Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 403/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 403
Ședința publică de la 15 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 10 2008 privind judecarea acțiunii formulată de reclamanta domiciliată în C, str. - -, - 6,.2,. 3, D împotriva pârâților SUCURSALA REGIONALĂ CFR C cu sediul în C, D, COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA cu sediul în B, sector 1,- și PREFECTURA JUDEȚULUI D, C, D, în urma anulării sentinței civile nr. 513 din data de 27 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- prin decizia civilă nr. 852 din data de 08 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 10 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra acțiunii civile de față:
La data de 10.01.2007 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Sucursala Regională CFR C și Compania Națională de Ferate CFR SA B prin care solicitat anularea deciziei nr. 11876/12.12.2006 și restituirea în natură sau echivalent a terenului în suprafață de 8 ha, situat în C, Bariera, jud. D, pe care este amplasat de CFR
În motivarea acțiunii, a arătat că este unica moștenitoare a soțului său, a cărei mamă a fost proprietara terenului în suprafață de 87533,13 mp, preluat de stat conform procesului verbal din 06.09.1946, pentru construirea depoului.
Pârâta Compania Națională de Ferate CFR SA a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Sucursala CFR C și pe fond respingerea acțiunii.
La termenul din 09.05.2007 instanța a luat act de lărgirea cadrului procesual și a introdus în cauză, în calitate de pârâtă, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 513 din 27.06.2007, a respins excepția necompetenței materiale teritoriale a Tribunalului Dolj -Secția Civilă.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Regionala CFR C și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Sucursala Regională CFR C, Compania Națională de Ferate CFR SA, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din Cancelariei Primului Ministru, Prefectura județului
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că referitor la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj, imobilul care face obiectul litigiului este situat în C și din susținerile reclamantei, necontestate de pârâte, acesta este ocupat de depoul de locomotive, deci face parte din patrimoniul pârâtei Compania Națională de Ferate CFR SA, aflat în administrarea Sucursalei CFR C, care este, de asemenea, parte în proces.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanța a reținut că această entitate are obligații în procedura administrativă în scopul concretizării dreptului la despăgubiri, dacă acest drept a fost recunoscut anterior.
În legătură cu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Sucursala CFR C, instanța a apreciat că aceasta, neavând personalitate juridică și având bunul numai în administrare, nu are calitatea de persoană obligată să rezolve notificarea reclamantei, această obligație fiind în sarcina pârâtei Compania Națională de Ferate CFR SA.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că susținerile reclamantei nu pot fi primite, deoarece procesul verbal din 06.09.1946 este numai o formalitate ulterioară preluării consumată în anul 1941, iar exproprierea, fiind act al puterii de stat, nu a îmbrăcat sub nici un regim politic forma unui proces verbal. Nici dispoziția Curții de APEL CRAIOVA din 15.05.1946 nu constituie noua declarație de utilitate publică, deoarece din cuprinsul dispoziției s-a reținut că terenurile au fost deja declarate de utilitate publică pentru interese urgente privind apărarea națională și se ordonă doar trimiterea CFR, regie autonomă, în stăpânirea imediată a terenurilor, deci acest act se înscrie în continuarea măsurilor de preluare deja dispuse în timpul războiului, în 1914.
Față de aceste argumente, instanța a apreciat că preluarea terenului în litigiu din proprietatea reclamantei s-a realizat în anul 1941, chiar dacă formalitățile și preluarea efectivă s-a prelungit pe o perioadă de 5 ani, în acest interval România aflându-se în război și în consecință reclamanta nu este îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Lg. 10/2001, decizia nr. -/12.12.2006, a CFR SA, fiind legală, acțiunea fiind respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Sub un prim aspect, apelanta a criticat modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Sucursala CFR C și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, susținând cu privire la prima pârâtă că aceasta are calitatea de unitate deținătoare și sunt incidente dispozițiile art. 41 alin. 2.civ.Cod Penal, chiar dacă nu are personalitate juridică, iar cu privire la cea de-a doua pârâtă, sunt aplicabile dispozițiile art. 60 alin. 1.civ.
Cod PenalReclamanta apreciază, de asemenea, că prima instanță a pornit de la o premisă greșită in determinarea momentului relevant în determinarea aplicabilității Legii nr. 10/2001, stabilind că este esențială data la care s-a emis decretul de expropriere și nu cea la care a avut loc preluarea efectivă.
Prin întâmpinarea formulată la data de 5.11.2007, intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bas olicitat respingerea ca nefondat a apelului, reiterând apărările din fața instanței de fond.
În cauză s-a formulat întâmpinare și de către intimata pârâtă Compania Națională de Ferate SA B, care a invocat pe cale de excepție necompetența teritorială a Curții de APEL CRAIOVA, dat fiind prevederile speciale și derogatorii ale legii 10/2001, în sensul ca unitatea deținătoare este CNCF CFR SA, ca entitate cu personalitate juridică și nu Sucursala Regională CF C, iar pe fond a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr.852/8 noiembrie 2007 Curtea de APEL CRAIOVAa admis apelul declarat de reclamantă, dispunând anularea sentinței în parte, cu reținerea cauzei pentru soluționarea pe fond a acțiunii, acordându-se termen în acest sens.
Pronunțându-se astfel, Curtea a reținut că pârâta Sucursala CFR C are calitate procesuală pasivă în cauza de față, în raport de dispozițiile art. 41 alin. 2.civ.Cod Penal și dispozițiile HG nr. 498/2003 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, care în capitolul II definește noțiunea de unitate deținătoare ca fiind fie unitatea cu personalitate juridică exercitând în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun care face obiectul legii, fie entitatea cu personalitate juridică având înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlu, bunul care face obiectul legii.
A reținut instanța că din actele și lucrările dosarului rezultă că pârâta Sucursala CFR C deține bunul în administrare și, deși nu are personalitate juridică de sine-stătătoare, se identifică prin denumire, sediu distinct, cont bancar, Cod fiscal unic, având și conducere proprie, fiind astfel incidente dispozițiile art. 41 alin. 2.civ.Cod Penal, potrivit cărora asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta in judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a constatat că a fost in mod corect soluționată de prima instanță, iar referitor la excepția de necompetență materială a instanței, aceasta a fost în mod corect soluționată, în raport de prevederile art. 24 alin. 3/1 din Legea nr. 10/2001.
Sub aspectul perioadei de referință a Legii nr. 10/2001, prima instanță a apreciat că preluarea terenului s-a realizat în baza Decretelor lege nr. 452/26.02.1941 și nr. 862/27.03.1941, chiar dacă formalitățile și preluarea efectivă s-a prelungit pe o perioadă de 5 ani, fiind astfel esențială data la care s-a emis decretul de expropriere și nu cea la care a avut loc preluarea efectivă a bunului, concluzionând că nu se încadrează în perioada de aplicare a Legii nr. 10/2001
S-a reținut în acest sens, că din copiile jurnalului 2987/15.05.1946 al Curții de APEL CRAIOVA aflate la filele 79-81 din dosarul de fond rezultă că preluarea s-a realizat în baza dispoziției instanței, care a ordonat trimiterea CFR Regie autonomă în stăpânirea imediată a terenurilor, iar din dispozitia Curții de APEL CRAIOVA reiese că lucrarea a fost declarată de utilitate publică în baza Legii de Exploatare și Poliție CFR din 01.04.1937, nu în baza celor două decrete lege din anul 1941, după cum a reținut prima instanță, cu atât mai mult cu cât in cuprinsul dispoziției se face referire la necesitatea obținerii unui decret ulterior de necesitate a exproprierii.
Curtea a mai constatat că dincolo de acest aspect, ceea ce interesează în cauză este preluarea efectivă a terenului, care s-a realizat cu siguranță în anul 1946, conform procesului verbal din 06.09.1946, fapt confirmat prin adresa nr. 474/326din 18.03.1947, adeverința nr- eliberate de Serviciul Construcții CFR și adresa nr- emisă de Regionala CFR C, Serviciul Cadastru, iar pentru a încadra cererea de restituire în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, trebuie avută în vedere preluarea efectivă de la proprietar, din actele dosarului rezultând fără dubiu că aceasta s-a realizat în anul 1946.
Cum inalitatea reparatorie a Legii nr. 10/2001 presupune interpretarea acesteia în favoarea celor indreptățiți și potrivit principiului constituțional al protejarii și garantarii dreptului de proprietate Curtea a dispus admiterea apelului în temeiul art. 297 civ.Cod Penal, anulând sentința în parte, și reținând cauza pentru soluționarea pe fond a acțiunii in contradictoriu cu pârâții Sucursala Regionala CFR C și Compania Națională de Ferate CFR SA
Procedând la soluționarea acțiunii, instanța a apreciat ca fiind utilă și concludentă efectuarea unei expertize tehnice de specialitate solicitată de reclamantă, trasând ca obiective: identificarea terenului în litigiu prin schiță, dimensiuni și vecinătăți, stabilindu-se dacă terenul este liber, dacă poate fi restituit în natură, cu precizarea valorii acestuia.
Lucrarea a fost întocmită de expert a cărui desemnare s-a făcut de către instanță prin tragere la sorți, potrivit art.202 alin.1 cod proc. civilă.
Prin raportul de expertiză depus la dosarul cauzei expertul a concluzionat, răspunzând la obiectivele instanței, că tot terenul solicitat de reclamantă, în suprafață de 88854 mp. este ocupat de infrastructura ui CFR C, de infrastructura rutieră (drumuri) și de proprietăți private, neputând să fie restituit în natură întrucât ar crea grave perturbări economice și sociale rețelei de căi ferate și persoanelor fizice și juridice ale căror proprietăți sunt amplasate pe această suprafață, expertul calculând și valoarea de circulație a terenului
Față de mențiunile expertului, instanța a solicitat ca acesta să precizeze categoria de folosință a terenului în litigiu, respectiv dacă la data preluării sau la data notificării avea categoria de teren intravilan sau extravilan.
Prin răspunsul dat, expertul precizează că referitor la categoria de folosință a acestui teren, la data preluării a avut categoria de teren arabil extravilan, iar la data notificării și în prezent are categoria de folosință curți-construcții intravilan, mențiune la care niciuna dintre părți nu a formulat obiecțiuni.
În raport de ansamblul probatoriului administrat în cauză urmează ca acțiunea reclamantei să fie respinsă, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin cererea introductivă reclamanta a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Sucursala Regională CFR C și Compania Națională de Ferate CFR SA B să se dispună anularea deciziei nr. 11876/12.12.2006 și restituirea în natură sau echivalent a terenului în suprafață de 8 ha, situat în C, Bariera, jud. D, pe care este amplasat de CFR
Reclamanta a precizat că acest teren a fost proprietatea autorului său, fiind preluat de stat conform procesului verbal din 06.09.1946, pentru construirea depoului.
Potrivit art. 8 (1) din Legea 10/2001, republicată, "nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr.1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Or, în raport de aceste dispoziții legale, pentru ca terenul să facă obiectul Legii nr.10/2001, republicată, acesta trebuia să fie situat în intravilanul localității atât la data preluării sale, cât și la data notificării -conform tezei Iaa cestui text de lege- sau ca regimul juridic al acestuia să nu fi fost reglementat de legile fondului funciar, Legea nr.18/1991, Legea nr.169/1997 și Legea nr.1/2000, teza a II-
Așadar, pentru a deveni incidente dispozițiile Legii nr.10/2001 trebuie ca atât la data preluării cât și la data notificării terenul să fie situat în intravilan.
În speța dedusă judecății se constată că expertul a efectuat expertiza cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 208 și următoarele cod proc. civilă, părțile fiind legal convocate, identificarea terenului făcându-se în prezența acestora.
Mai mult, la precizarea depusă de expert la solicitarea instanței în sensul că terenul în litigiu era situat la data preluării în extravilanul localității, iar la data notificării și în prezent are categoria de folosință curți-construcții intravilan, nu s-au formulat obiecțiuni.
Prin urmare, cum în cauză la data preluării terenul în litigiu nu se afla în intravilan, ci în extravilanul localității, este lipsit de eficiență juridică faptul că la data notificării și în prezent terenul se află în intravilan.
Așa fiind, se constată că terenul în litigiu nu intră sub incidența legii 10/2001, situație în care acțiunea reclamantei va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în C, str. - -, - 6,.2,. 3, D împotriva pârâților SUCURSALA REGIONALĂ CFR C cu sediul în C, D, COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA cu sediul în B, sector 1,- și PREFECTURA JUDEȚULUI D, C, D, în urma anulării sentinței civile nr. 513 din data de 27 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- prin decizia civilă nr. 852 din data de 08 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 2008
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehn. -
6 ex./ 15.12.2008
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
