Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 388/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 388
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 2 2008 privind judecarea apelului declarat de pârâtul ORAȘUL - O - PRIN PRIMAR - - O, județul O împotriva sentinței civile nr. 353 din data de 19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul petent, domiciliat în - O,-, O, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 2 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea apelantului pârât ORAȘUL - O, prin apărător să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 4 2008.
CURT E
Prin plângerea înregistrată la 28.02.2006 sub nr.811/C/2006, a solicitat instanței să anuleze dispoziția emisă de Primăria -O prin primar, prin care s-au propus măsuri reparatorii pentru imobilul expropriat în baza Decretului nr.321/1981 și respingându-se solicitarea privind retrocedarea în natură a părții libere de teren cu motivarea că sunt afectate funcțional zonele edilitare iar terenul a fost reconstituit petentului în totalitate în condițiile Legii nr.18/1991.
Prin sentința civilă nr.342/9 mai 2006 pronunțată de tribunalul Olt în dosarul nr.811/C/2006 plângerea petentului a fost respinsă ca inadmisibilă, cu motivarea că în speță actul procedural legal și anume notificarea nr.123/2001 trebuia soluționată în conformitate cu Legea nr.10/2001 (art.36), primăria neavând calitatea să se pronunțe asupra notificării pentru despăgubiri bănești și să emită două dispoziții pentru același petent deoarece în speță este emisă o dispoziție de către Prefectura O cu nr.1456/19.09.2002 și o alta de Primăria -O cu nr.49/27.01.2006.
Sentința a fost apelată de și Curtea de Apel prin decizia nr.714/04.oct.2006 pronunțată în dosarul nr-, a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare Tribunalului O l
S-a reținut de Curtea de Apel că în speță s-a cerut anularea parțială a dispoziției nr.49/27 ian.2006 emisă de Primăria -O, petentul a folosit calea de atac legală respectând dispoz.art.26 din Legea nr.10/2001, iar decizia anterioară nu are relevanță și nu constituie impediment pentru examinarea pe fond a contestației formulată de petent - cu atât mai mult cu cât dispoziția nr.49/2006 a fost emisă după apariția Legii nr.247/2005.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Primăria O, criticând soluția pentru aspecte de netemeinicie și nelegalitate care însă nu au fost primite de Înalta Curte de Casație și Justiție care prin decizia nr.2400/16 martie 2007 respins recursul primăriei ca nefondat.
Investit așadar cu soluționarea cauzei de lege 10/2001 Tribunalul Olt prin sentința civilă 353/2008 a
În cauză, instanța a examinat actele depuse de părți în timpul soluționării cauzei și pentru a lămuri împrejurări de fapt care impuneau părerea unor specialiști a dispus efectuarea unui raport de expertiză de un expert de specialitate topo -, care a fost depus la dosar cu nr.295/25.02.2008.
Acest raport de expertiză nu a fost contestat de către părți și instanța reține că prin raport s-au identificat lungimile, lățimile suprafeței, punctele topografice, parcelele și tarlalele din punctul 1 și 2 al dispoziției nr.49/2006, s-a verificat situația terenului în sensul dacă acesta este afectat de rețele utilitare sau este liber, s-a verificat dacă terenul este reconstituit prin titlul de proprietate nr.57747/30 din 27.01.1998 de pe urma autorului, precum și situația terenului din titlul de proprietate din tarlaua 5,3 parcela 51.
Instanța reține că la efectuarea expertizei unitatea intimată a refuzat să prezinte documente pentru efectuarea expertizei, astfel că expertul a identificat terenul pe baza planului de sistematizare a zonei care a fost depus la dosar, concluzionând că pe teren suprafața de 357. este ocupată de o construcție provizorie cu destinație de magazin ce aparține societății SC, care nu are titlu pentru teren, o alee betonată care nu este înregistrată ca aparținând domeniului public (50. + 42.), restul de 265. fiind teren liber - spațiu.
Din actele, Distrigaz, apă canal, rezultă că acest teren nu este afectat de rețele utilitare - conducte de gaze, cabluri electrice sau rețele de apă și canal.
