976 se confirmă împrejurarea că imobilul în litigiu situat în C-N, str. - 2-4 înscris în Cf 980 C-N sub, nr. top. 3658, 3659, se află în posesia unei persoane pe nume căs., care încasează chiriile pentru acest imobil.
Împrejurarea perceperii chiriei de către căs. pentru acest imobil la nivelul anului 1974 este confirmată și prin procesul verbal 13328/1974 întocmit la 1.11.1974 de către Circumscripția Financiară a Municipiului C-
Din probele la care s-a făcut referire mai sus rezultă că stăpânirea antecesoarei reclamantului asupra imobilului a început în anul 1942 și s-a întins până la preluarea imobilului de către stat în anul 1976. Este vorba deci de o perioadă de 34 de ani.
Prin Legea 389/1943 și Legea 260/1945 pe de o parte s-a menținut în Transilvania vechea reglementare a cărților funciare și pe de altă parte s-a prevăzut că uzucapiunile începute înainte de extinderea legislației române vor fi cârmuite în ce privește natura, durata și efectele lor de dispozițiile legilor sub care au început adică legile maghiare și codul civil austriac.
În anul 1942 când a început posesia antecesoarei reclamantului asupra imobilului în litigiu, în zona noastră erau aplicabile dispozițiile Codului civil austriac.
Potrivit dispoz. art. 1452 și urm. civ. austriac uzucapiunea operează printr-o posesie legitimă, de bună credință, neviciată și continuă exercitată timp de 30 ani, de plin drept, chiar fără întabulare în Cf.
Posesia antecesoarei reclamantului este legitimă, deoarece a fost dobândită de la proprietara tabulară prin cumpărare, deci in baza unui act juridic care ii justifica posesia, nu în mod samavolnic.
Chiar dacă martorii nu au vorbit despre continuitatea posesiei antecesoarei reclamanților, prin probele testimoniale administrate in cază, cuprinsul sentinței prin care imobilul a trecut in proprietatea Statului, istoricul fiscala, in cauză s-a dovedit că a început posesiunea imobilului in anul 1974, după cum a relatat martora, il stăpânea încă in jurul anului 1968, după cum rezultă din declarația martorei și de asemenea, in anii 1974 și 1976, după cum rezultă din înscrisurile la care ne-am referit. Ori, continuitatea și neîntreruperea posesiunii sunt prezumate, posesorul actual care probează că a posedat la un moment anterior, fiind presupus că a posedat în tot timpul intermediar.
În condițiile în care antecesoarea reclamantului a exercitat vreme de 30 ani posesia asupra imobilului în litigiu, raportat la dispoz. Codului civil austriac care așa cum am arătat mai sus reglementau natura, durata și efectele posesiunilor începute în perioada de activitate a acestuia, aceasta a dobândit proprietate imobilului prin uzucapiune indiferent că dreptul său nu a fost întabulat în Cf.
De altfel, după cum rezultă din actul fiscal, respectiv procesul verbal nr. -/1974 întocmit la 1.11.1974 de Circumscripția Financiară a Mun. C-N rezultă că pe rolul fiscal antecesoarea reclamantului era evidențiată ca plătitor al impozitului pe clădiri pentru imobilul din C-N,-.
Față de argumentele expuse mai sus, deși in actul de actul de preluare a imobilului de către stat figurează o altă persoană, respectiv proprietara tabulară, s-a apreciat că prin probe concludente s-a făcut dovada că la momentul preluării imobilului de către stat acesta era in proprietatea extratabulară a numitei căs., antecesoarea reclamantului.
Prin prisma considerentelor expuse mai sus, văzând dispoz. art. 23 pct. 1 lit. d, 23.4 și art. 24 din HG 250/2007 Tribunalul a apreciat că reclamantul a dovedit pe deplin calitatea antecesoarei sale de proprietară a imobilului revendicat la data preluării lui de către stat.
Calitatea reclamantului de moștenitor al fostei proprietare extratabulare a imobilului în litigiu este dovedită prin actele de stare civilă de la 47-49 dosar, și de altfel această calitate a fost recunoscută reclamantului încă prin Hot. 91/22.07.1999 emisă de Comisia pentru aplicarea legii 112/1995
Astfel, reclamantul a dovedit calitatea sa de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul 4 alin. 2 din Legea 10/2001 precum și împrejurarea preluării abuzive a imobilului de către stat care potrivit dispoz. art. 2 lit. e) din Legea 10/2001 îl aduce sub incidența acestui act normativ.
Date fiind aceste concluzii, dispoziția emisă de primarul Mun. C-N cu privire la notificarea reclamantului este nelegală și în consecință în temeiul dispoz art. 26, art. 2 lit.e) art. 3, art. 4 alin. 2 din Legea 10/2001 va fi anulată constatându-se calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilele din C-N nr. top. 3658, 3659.
