Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 39/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 10/2001 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 39
Ședința publică din 14 martie 2008
PREȘEDINTE: Ciută Oana
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
Grefier - -
Pe rol judecarea apelurilor declarate de reclamantul, domiciliat în municipiul B,-, bloc 24, scara A,. 4 și pârâtul Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în municipiul B, sector 5,-, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 961 din 1 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă.
La apelul nominal au răspuns reclamantul și mandatarul acestuia, lipsă fiind reprezentanta pârâtei apelante și pârâtele intimate Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, Prefectura județului B - prin prefect, Primăria Municipiului B - prin primar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la dosar a fost depusă o cerere din partea pârâtei intimate Prefectura județului B, prin care aceasta precizează că nu are obiecțiuni de formulat la raportul de expertiză. De asemenea au fost depuse concluzii scrise din partea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului B prin care solicită respingerea apelurilor.
Curtea, constatând apelul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Mandatarul reclamantului apelant solicită restituirea terenului în natură precizând că există această posibilitate chiar pe vechiul amplasament, având în vedere că pe această suprafață nu sunt construcții, fiind doar câțiva pomi nefructiferi. De asemenea arată că restituirea în natură a terenului în suprafață de 3330 mp nu afectează Parcul - (unde se află terenul), aceasta aflându-se în extremitatea acestui parc. Susține că din suprafața de 3330 mp, suprafața de 2506,35 mp este liberă de construcții, diferența de 823,65 mp putându-se acorda, așa cum rezultă în mod clar și din raportul de expertiză întocmit de expertul. Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 4 iulie 2002, reclamantul a chemat în judecată Primăria Municipiului B, Prefectura județului B, AVAS - B și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 4119 din 4 iunie 2002, emisă de Primăria municipiului B și restituirea în proprietate a suprafeței de 3330 mp teren, situat în municipiul B, iar, dacă nu este posibil, acordarea de despăgubiri bănești în echivalent, conform Legii 10/2001, deoarece acest teren i-a fost expropriat și nu i-a fost acordată o justă despăgubire de către Statul Român.
Prin sentința civilă nr. 961 din 1 iunie 2005 Tribunalul Botoșania admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să-i acorde despăgubiri în echivalent reclamantului, constând în titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul privatizării, în valoare totală de 4.116.821.390 lei, reprezentând contravaloarea suprafeței de 3330 mp teren expropriat și care nu mai poate fi restituit în natură.
Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâților Primăria Municipiului B, Prefectura B și AVAS.
În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că reclamantul a deținut în proprietate, începând cu anul 1960, suprafața de 3330 mp teren, în B pe -, că prin Decretul nr. 396/1977 i-a fost expropriat acest teren, acordându-i-se despăgubiri în valoare de 7492 mp lei, că terenul este în prezent ocupat de blocuri și o parte a unui parc public și nu poate fi restituit în natură și că valoarea actuală a terenului, după scăderea despăgubirilor primite, este de 4.116.821.390 lei. Instanța de fond a înlăturat pretenția reclamantului de a fi despăgubit tot cu teren, în baza art. 27 din Tratatul încheiat de România cu Aliate, în anul 1947, cu motivarea că acest text se referă la terenurile confiscate în timpul celui de-al doilea război mondial.
Prin decizia civilă nr. 91 din 18 mai 2006 Curtea de APEL SUCEAVAa respins apelurile declarate de reclamant și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice
În considerente, instanța de apel a reținut cu privire la apelul reclamantului că obligația guvernului român de a despăgubi pe cetățenii români potrivit art. 27 alin. 3 din Tratatul încheiat de România cu Aliate în anul 1947 constituie fundamentul dispozițiilor raportării cuprinse în Legea nr. 290/2003, de care acesta poate uza, că întregul teren este ocupat de amenajări cu caracter public, astfel încât în mod corect s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafață de teren revendicată.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamantul și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția generală a Finanțelor Publice
Prin decizia civilă nr. 2249 din 9 martie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile și a casat decizia atacată, cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că, din probele aflate la dosar, nu rezultă dacă terenul liber de construcții este afectat de utilități publice, dacă între teren și ansamblul de locuințe se poate constitui o servitute de trecere, dacă suprafața solicitată în schimbul terenului acoperit de 823,65 mp este afectată de utilități publice, iar față de acestea, se impune suplimentarea probatoriului cu noi expertize tehnice.
Reinvestită cu soluționarea cauzei, Curtea, în conformitate cu art. 295 Cod procedură civilă, constată că apelul declarat de reclamant este întemeiat, iar apelul declarat de Statul Român este nefondat.
Referitor la apelul pârâtului Statul Român, instanța reține că acestuia i s-a respectat dreptul de apărare, fiindu-i comunicat un exemplar al raportului de expertiză efectuat în cauză la fond. Mai mult, pârâtul a formulat și întâmpinare la termenul de judecată din 25 noiembrie 2004, după comunicarea rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, act procedural în care nu a înțeles să invoce aspecte legate de conținutul acelor probe administrate în cauză.
În ceea ce privește apelul reclamantului, Curtea reține următoarele:
Înaltei Curți de Casație și Justiție se circumscriu, în principal, obligației instanței de apel dea clarifica aspecte legate de identificarea suprafeței de teren solicitată de reclamant precum și de a stabili dacă acesta este sau nu un teren liber, în accepțiunea art. 11 din Legea 10/2001.
În conformitate cu prevederile articolului de lege mai-sus menționat, alineatul 3 - "În cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și a altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent".
Față de întreg probatoriul administrat în cauză și având în vedere dispozițiile art. 11 din Legea 10/2001, Curtea reține că restituirea în natură nu este posibilă întrucât întregul teren solicitat este ocupat de amenajări cu caracter public, respectiv Parcul -, - și ansamblu de locuințe, astfel încât se impune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent reclamantului. instanței de recurs de a se verifica dacă suprafața cerută de reclamant în locul suprafeței de 823,65 mp, este afectată de utilități publice, nu s- mai realizat, întrucât, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expertul, raport la care reclamantul a achiesat, acesta din urmă nu a mai insistat în identificarea și măsurarea acestei suprafețe de teren.
În ceea ce privește cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent, instanța va avea în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în rejudecare care au stabilit valoarea de piață a suprafeței de 3330 mp teren la 901.597 lei RON iar valoarea actualizată a despăgubirilor primite la expropriere la 1.527 lei RON (filele 92-95 apel rejudecare).
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul reclamantului și va respinge ca nefondat apelul pârâtului, conform celor arătate în dispozitivul de mai jos.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor ca nefondat.
Admite apelul declarat de reclamant.
Modifică în parte sentința civilă nr. 961 din 1 iunie 2005 a Tribunalului Botoșani.
Constată că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 900.070 lei, reprezentând contravaloarea suprafeței de 3330 mp teren expropriat și care nu mai poate fi restituit în natură.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și care nu contravin prezentei decizii.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare,
Pronunțată în ședința publică din 14 martie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Dact.
2ex/15.04.2008
Președinte:Ciută OanaJudecători:Ciută Oana, Andrieș Catrinel