Expertul nu a putut răspunde la întrebarea dacă terenul autorului din registrul agricol a fost reconstituit în totalitate pentru de pe urma autorului, deoarece nu s-au prezentat de primărie - prin refuz - registrele agricole cum nu s-au prezentat nici documente justificative de înregistrare a terenului ca domeniu public, privat sau concesionat.
Nu s-a putut stabili nici situația suprafeței de 940. din 53, 31, deoarece această suprafață de teren este menționată în titlu în extravilan, dar în fapt se găsește în intravilan și nu s-a putut pentru motivele anterior enunțate, dacă este o suprafață excedentară registrului agricol.
Instanța concluzionează că în speța de față cu raportare la actele prezentate din care rezultă că terenul proprietatea autorului a fost confiscat în condițiile Decretului nr.321/1981 situație verificată prin referatul de la filele 13, 14, 17, 18, 19, 20, 21 și 23 dosar fond a existat fizic, autorul fiind deposedat abuziv și având dreptul la restituirea suprafețelor de teren.
Deși nu s-au putut face identificări certe cu raportare la titlurile de domeniu public sau privat al statului, și la registrele agricole pentru teren, instanța reține cu raportare la actele anterior enunțate că în speță pe baza acestor fapte cunoscute se pot trage concluzii pentru faptele necunoscute în condițiile art.1199 civ. judecătorul fiind îndreptățit să stabilească adevărul pe această putere doveditoare a actelor prezentate care naște probabilitatea de a concluziona în sensul admiterii contestației, a anulării dispoziției și de obligare a Primăriei -O de restituire în natură către petent a suprafeței de 357.p teren în compunerea stabilită prin expertiza de specialitate.
Deși în cerere s-au solicitat 600. teren, instanța reține că în raport de actul nr.1539/10.dec.1996 raportat la planul cadastral (fila 5 dosar fond), a referatului de la fila 13 dosar fond de acordare de teren în compensare și a titlului de proprietate nr.57447/30 din 27.01.1998 nu se poate stabili cu certitudine și nici nu se poate prezuma asupra situației terenului din 53, 31 care ar constitui diferență până la suprafața acordată de 357.
Pentru acest teren instanța reține că nu s-a făcut dovada că este teren domeniu public sau privat al statului, s-a făcut dovada că imobilul amplasat pe acest teren este provizoriu și s-a făcut de asemenea dovada că terenul nu este afectat de rețele utilitare - conducte de gaze, cabluri electrice sau rețele de apă și canal.
Toate aceste considerente au impus admiterea contestației, anularea deciziei și obligarea primăriei la restituirea în natură a acestei suprafețe de teren.
Văzând și dispoz.art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Prin plângerea înregistrată la 28.02.2006 sub nr.811/C/2006, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va da să anuleze dispoziția emisă de Primăria -O prin primar, prin care s-au propus măsuri reparatorii pentru imobilul expropriat în baza Decretului nr.321/1981 și respingându-se solicitarea privind retrocedarea în natură a părții libere de teren cu motivarea că sunt afectate funcțional zonele edilitare iar terenul a fost reconstituit petentului în totalitate în condițiile Legii nr.18/1991.
Prin sentința civilă nr.342/9 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr.811/C/2006 plângerea petentului a fost respinsă ca inadmisibilă, cu motivarea că în speță actul procedural legal și anume notificarea nr.123/2001 trebuia soluționată în conformitate cu Legea nr.10/2001 (art.36), primăria neavând calitatea să se pronunțe asupra notificării pentru despăgubiri bănești și să emită două dispoziții pentru același petent deoarece în speță este emisă o dispoziție de către Prefectura O cu nr.1456/19.09.2002 și o alta de Primăria -O cu nr.49/27.01.2006.
