Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 42/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 42
Ședința publică de la 12 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
La ordine fiind judecarea apelului civil declarat de apelanții și împotriva sentinței civile nr.2092 din 12.11.2007, pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații MUNICIPIUL I PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI I, având ca obiect legea 10/2001;
La apelul nominal din ședința publică se prezintă consilier juridic pentru intimatul Primarul Municipiului I, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina - în stadiul procesual al apelului - se află la doilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită; prin serviciul registratură s-au depus la dosar note de concluzii scrise pentru apelanții - reclamanți.
Nemaifiind cereri de formulat, se constată recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
CURTEA DE APEL;
Asupra apelului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 2092 din 12.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă contestația formulată de notificatorii și în contradictoriu cu Primarul Municipiului I și Municipiul I - prin primar, privind anularea dispoziției nr. 1560 din 23.07.2007 emisă de Primar.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin dispoziția contestată a fost soluționată notificarea nr. 1686/01/N depusă la Judecătoria Iași și înregistrată la Primăria municipiului I cu nr. 24159/18.04.2001 prin care și au solicitat restituirea în natură a imobilului - teren în suprafață de 490,64. și construcții existente pe acest imobil, situat în I,-.
Instanța a reținut însă că acțiunea este neîntemeiată și că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite a obține măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului notificat conform disp. art. 2 alin. 1 lit. c teza a II-a din Legea nr. 10/2001, republicată, imobilul fiind donat statului prin actul de donație autentificat la notariatul de Stat al Regiunii I - încheiere de autentificare nr. 376/1962 din data de 13.01.1962 de numiții și.
Au fost avute în vedere dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora: "în sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege: c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 479/1954 privitor la donațiile făcute statului, neîncheiate în formă autentică precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în formă autentică prevăzută de art. 813 Cod civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii, criticând-o ca netemeinică și nelegală și solicitând obligarea Primarului la restituirea în natură a imobilului în suprafață de 490,64. situați în I,-, iar în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, să se stabilească măsuri reparatorii prin echivalent, prin cumpărare cu un alt teren, echivalent în aceeași zonă și valoare, sau despăgubiri bănești la valoarea actuală de circulație.
Au susținut apelanții că imobilul ce a aparținut autorilor lor a fost preluat abuziv de către autorități
Că prin dispoziția 1560/23.07.2007 emisă de Primarul Municipiului I, cererea lor de retrocedare a imobilului a aparținut autorilor lor, a fost respinsă cu motivarea că nu s-ar fi făcut dovada preluării abuzive, ceea ce în opinia contestatorilor echivalează cu o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Invocă apelanții că Legea 10/2001 scutește reclamanții de a face dovada preluării abuzive astfel că dispoziția contestată încalcă aceste prevederi.
Totodată apelanții solicită ca instanța de apel să constate că actul de donație autentificat cu nr. 376/13.01.1962 la Notariatul de Stat I cu privire la terenul în litigiu este lovit de nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu încălcarea normelor imperative în privința consimțământului, autoarea lor fiind în fapt forțată să încheie actul deși acesta nu reprezintă voința ei reală. În acest sens apelanții consideră că instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului invocat de stat, măsura preluării imobilului fiind neconstituțională în raport și de prevederile Constituției din 1948.
Mai invocă apelanții că prin art. 2 din Legea 10/2001, legiuitorul a instituit o prezumție legală absolută și irefragabilă în sensul că toate imobilele preluate în perioada 06.03.1945 -22.XII.1989 au fost preluate abuziv astfel încât proprietarul imobilului sau moștenitorii acestuia sunt scutiți de a mai face dovada caracterului abuziv al preluării de către stat.
Concluzionează astfel apelanții că atâta timp cât dispozițiile legale în baza cărora a fost preluat imobilul în litigiu de către stat contraveneau dispozițiilor constituționale, art. 480 Cod civil, tratatelor internaționale la care România era parte prin Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la CEDO, actul de donație autentificat cu nr. 376 din 13.01.1962 la Notariatul de Stat I este lovit de nulitate și nu poate constitui un titlu valabil al statului, neîncadrându-se în art. 6 al. 2 din Legea 213/1998.
În apel nu s-au mai administrat alte probe și nici nu s-a formulat și depus vreo întâmpinare din partea intimatului.
Apelul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 10/2001 astfel cum a fost modificată în sensul prezentei legi, prin imobile preluate abuziv se înțelege "imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului 410/1948 sau a Decretului 478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice,încheiate în formă autentică prevăzută de art. 813 Cod civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă".
Rezultă din textul menționat că legiuitorul a definit și inclus în categoria imobilelor preluate abuziv și pe cale care au fost donate statului în formă autentică prevăzută de art. 813 cod civil - numai în situația în careactul autentic de donație a fost deja anulat sau constatat nul printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Prin urmare, susținerea apelantei privind prezumția absolută și irefragabilă instituită de legiuitor prin art. 2 din Legea 10/2001 de preluare abuzivă a imobilelor donate statului în formă autentică, nue ste valabilă decât în situația în care actul de donație a fost anulat sau constatat nul printr-o hotărâre irevocabilă.
Cum însă în cazul de față nu ne aflăm într-o atare situație, Curtea constată că în mod temeinic și legal a fost respinsă contestația de către instanța de fond care a reținut legal că în cauză atâta timp cât nu s-a dovedit anularea donației, nu se poate admite nici contestația notificatorilor.
Și susținerea apelanților potrivit căreia instanța de judecată era competentă să constate și să stabilească lipsa de valabilitate a titlului statului, urmează să fie respinsă ca nefondată.
Cererea contestatorilor de a se constata pe cale incidentă lipsa de valabilitate și deci nulitatea donației încheiate în formă autentică, nu poate fi primită întrucât legiuitorul a prevăzut în mod expres că anularea donației încheiate în formă autentică trebuie să fie constatată printr-o hotărâre irevocabilă obținută pe calea dreptului comun și nicidecum pe calea unor apărări în cadrul procedurii speciale prevăzute pentru Legea 10/2001.
Aceasta întrucât actul fiind încheiat potrivit dreptului comun, respectiv art. 813 Cod civil, acelorași instanțe de drept comun le revine și competența de a verifica și stabili valabilitatea actului astfel perfectat.
Prin urmare, Curtea, constată că toate apărările și susținerile apelanților axate pe lipsa de valabilitate a titlului statului sunt lipsite de fundament atâta timp cât apelanții nu s-au conformat cerințelor exprese menționate în teza finală a art. 2 al. 1 lit. c din Legea 10/2001, și nu au promovat și obținut în prealabil - constatarea nulității donației autentice - printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În consecință, pentru toate cele ce preced, Curtea, în temeiul disp. art. 296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul contestatorilor păstrând ca legală și temeinică sentința civilă 2092 din 12.XI.2007 a Tribunalului Iași.
PENTREU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de contestatorii și împotriva sentinței civile nr. 2092 din 12.XI.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
08.04.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Cristiana AngelescuJudecători:Cristiana Angelescu, Georgeta Pavelescu