În ceea ce privește măsurile reparatorii cuvenite reclamantului pentru imobilul preluat abuziv de către stat, raportat la dispoz. art. 11, alin. 3,4 și alin. 8 din Legea 10/2001 acestea sunt despăgubirile în condițiile legii speciale - Titlul VII din Legea 247/2005 întrucât imobilul a fost expropriat, construcțiile au fost demolate, iar pe teren sunt edificate clădiri, străzi și alei, motiv pentru care va obliga pârâtul să emită pe seama reclamantului dispoziție cu propunere de acordare a acestei măsuri reparatorii.
Măsurile reparatorii reținute de instanță fiind diferite de cele propuse de reclamant, acțiunea acestuia a fost admisă doar parțial potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe pârâtul Primarul mun.CNa declarat apel în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive.
În motivarea apelului pârâtul a arătat că din actele depuse la dosarul de revendicare se constată că reclamantul nu face dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, motiv pentru care prin dispoziția nr.853 din 04.02.2008 s-a respins notificarea reclamantului.
În mod greșit în speță s-a reținut că deși în actul de preluare a imobilului figurează proprietara tabulară, la momentul preluării de către stat proprietara extratabulară a imobilului era numita căs. antecesoarea reclamantului care a cumpărat imobilul prin act sub semnătură privată in anul 1939.
În speță reclamantul nu a dovedit existența contractului de vânzare cumpărare de către antecesoarea sa precum și faptul că preluarea imobilului în proprietatea statului s-a realizat de la antecesoarea acestuia, s-au că aceasta ar fi plătit impozitul aferent.
În mod surprinzător prima instanță a admis proba cu martori în dovedirea calității de moștenitor al fostei proprietare extratabulare a imobilului în litigiu, de proprietara imobilului revendicat la data preluării lui de către stat, în sensul că aceasta a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, chiar dacă dreptul nu a fost intabulat în cartea funciară și fără a exista un început de dovadă scrisă în acest sens, contrar dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001 și art.17 din Decretul Lege nr.115/1938.
Reclamantul intimat, prin mandatar a solicitat prin înscrisul intitulat "concluzii scrise" respingerea apelului ca nefondat și, în consecință, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (11-14).
În susținerea poziției procesuale, reclamantul intimat a arătat că în mod corect prima instanță a reținut că antecesoarea reclamantului a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, prin uzucapiune, prin exercitarea unei posesii utile vreme de 37 ani. Susținerea apelantului referitoare la inadmisibilitatea probei cu martori este eronată deoarece în condițiile în care reclamantul a susținut că antecesoarea lui a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, o astfel de probă apare ca fiind absolut esențială pentru dovedirea posesiei utile.
Uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății iar în speță s-a dovedit faptul că antecesoarea reclamantului a început să posede imobilul anterior preluării acestuia de către Statul Român.
În consecință, de la momentul dobândirii imobilului de la proprietarul tabular și până la momentul preluării acestuia de către Statul Român, antecesoarea reclamantului a exercitat o posesie utilă timp de 37 ani, în sistemul codului civil austriac aplicabil la momentul începerii posesiei ceea ce a condus în mod firesc la dobândirea proprietății prin uzucapiune, astfel încât ca efect retroactiv al împlinirii termenului de posesie, la momentul preluării imobilul litigios era în proprietatea antecesoarei reclamantului chiar dacă actul de transmitere de la proprietarul tabular nu a fost operat în cartea funciară.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor formulate Curtea, în temeiul art.296 pr.civ. reține următoarele:
Astfel, în esență critica principală a pârâtului apelant vizează faptul că reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 întrucât imobilul în litigiu a fost preluat de către statul român de la proprietara tabulară și nu de la antecesoarea reclamantului, nefiind dovedit transferul dreptului de proprietate de la proprietara tabulară la antecesoarea reclamantului.
Potrivit art. 4 alin.2 și alin.3 din Legea nr.10/2001, de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice indreptățite. care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repusi de drept in termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
Așa cum rezultă din actele de stare civilă calitatea reclamantului de moștenitor al numitei este dovedită și, în plus, această calitate a fost recunoscută reclamantului încă prin Hotărârea 91/22.07.1999 emisă de Comisia pentru aplicarea legii 112/1995 C ( 47-49 dosar nr-).
Reclamantul a invocat în mod constant pe parcursul judecării prezentei cauze împrejurarea că antecesoarea lui a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu prin uzucapiune.
Uzucapiunea reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate imobiliară al cărei regim juridic a diferit în funcție de sistemul de drept aplicabil pe teritoriul țării și în funcție de sistemul de cărți funciare care s-a succedat în timp.
Astfel, În Transilvania, registrele de carte funciară au fost introduse succesiv, pe regiuni, potrivit sistemului legislativ austriac, prin Ordonanțe imperiale (din 1 martie 1850, din 18 aprilie 1853, din 26 iunie 1855 și din 15 decembrie 1855) din necesitatea punerii de acord a stării de fapt a imobilelor cu dispozițiile imperative ale art.1468 civ.austriac.