Sentința a fost apelată de și Curtea de Apel prin decizia nr.714/04.oct.2006 pronunțată în dosarul nr-, a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare Tribunalului O l
S-a reținut de Curtea de Apel că în speță s-a cerut anularea parțială a dispoziției nr.49/27 ian.2006 emisă de Primăria -O, petentul a folosit calea de atac legală respectând dispoz.art.26 din Legea nr.10/2001, iar decizia anterioară nu are relevanță și nu constituie impediment pentru examinarea pe fond a contestației formulată de petent - cu atât mai mult cu cât dispoziția nr.49/2006 a fost emisă după apariția Legii nr.247/2005.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Primăria O, criticând soluția pentru aspecte de netemeinicie și nelegalitate care însă nu au fost primite de Înalta Curte de Casație și Justiție care prin decizia nr.2400/16 martie 2007 respins recursul primăriei ca nefondat.
Investit așadar cu soluționarea cauzei de Lege 10/2001 Tribunalul O l a admis contestația formulată de petentul domiciliat în localitatea O,-, județul O, împotriva pârâtei Primăria -O și a anulat decizia Primăriei O cu nr.49/27.01.2006, în parte și a dispus restituirea în natură către petent a suprafeței de 357 mp. teren compusă din următoarele suprafețe: 4,50 ml. x 11,10 ml. = 50 mp. situată în str.- la capătul de nord ocupată de o construcție provizorie de SC - plus suprafața de 3,00 ml. x 14,00 ml. ce traversează acest teren de la est spre vest, situată la 9,00 ml. distanța de latura de nord a str. - = 42 ml. și suprafața de 265 mp. teren - spațiu, terenuri ce nu sunt domeniu public sau privat al statului.
A obligat pârâta Primăria -O la 2400 lei cheltuieli de judecată către petent.
Din motivarea acestei hotărâri se poate reține că în raport de probatoriul administrat, expertiza efectuată în cauză precum și actele depuse la dosar, se poate reține că terenul solicitat pentru restituire de către reclamant este liber de utilități și poate fi restituit în natură nefiind domeniu public sau domeniul statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel primarul orașului O solicitând schimbarea ei ca nelegală și netemeinică.
Apelanta a motivat susținând că instanța nu a respectat indicațiile instanței de trimitere și că notificarea soluționată în prezenta cauză nu a fost formulată în termen legal.
De asemenea probatoriul administrat în cauză nu face dovada certă a amplasării terenului solicitat de reclamant și nici a faptului că acesta poate fi restituit în natură.
În raport de criticile formulate de apelantă legate de amplasarea terenului și lămurirea incertitudinilor legate de posibilitatea restituirii lui în natură, instanța de apel a admis probatoriul solicitat de apelantă și a dispus efectuarea unei noi expertize care să elucideze toate criticile formulate.
Criticile formulate de apelantă vizează așadar stabilirea unei corecte stări de fapt prin suplimentarea probatoriului. Această cercetare și elucidare completă a stării de fapt s-a impus, dat fiind că în raport de decizia de desființare cu trimitere a Curții de Apel Craiova petentul a cerut anularea parțială a dispoziției nr. 49/2006 a Primăriei O, iar cum această decizie a fost emisă după apariția Legii 247/2005, instanța de trimitere a concluzionat că se impune analizarea contestației pe fond.
Tribunalul a soluționat așadar cauza pe fond, admițând probatoriul pe care l-a considerat necesar elucidării unei complete stări de fapt.
Instanța de apel a apreciat însă că acest probatoriu poate fi completat și că o nouă expertiză tehnică este de natură să elimine orice îndoială legată de corecta stabilire a stării de fapt.
Examinând așadar probatoriul existent la dosar, precum și probatoriul nou administrat, Curtea reține că cele două lucrări tehnice efectuate în cauză conțin concluzii identice. Ambele expertize converg astfel în a stabili și delimita terenul supus restituirii și concluzionând că acest teren poate fi restituit în natură.
S-a stabilit că terenul nu este afectat de lucrări de interes public și că este format în principal de un spațiu, o platformă pietonală și o construcție improvizată în care funcționează un magazin.
S-a mai stabilit astfel că reclamantul nu a beneficiat de legea 18/1991 de o reconstituire completă și că terenul solicitat de petent este tocmai diferența de care nu a beneficiat la data reconstituirii de lege 18/1991, fapt ce îl îndreptățește să solicite
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Judecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica
