Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 42/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE instanță de apel
DECIZIA Nr.42
Ședința publică de la 12 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 05 februarie 2009, privind judecarea apelului declarat de reclamantul, domiciliat în B, sector 2,-, împotriva sentinței civile nr.266 din 03 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C și PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C, str.- nr.4, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, ersul dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 05 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și, când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 12 februarie 2009.
CURTEA
Asupra apelului de față;
La data de 25.05.2005, reclamantul a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 8050/28.04.2005 emisă de Primarul Mun.
În motivare, reclamantul a susținut că, în calitate de persoană îndreptățită potrivit Legii nr. 10/2001 a formulat notificarea nr. 409/N/2001 prin care a solicitat un teren agricol în suprafață de 2,5 ha în intravilanul mun. C, dar prin dispoziția menționată s-a soluționat negativ notificarea, cu motivarea că imobilul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, încadrându-se în prevederile art. 8 din lege. S-a susținut că dispoziția este nelegală deoarece încalcă prevederile art. 8.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr.1480/18.10.2005 pronunțată în dosarul nr. 2736/CIV/2005 Tribunalul Dolja respins contestația, reținând că, pentru terenul solicitat prin notificarea nr. 409/N/2001 contestatorului i s-a stabilit dreptul de proprietate în acțiuni în temeiul Legii nr. 18/1991 prin sentința civilă nr. 412/1997 pronunțată de Secția de contencios Administrativ a Curții de Apel Craiova, în baza căreia, prin nr. 889/28.08.2000, contestatorul a fost validat conform Legii nr. 1/2000 în anexa 32 la poziția 29 cu suprafața de 2.5 ha, urmând a se proceda la punerea în posesie, concluzionând că terenul a făcut obiectul reconstituirii dreptului, astfel că nu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001, conform art. 8 din aceeași lege.
S-a mai reținut că reclamantul a formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru aceeași suprafață de 2,5 ha care a fost soluționată printr-o altă decizie decât cea contestată, decizia nr. 5466/2000, iar contestația formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1734 din 22.11.2001 a Tribunalului Dolj.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, susținând că fost dată cu aplicarea greșită dispozițiilor art.8.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001.
A arătat că domeniul de reglementare al Legii 10/2001 are și caracter de complinire în raport de celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acestei legi acoperă și acele terenuri din intravilanul localităților, care nu au fost restituite până la intrarea în vigoare a noii legi.
Prin decizia nr.283 din 03.04.2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s- admis apelul declarat de reclamant, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că prima instanță a rezolvat cauza pe cale de excepție, motivând, pe de o parte că terenul solicitat în baza notificării soluționată prin dispoziție contestată nu intră sub incidența dispozițiilor Legii 10/2001conform art.8 din lege, iar pe de altă parte, că în cauză ar exista autoritate de lucru judecat pentru că același teren a făcut obiectul notificării soluționată prin Dispoziția nr.5466/2001, menținută prin sentința civilă nr.734/2001 a Tribunalului Dolj.
S-a apreciat că cele două excepții trebuiau unite cu fondul, întrucât pentru soluționarea celor două excepții trebuiau administrate aceleași probe.
Instanța trebuia să aibă în vedere și Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001 aprobate prin HG nr.498/2003 - art.8.1, conform cărora intră sub incidența legii și terenurile arabile intravilane care nu au fost restituite foștilor proprietari până la data intrării în vigoare a legii.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, instanța trebuia să stabilească în mod cert că notificarea s-a soluționat prin Dispoziția nr.5466/2001, să ceară depunerea întregii documentații, după caz, atașarea dosarului nr.10359/CIV/2001 al Tribunalului Dolj în care s-a pronunțat sentința civilă nr.734/2001.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr-.
În scop probator, la dosarul cauzei a fost depuse actele care au stat la baza emiterii Dispoziției nr.8050/28.04.2006, respectiv: sentința civilă nr. 412/26.08.1997 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția de Contencios Administrativ și Comercial, referatul nr. 17859/2003 întocmit de Comisia Municipală de Aplicare a Prevederilor Legii nr. 10/2001, copia certificatului de moștenitor nr. 112/1970, sentința civilă nr. 25419/06.12.2000, adeverința nr. 10/14.01.1992 eliberată de Primăria Mun. C, notificarea nr. 409/N/2001, confirmările de primire.
La solicitarea instanței, cu adresa nr58740/17.10.2006 s-a comunicat faptul că reclamantul figurează validat, alături de numita, în anexa 32, poziția nr. 29, cu suprafața de 2,5 ha teren arabil, situat în Parcela nr. 18, tarlaua 53, pe raza com. în conformitate cu procesul verbal de predare - primire încheiat între SC C SA și Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar din data de 19.03.2001, cu mențiunea că procesul verbal de punere în posesie fiind act premergător emiterii titlului de proprietate, a fost înaintat la OCPI. Adresa a fost înaintată împreună cu procesul verbal din 19.03.2001 și anexa nr. 32.
În ședința din 06.10.2006, instanța a pus în vedere reclamantului să depună acte de proprietate privind terenul solicitat prin notificarea nr. 409/N/2001
Față de această solicitare, reclamantul a depus la dosar aceleași acte care au fost înaintate de Primăria Mun. C, respectiv: adeverința nr. 10/14.01.1992 eliberată de Primăria C, certificatul de moștenitor nr. 1125/1970 și sentința nr. 412/1997 a Curții de Apel Craiova.
Având în vedre indicațiile instanței de apel, s-a dispus atașarea dosarului nr. 10359/Civ/2001al Tribunalului Dolj, la care se află atașate dosarele nr.1609/civ/2002 al Curții de Apel Craiova și dosarul nr. 2607/2003 al Curții Supreme de Justiție.
Prin sentința civilă nr.266 din 03 octombrie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolja respins contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Primăria Mun. C, primarul Mun.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Pentru suprafața de 2,50 ha teren arabil, reclamantul și numita au făcut demersuri în temeiul Legii nr. 18/1991 de reconstituire a dreptului de proprietate.
Astfel, din adeverința nr. 10/14.01.1992 eliberată de Primăria C reiese că în temeiul Legii nr. 18/1991 moștenitorilor și, li s-a stabilit dreptul de proprietate prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 270/10.09.1991 pentru suprafața totală de 2,50 ha acțiuni la IAS Această hotărâre s-a menținut prin sentința nr. 33/21.01.1997 a Curții de Apel Craiova.
În temeiul Legii nr. 10/2001 reclamantul a formulat notificarea nr. 409/N/2001 solicitând restituirea pe vechiul amplasament a celor 25000 mp teren intravilan situat în com., la drumul european C -
Prin contestația formulată la data de 17.09.2001, ce a făcut obiectul dosarului nr. 10359/CIV/2001 al Tribunalului Dolj, reclamantul a înțeles să conteste decizia nr. 5466 emisă de Primăria C în soluționarea notificării sale și să solicite obligarea pârâtei Primăria Mun. C să reconstituie dreptul de proprietate prin echivalent în titluri de valoare nominală pentru întreaga suprafață de 25.000 mp teren situat în Mun.
De menționat că la dosar s-a depus Notificarea nr. 409/N/2001 formulată de reclamant și contestația formulată de reclamant a fost analizată în raport de această notificare.
Dispoziția emisă în soluționarea Notificării nr. 409/N/2001 a fost emisă la data de 28.04.2005 sub nr. 8050/2005, fapt ce a permis ca reclamantul să introducă o nouă contestație, la data de 30.05.2005 și care formează obiectul prezentului dosar.
Prin sentința civilă nr. 734/22.11.2001 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 10359/CIV/2001 s-a respins acțiunea cu motivarea că terenul a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, astfel că nu se poate acorda în baza legii nr. 10/2001, având în vedere dispozițiile art. 8 din lege.
Această sentință a fost menținută prin decizia civilă nr. 35/25.03.2002 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant și decizia civilă nr. 4449/06.12.2002 a Curții Supreme de Justiție prin care s-a respins recursul reclamantului. Contestația în anulare formulată de reclamant împotriva deciziei nr. 4449/06.12.2002 a fost respinsă prin decizia civilă nr. 6783/03.12.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Ținând seama de susținerile reclamantului, în sensul că terenul solicitat prin notificarea nr. 409/N/2001 nu este același cu cel în suprafață de 2,50 ha, pentru care i -a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, și cu care figurează validat în anexa 32 ( fila 37), instanța a pus în vedere reclamantului să depună acte de proprietate cu privire la suprafața de teren solicitată prin Notificarea nr. 409/N/2001.