Potrivit acestei norme juridice, uzucapiunea nu poate opera decât printr-o posesie exercitată timp de 30 de ani. Ea opera de plin drept, chiar fără întabularea în cartea funciară.
În privința conflictului în timp între dispozițiile legislației austriece și legislația românească în materie de uzucapiune, prin Legea nr.398/1943 și Legea nr.260/1945, de extindere a aplicării Codului civil român peste, s-a prevăzut că uzucapiunile începute înainte de extinderea legislației române vor fi cârmuite, în ceea ce privește natura, durata și efectele lor, de dispozițiile legilor sub care au început, în speța Codul civil austriac. începute între momentul extinderii legislației române și data intrării în vigoare a Decretului-Lege nr.115/1938, prin Legea nr.241/12 iulie 1947, intră sub incidența de aplicare a Codului civil român.
Contrar susținerilor pârâtului apelant, în condițiile în care reclamantul a învederat instanței că antecesoarea lui, numita, a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, proba cu martori a fost legal încuviințată de prima instanță în condițiile art.167 alin.1 pr.civ. fiind nu doar posibilă, ci și absolut esențială, pentru ca în concurs cu alte probe să tindă la dovedirea posesiei utile asupra imobilului litigios.
Faptul posesiei utile a fost pe deplin dovedit de reclamant și rezultă fără putință de tăgadă din probele testimoniale administrate potrivit cărora antecesoarea reclamantului, a început posesia asupra imobilului în litigiu, în anul 1939, anterior intrării în vigoare a Legii nr.389/1943 astfel încât posesiei îi sunt aplicabile prevederile Codului civil austriac.
Așa cum rezultă din actul fiscal, respectiv procesul verbal nr. -/1974 întocmit la 1.11.1974 de Circumscripția Financiară a Mun. C-N, pe rolul fiscal, antecesoarea reclamantului era evidențiată ca plătitor al impozitului pe clădiri pentru imobilul din C-N,-.
Potrivit dispozițiilor art. 1452 și urm. civ. austriac, uzucapiunea operează printr-o posesie legitimă, de bună credință, neviciată și continuă exercitată timp de 30 ani, de plin drept, chiar și fără întabulare în cartea funciară.
Prin urmare, din coroborarea declarațiilor de martori cu înscrisul mai sus arătat reiese că, atât la momentul dobândirii imobilului de la proprietara tabulară, cât și la momentul preluării acestuia de către stat, antecesoarea reclamantului a exercitat o posesie utilă de peste 30 de ani care, în condițiile Codului civil austriac aplicabil la momentul începerii posesiei, a condus la dobândirea dreptului de proprietate, cu efect retroactiv, prin uzucapiune.
Așadar, ca efect al împlinirii termenului de exercitare al posesiei utile, la momentul preluării imobilului de către statul român acesta era în proprietatea lui, chiar dacă actul juridic de transmitere a dreptului de proprietate de la proprietara tabulară nu a fost operat în cartea funciară.
Critica apelantului care se referă la lipsa înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate a antecesoarei reclamantului asupra imobilului litigios nu echivalează automat cu lipsa calității de proprietar deoarece regimul de publicitate imobiliară vizează doar înscrierea drepturilor reale imobiliare dobândite prin acte juridice, nefiind supusă înscrierii în cartea funciară dobândirea drepturilor reale imobiliare ca efect al unor fapte juridice, cum este în speță uzucapiunea.
Având în vedere argumentele anterior expuse Curtea apreciază că, în mod temeinic și legal, tribunalul a stabilit că deși în actul de preluare a imobilului de către stat figurează o altă persoană, respectiv proprietara tabulară, reclamantul a dovedit, prin probe concludente, că la momentul preluării imobilului de către stat acesta era in proprietatea extratabulară a numitei căs., antecesoarea acestuia, făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art.2 lit.e, art.4 alin.2 și alin.3 din Legea nr.10/2001, precum și art. 23 pct. 1 lit. D, art. 23.4, art. 24 din HG 250/2007.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea, în temeiul art.296 pr.civ. va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUN. C-N împotriva sentinței civile nr. 627 din 15 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o menține, ca fiind legală și temeinică.
În conformitate cu prevederile art.298 pr.civ. Curtea va respinge cererea reclamantului intimat având ca obiect obligarea pârâtului apelant la plata cheltuielilor de judecată în apel întrucât nu a probat, în condițiile art.1169 civ. efectuarea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUN. C-N, împotriva sentinței civile nr. 627 din 15 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
Respinge cererea reclamantului pentru cheltuieli de judecată în apel, ca nedovedită.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
--- - --- -
GREFIER
- -
RED./MB
02.03.2010/5 ex.
jud.fond:
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
