Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 4/A/2010
Ședința publică din 20 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
JUDECĂTOR 2: Tania Antoaneta Nistor
- - -președinte sectie
--- -
GREFIER:
- -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, împotriva sentinței civile nr. 664 din 27 octombrie, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul -, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 22 decembrie 2009, reclamantul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului și judecarea cauzei conform prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Se constată de asemenea că prin memoriul de apel, pârâtul-apelant a solicitat judecarea cauzei în condițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea pronunțării.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată sub nr.5075/117 din 22 septembrie 2009 la Tribunalul Cluj, reclamantul - l-a chemat în judecată pe pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la emiterea dispoziției de soluționare a notificării înregistrate sub nr.1495/13.08.2001, cu privire la imobilul situat în C-N,-, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.664 din 27 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul - împotriva pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N și în consecință, a fost obligat pârâtul să emită dispoziția de soluționare a notificării înregistrate la executorul judecătoresc sub nr.1495 din 13.08.2001, cu privire la imobilul situat în C-N,-, înscris în CF nr.19002 C-N, nr.top 12049.
De asemenea, a fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 5.000 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin notificarea înregistrată sub nr.1495 la executorul judecătoresc, reclamantul i-a solicitat Consiliului local al municipiului C-N, să îi restituie în natură terenul rămas liber situat în-, înscris în CF nr.19002 C-N, nr.top 12049, expropriat prin Decretul nr.31/1982 de la antecesoarea lui, defuncta.
Conform art.25 alin. (1) din Legea nr.10/2001, republicată, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Întrucât pârâtul nu s-a pronunțat cu privire la notificarea reclamantului prin dispoziție motivată înăuntrul termenului legal de 60 de zile, dar nici în următorii 8 ani, tribunalul a admis acțiunea și l-a obligat pe pârât să emită dispoziția de soluționare a notificării reclamantului.
Fiindcă pârâtul a fost partea căzută în pretenții, în temeiul art.274 pr.civ. a fost obligat să îi plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 5.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâtul Primarul municipiului C-N, solicitând schimbarea ei în parte, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, pârâtul a susținut că sentința apelată a fost pronunțată ca urmare a interpretării eronate a dispozițiilor legale incidente în materie, respectiv cele ale art.275 pr.civ. având în vedere că la primul termen de judecată și-a exprimat poziția procesuală în sensul neopunerii la admiterea capătului principal de cerere, dar a solicitat respingerea cererii reclamantului de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Legea nr.10/2001 nu prevede niciun fel de sancțiune pentru depășirea termenului de 60 de zile, înăuntrul căruia trebuia soluționată notificarea.
Intimatul - prin întâmpinare depusă la dosar 5-7, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Apelul este fondat.
Reclamantul-intimat -, i-a comunicat pârâtului-apelant notificarea înregistrată sub nr.1495/13.08.2001 la executorul judecătoresc, privind restituirea în natură a terenului rămas liber, ca urmare a exproprierii dispuse prin Decretul nr.31/1982, situat în C-N,-, înscris în CF nr.19002 C-N, nr.top 12049.
Având în vedere că unitatea deținătoare nu soluționat notificarea, moștenitorul persoanei îndreptățite a înregistrat la data de 22 septembrie 2009 pe rolul Tribunalului Cluj, o acțiune prin care a solicitat obligarea unității deținătoare să emită dispoziția de soluționare a notificării.
Este adevărat că prin întâmpinarea depusă la dosar 84-85, pârâtul nu s-a opus admiterii în parte a acțiunii reclamantului în ceea ce privește dispoziția de soluționare a notificării și a solicitat respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
realității că potrivit art.275 pr.civ. pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Conform art.1079 alin.(2) pct.1) civ. debitorul este de drept în întârziere în cazurile determinate de lege.
Un asemenea "caz determinat de lege", îl constituie cel prevăzut de art.25 alin. (1) din Legea nr.10/2001, republicată, potrivit căruia pârâtul-apelant avea obligația să soluționeze notificarea în termenul legal de 60 de zile de la înregistrarea notificării, sau după caz, de la data depunerii actelor doveditoare conform art.23.
Unitățile deținătoare aveau obligația să ia măsuri organizatorice, care să le permită soluționarea notificărilor în termenul defipt de lege, care este imperativ iar nu de recomandare, sau să facă propuneride lege ferendaprivind prelungirea termenului de 60 de zile, cu 8 ani, ori mai mult, pentru a reuși să soluționeze în acel termen notificările ce le-au fost adresate, ceea ce se dovedește că nu au făcut. Așa fiind, pârâtul era în culpă procesuală și putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Contrar susținerilor apelantului, Legea nr.10/2001, republicată prevede în art.33 că încălcarea dispozițiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, contravențională, civilă sau penală. Or în cauză există o răspundere civilă delictuală a pârâtului.
În schimb, în speță sunt incidente dispozițiile art.274 alin. (3) pr.civ. conform cărora judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Reclamantul l-a angajat pe avocatul -, în baza contractului de asistență juridică nr.53/03.09.2009, dar acesta nu a formulat o acțiune prin care să îi solicite instanței să dispună judecarea cauzei pe fond, așa cum prevede decizia nr.XX din 19 martie 2007 Înaltei Curți de Casație și de Justiție pronunțată de Secțiile Unite, ci s-a mulțumit să reducă obiectul acțiunii la o simplă obligație de a face, respectiv de a soluționa notificarea, deschizându-i astfel reclamantului calea către un nou proces, în ipoteza în care notificarea nu va fi soluționată de către unitatea deținătoare în sensul restituirii terenului în natură.
Față de modul simplist în care a fost formulată acțiunea reclamantului, evident că ea a fost soluționată la primul termen de judecată.
În această situație, nu se justifică încasarea unui onorariu în sumă de 5.000 lei, pe care să îl suporte integral pârâtul, motiv pentru care curtea urmează ca în temeiul art.296 pr.civ. să admită (în parte) apelul declarat de pârât împotriva sentinței, pe care o va schimba în sensul că va obliga pârâtul să îi plătească reclamantului doar cheltuieli de judecată parțiale reprezentând onorariu de avocat, în sumă de 1.500 lei, în loc de 5.000 lei.
Prin reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat la care a fost obligat pârâtul, instanța de apel nu a cenzurat și nu a modificat cauzele contractului de asistență juridică încheiat între avocat și reclamant, întrucât conform art.30 din Legea nr.51/1995, contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat direct sau indirect, de niciun organ al statului, iar potrivit art.94 alin. (2) și (3) din Statutul profesiei de avocat, onorariul se stabilește prin negociere; în consecință, instanța nu este îndreptățită să reducă cuantumul onorariului stabilit de avocat cu clientul său, dar poate la cerere să facă aplicarea dispozițiilor art.274 alin. (3) pr.civ.
Clientul poate să îi plătească avocatului său un cuantum nelimitat al onorariului, dar atunci când solicită recuperarea lui integrală de la partea care a căzut în pretenții, sub forma cheltuielilor de judecată, instanța este în măsură ca în baza art.274 alin. (3) pr.civ. să îl reducă la un cuantum rezonabil, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea muncii depuse de avocat, stăvilind în acest fel abuzul de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr.664 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în parte, în sensul că obligă pârâtul Primarul municipiului C-N, să îi plătească reclamantului -, cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 1.500 lei, în loc de 5.000 lei.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - --- - - -
Red.DT: 23.01.2010
Dact.CA: 25.01.2010 - 4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Tania Antoaneta Nistor