Cum reclamantul nu a depus acte de proprietate în dovedirea susținerii sale, instanța apreciază că în realitate autorul reclamantului nu a avut în proprietate o altă suprafață de teren în afara celei ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 și prin urmare, Dispoziția nr. 8050/28.04.2005 emisă de Primarul Mun C este legală și temeinică.
Astfel, se constată că în mod corect s-a respins Notificarea nr. 409/N/2001 pe motiv că terenul în suprafață de 2,5 ha nu face obiectul Legii nr. 10/2001 încadrându-se în art. 8 din lege, fiind vorba de un teren agricol ce a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel contestatorul, motivând, în esență, următoarele:
Instanța, prin președinta completului de judecată, s-a pronunțat în mod repetat în cauză, motiv pentru care contestatorul i-a cerut să se abțină, formulând și plângere scrisă la Președintele Tribunalului și solicitând chiar recuzarea, însă fără nici un rezultat.
Președinta completului de judecată a avut o atitudine șicanatorie, cu intenție și rea credință față de contestator, pe parcursul judecării cauzei.
Suspendarea judecării cauzei conf.art.1551pr.civ. a fost un abuz, întrucât, dacă s-ar fi observat adresa nr.2248, s-ar fi constatat că în anul 1991, odată cu prima cerere adresată Primăriei C, în baza Legii 18/1991, au fost anexate, în original, și actele de proprietate cu privire la teren.
Motivarea instanței nu este clară și la obiect.
Nu s-a avut în vedere situația corectă, care este următoarea: în perioada regimului comunist, terenul de 25000 mp. amplasat în fosta comună, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 7/1, 8, 8/1, 9, 10, fost preluat de Primăria Mun.C, în mod abuziv, fără titlu legal și valabil; după apariția Legii 18/1991, ca și după apariția Legii 169/1997, apelantul a formulat cereri de restituire a terenului, însă abia după anul 1997 Primăria Mun.C l-a informat că terenul solicitat ar fi fost cedat în perioada 1960-1965 la IAS C, iar apelantul este acționar la aceasta; prin sentința civilă nr.412/26 aug.2006 a fost obligat de justiție să devină acționar la IAS C; întrucât prin sentința civilă nr.25419/06 dec.2000 a Tribunalului Doljis -a refuzat în mod definitiv restituirea în natură, în baza Legii 18/1991 sau a Legii 1/2000, a terenului de 25000 mp. apelantul a formulat notificarea nr.409/N/2001 pentru restituirea terenului în baza Legii 10/2001; de asemenea, apelantul a formulat notificare și în septembrie 2008, pentru impulsionarea soluționării definitive, precizând că se rezumă numai la 50 % despăgubiri, conform Lg.247/2005.
Concluzionând, apelantul a arătat că solicită, pentru partea sa de 50 %, pronunțarea unei hotărâri prin care să se respecte opțiunea sa de plată a despăgubirilor legale, în baza Lg.247/2005 și HG nr.890/2005.
Intimații, prin consilier juridic, au depus la dosar decizia nr.2547/15 aprilie 2008 -, iar apelantul, concluzii scrise.
Apelul nu este fondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispoz.art.295 alin.1 pr.civ. se constată că în cauză nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței atacate, soluția pronunțată de prima instanță fiind conformă probelor administrate și dispozițiilor legale în materie.
Astfel, în ceea ce privește susținerile apelantului, cu referire la atitudinea președintelui completului de judecată, ce ar fi determinat formularea unor cereri, plângeri, sub acest aspect, se constată că la dosarul cauzei, în rejudecare, nu s-a formulat nicio cerere de recuzare, care să nu fi fost soluționată; chiar dacă în ședința din 08 septembrie 2006 contestatorul a formulat oral o astfel de cerere, ulterior, în aceeași ședință de judecată, a declarat că renunță la cererea de recuzare și solicită completului să se abțină de la soluționarea cauzei.
Conform art.26 pr.civ. abținerea se propune de judecător, și, în condițiile în care judecătorul a apreciat că nu există motive de recuzare care să justifice propunerea de abținere (art.25 pr.civ.), nu este obligat de lege să formuleze o astfel de cerere, chiar dacă părțile formulează o astfel de solicitare.
Din actele și lucrările dosarului, rezultă că instanța a avut un rol activ în soluționarea cauzei, neîngrădind în vreun fel drepturile contestatorului, ci, dimpotrivă, încuviințând cererea de amânare pentru angajare de apărător (încheierea din 23 iunie 2006) și dispunând administrarea de probatorii (chiar și în lipsa acordului contestatorului) tocmai în dovedirea pretențiilor sale și în raport de considerentele deciziei Curții de Apel Craiova, prin care cauza a fost trimisă spre rejudecare (încheierea din 08 septembrie 2006).
Tot în considerarea deciziei instanței de control judiciar, instanța de rejudecare a dispus și depunerea la dosar a actelor de proprietate cu privire la terenul ce face obiectul notificării 409/N/2001, pentru a se stabili dacă este vorba de același teren ce a fost solicitat și în baza Legii fondului funciar (pag.3-4 din decizia nr.283/03 aprilie 2006 Curții de Apel Craiova ).
În raport de dispoz.art.1551pr.civ. care prevede posibilitatea suspendării judecății, în cazul neîndeplinirii obligațiilor stabilite în cursul judecății, instanța a procedat în mod legal dispunând, prin încheierea din 03 noiembrie 2006, suspendarea judecății în baza art.1551pr.civ.
De altfel, după repunerea pe rol a dosarului, contestatorul a formulat expres cerere de suspendare a judecății cauzei (52 dosar fond - rejudecare), instanța dispunând, prin încheierea din 05 oct-2007, suspendarea judecății; abia după aproape un an de zile contestatorul a solicitat repunerea pe rol, instanța soluționând cauza la primul termen după repunerea pe rol a dosarului.
Ca atare, măsura suspendării judecății în baza art.1551pr.civ. nu a fost de natură să-l prejudicieze pe contestator, acesta având posibilitatea, pentru soluționarea cu celeritate a cauzei, să procure actele cerute de instanță și să solicite, în timp util, repunerea pe rol a dosarului.
În ceea ce privește criticile aduse sentinței, pe fondul cauzei, este de menționat că - chiar din motivarea apelului - rezultă cu certitudine identitatea terenului solicitat în baza Legilor fondului funciar, cu terenul solicitat în baza Lg.10/2001 - prin notificarea 409/N/2001 și notificările ulterioare, cu trimitere la Lg.247/2005 - și chiar terenul ce a făcut obiectul dosarului soluționat prin sentința civilă nr.734/22 noiembrie 2001, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.35/25 martie 2002 Curții de Apel Craiova și, respectiv, decizia 4449/06 decembrie 2002 Curții Supreme de Justiție.
Din actele dosarului, și chiar susținerile apelantului, rezultă că pentru terenul în litigiu, acesta a urmat procedura prevăzută de legile fondului funciar și chiar i s-a reconstituit dreptul de proprietate, însă nu în modalitatea solicitată, motiv pentru care a formulat plângere și la instanță, care, însă, nu i-a dat câștig de cauză.
Or, potrivit art.8 alin.1 din Legea 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991 R, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Ca atare, terenul în litigiu, făcând obiectul legilor fondului funciar, fiind solicitat și recunoscut dreptul de proprietate în baza acestor legi (chiar dacă în altă modalitate decât cea pentru care a optat petentul), față de textul legal citat nu intră sub incidența Legii 10/2001.
De altfel, în același sens s-a pronunțat și fosta C Supremă de Justiție, prin decizia civilă nr.4449/06 decembrie 2002, în litigiul ce a avut ca obiect același teren, dosarul fiind atașat prezentei cauze.
Având în vedere că și instanța de fond a motivat soluția de respingere a contestației, în esență, cu trimitere la art.8 din Lg.10/2001, motivarea sentinței este conformă art.261 alin.1 pct.5 pr.civ. astfel încât și sub acest aspect, apelul nu este fondat.
În consecință, sentința atacată prin care s-a respins contestația, cu trimitere la art.8 din Lg.10/2001, este legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art.296 pr.civ. apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul, domiciliat în B, sector 2,-, împotriva sentinței civile nr.266 din 03 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C și PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C, str.- nr.4.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
17.02.2009
Red. jud. -
5 ex./17.02.2009
Tehn.
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Paraschiva Belulescu
