Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 391/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(564/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.391
Ședința publică de la 18 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Cristian Olteanu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea apelului declarat de apelanții - contestatori G și, împotriva sentinței civile nr.1882 din 17.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI
are ca obiect - Legea nr.10/2001 - contestație.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 4.06.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea la 11.06.2009, apoi la 18.06.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând, constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a IV a Civilă la data de 29 noiembrie 2007, contestatorii G și au formulat contestație, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 348 din 232 octombrie 2007 Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și obligarea intimatei să emită în favoarea contestatorilor o nouă decizie, prin care să se propună concret măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în B,-, compus din teren în suprafață de 9.629 mp. și construcțiile ce se găsesc pe acesta la data preluări, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, s-a arătat că, prin decizia civilă nr. 174 din 28 iunie 2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală a fost anulată dispoziția nr. 199 din 01 aprilie 2004 emisă de intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu privire la imobilul situat în B,-, compus din teren în suprafață de 9.629 mp. și construcțiile care se găseau pe acesta la data preluării.
În cuprinsul considerentelor deciziei s-a reținut că în prezent imobilul este evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate (SC SA), astfel încât măsurile reparatorii urmează regimul juridic stabilit de art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Decizia nr. 348 din 23 octombrie 2007 emisă de intimată nu prevede, în mod concret, propunerea de despăgubiri, ci reia ca atare dispozitivul deciziei civile nr. 174 din 28 iunie 2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală.
Prin sentința civilă nr. 1882 din 17 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a fost respinsă ca nefondată contestația formulată.
A reținut tribunalul, în esență, că la momentul emiterii noii decizii (nr. 348 din 23 octombrie 2007), contestate în cauza pendinte, intimata s-a conformat dispozitivului deciziei instanței de judecată (nr. 174 din 28 iunie 2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală) dispunând subsecvent propunerii de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, înaintarea documentației către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, întrucât art. 29 din Legea nr. 10/2001, limitează obligațiile Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului doar la propunerea de acordare a despăgubirilor, în condițiile procedurii reglementate de Legea nr. 247/2005 (Titlul VII).
Împotriva sentinței au declarat apel contestatorii, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanții au susținut că au fost greșit interpretate dispozițiileart. 29, art. 1 alin. 2 și 3din Legea nr. 10/2001, în raport de care măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente se propun a fi acordate prin decizia/dispoziția motivată a entității investite cu soluționarea notificării.
Decizia atacată nu conține, în mod concret, o propunere de despăgubiri, cu toate că, potrivit legii, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, măsurile reparatorii în echivalent se propun de instituția care efectuează privatizarea.
ce se urmărește a fi analizată prin emiterea deciziei trebuie să fie efectivă, concretă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, în raport de criticile formulate și considerentele avute în vedere de prima instanță, Curtea apreciază că apelul este nefondat.
Astfel, prin decizia nr. 174 din 28 iunie 2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală a fost admis apelul declarat de contestatorii din cauza pendinte împotriva sentinței civile nr. 1397 din 30 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin care fusese respinsă ca neîntemeiată contestația promovată de aceștia împotriva deciziei nr. 199 din 01 aprilie 2005 emisă de instituția arătată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Instanța de control judiciar a schimbat sentința, a admis contestația și a dispus anularea deciziei sus-menționate și obligarea intimatei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la emiterea unei noi decizii în favoarea contestatorilor, prin caresă propună acestora măsuri reparatorii în echivalentpentru imobilul situat în B,-, compus din teren în suprafață de 9.629 mp. și construcțiile aferente la data preluării.
Prescripția dispozitivului deciziei pronunțate de instanța de judecată cu caracter irevocabil se regăsește în cuprinsul dispozitivului deciziei nr. 348 din 23 octombrie 2007 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, ce face obiectul prezentei contestații.
Din această perspectivă nu se poate reține că au fost greșit aplicate și interpretate dispozițiile art. 1 (2) și (3) și art. 29 din Legea nr. 10/2001, cum susțin apelanții.
Practic, modalitatea asigurării reparației a fost stabilită prin decizia civilă mai sus arătată, fiind valorificate în mod corespunzător dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, de vreme ce s-a precizat că măsurile reparatorii urmează regimul juridic trasat de norma la care se face referire.
Instanța a statuat asupra incidenței dispozițiilor legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, la care art. 29 din Legea nr. 10/2001 face trimitere, concluzionând că dispozițiile cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005trebuie să fie respectate pentru acordarea despăgubirilor.
Pe de altă parte, legea specială (art. 1 alin. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001) stabilește că măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia/dispoziția motivată a entității investite cu soluționarea notificării, iar cele constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, se propun a fi acordate prin decizia/dispoziția aceleași entități.
Se poate observa din manierea de reglementare, distincția de regim între cele două categorii de măsuri reparatorii prin echivalent, în sensul că dacă cele din prima categoriese acordăprin decizie, cele constând în despăgubirise propun, adică exact ce s-a întâmplat prin decizia contestată în prezenta cauză.
Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv a fost reglementat prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, art. 16 (1) și (2) capitolul V făcând vorbire despreprocedurile administrativepentru acordarea despăgubirilor.
Cu această ocazie legiuitorul a operat distincția între notificările care erau deja soluționate la data intrării în vigoare a legii (Legea nr. 247/2005), prin consemnarea în cuprinsul unor decizii/dispoziții a sumelor ce urmau a fi acordate ca despăgubiri (art. 16 alin. 1) și notificările care nu erau soluționate în această modalitate și în legătură cu care s-a reglementat (art. 16 alin. 2) înaintarea (predarea) lor către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În cauză este incidentă cea de-a doua teză în discuție, astfel încât nu se poate aprecia că reparația propusă nu este efectivă, concretă, de vreme ce urmează dispozițiile legale menționate.
În consecință, în baza art. 296 și următoarele Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanții - contestatori G domiciliat în B,-, - 1,. C,. 42, județ B și domiciliată în S,-, județ S, împotriva sentinței civile nr. 1882 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul în B,- - 11, sector 1, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
.
5ex./21.10.2009
-4.-
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Cristian Olteanu
